Anulare act administrativ . Decizia 2229/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2229
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 9 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Eugenia
JUDECĂTOR 2: Petrovici Cristina
JUDECĂTOR 3: Ungureanu Doina
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr. 771 din data de 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr. -, in contradictoriu cu intimatul - pârât.
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurentul - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind intimatul - pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că au fost depuse la dosar concluzii scrise din partea recurentului - reclamant.
Curtea, din oficiu, invocă in temeiul art 304 pct 3. excepția necompetenței materiale a instanței de fond, avand in vedere obiectul cauzei.
Recurentul - reclamant, prin consilier juridic, lasă excepția la aprecierea instanței având in vedere că practica instanțelor de judecată nu este unitară in această materie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 771 din data de 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr. - a fost respinsă ca neintemeiata acțiunea formulată de reclamantul MUNICIPIUL B, reprezentat de Primarul General, în contradictoriu cu pârâtul .
Pentru a se pronunta astfel, instanța de fond a reținut că, prin contractul de asociere nr. 12/1995 incheiat intre SC SA si s-a stabilit ca obiectul contractului este terminarea executiei lucararilor de constructii si punea in functiune a blocului L 109 din B,-, sector 3, iar in temeiul acestui contract societatea comerciala se obliga sa achite anual taxa de concesiune a terenului construit, stabilindu-se si penalitati de intarziere pentru neexecutarea obligatiilor asumate.
Prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 12740/26.10.1998 s-a transmis proprietatea asupra apartamentului nr. 28 din blocul L 109 paratului, precum si obligatia acestuia de a achita taxa de concesiune.
S-a constat ca exista un drept de percepere a taxei de concesiune, iar reclamanta nu mai poate solicita un alt titlu pentru perceperea taxei de concesiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii reclamantului astfel cum a fost formulata.
În motivarea recursului său, reclamantul a învederat ca hotararea este nelegala si netemeinica fiind data fara temei legal sau cu aplicarea gresita a legii.
Paratul prin contractul de vanzare cumparare a dobandit dreptul de proprietate asupra. 28 din blocul si prin urmare acestuia ii revine sarcina platii taxei de concesiune conform art. 40 al. 2 din legea nr. 50/1991, si respectiv art. 41.
Neincheierea contractului atrage dificultati in incasarea taxei de concesiune, o actiune in acest sens fiind respinsa pe motiv ca actul juridic nu-i este opozabil.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 3041Cod procedura civila.
La 4.11.2009 intimatul a depus note scrise prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului reclamantei.
La termenul din 9.11.2009 curtea a invocat din oficiu exceptia necomententei materiale a instantei de fond.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de motivul de recurs de ordine publică, invocat de instanță din oficiu, constând în necompetența primei instanțe, ca motiv de casare a hotărârii, al cărui mod de soluționare poate face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs, Curtea îl apreciază ca întemeiat, pentru următoarele considerente:
Problema în discuție nu se rezumă doar la stabilirea instanței competente să soluționeze prezenta pricină, ci presupune implicit stabilirea naturii juridice a acesteia, a naturii contractului de concesiune.
Deși intitulat de către reclamant contract de concesiune, termen uzitat și în limbajul uzual, nejuridic, în condițiile în care Legea nr. 50/1991 nu îl denumește ca atare, prețul concesiunii nu constituie otaxăîn accepțiunea Codului fiscal.
Potrivit prevederilor art. 248 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, impozitele și taxele locale sunt după cum urmează:
a) impozitul pe clădiri;
b) impozitul pe teren;
c) taxa asupra mijloacelor de transport;
d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor;
e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate;
f) impozitul pe spectacole;
g) taxa hotelieră;
h) taxe speciale;
i) alte taxe locale.
Dacă în primele 7 categorii de taxe și impozite în mod cert nu se poate include "taxa" de concesiune, rămâne de văzut dacă ea ar avea acoperire legală subsumându-se sintagmelor "taxe speciale" sau "alte taxe locale".
Sintagma și, implicit, sfera de reglementare la nivel local, de "taxe speciale" acoperă prestarea de servicii publice locale, așa cum reiese din prevederile art. 282 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, potrivit cărora "Pentrufuncționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, pot adopta taxe speciale".
Or, concesionarea unui teren nu constituie prestare de serviciul public local.
De asemenea, calificarea ca "taxă" de concesiune care antrenează natura juridică de creanță fiscală, nu poate fi făcută nici în temeiul art. 283 din Legea nr. 571/2003, privind "alte taxe locale", care se referă limitativ la "taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice și pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice de arhitectură și arheologice și altele asemenea" sau "taxe pentru deținerea sau utilizarea echipamentelor și utilajelor destinate obținerii de venituri care folosesc infrastructura publică locală, pe raza localității unde acestea sunt utilizate, precum și taxe pentru activitățile cu impact asupra mediului înconjurător".
Prin urmare, Curtea opinează că așa numita "taxă" de concesiune nu constituie o taxă locală în accepțiunea Codului fiscal, astfel încât să-i fie aplicabile prevederile privind creanțele fiscale.
Deci in urma incheierii contractului nu se naste o obligatie de natura fiscala.
In alta ordine de idei contractul de concesiune, nu este un contract administrativ deoarece nu are ca obiect "punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice"conform art. 2 al. 1 lit din legea nr. 554/2004.
Terenul pe care este edificat blocul din care face parte apartamentul proprietatea reclamantului nu face parte din domeniul public ci din domeniul privat al Municipiului
Asadar nu poate fi vorba de punerea in valoare a bunurilor proprietate publica.
Cu atat mai putin se poate retine ca respectivul contract ar avea ca obiect executarea unor lucrari de interes public, prestarea unor servicii publice sau achizitii publice.
Prin urmare nefiind vorba despre o obligatie de a incheia un contract administrativ, se retine ca instanta de fond nu era competenta sa judece cauza pe fond.
Nici prevederile OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, pe care și-a fundamentat Judecătoria sector 3 B declinarea de competență ce a investit tribunalul ca instanță de fond, nu sunt incidente.
Întregul act normativ vizează exclusiv regimul juridic al contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică ale statului sau unităților administratriv teritoriale, astfel că doar contractelor având ca obiect aceste bunuri le sunt aplicabile prevederile speciale de competență din art. 66 al ordonanței, potrivit cărora "Soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare".
Or, terenul aferent locuinței pârâtului constituie bun dindomeniul privatal unității administrativ teritoriale, doar acestea putând face - potrivit disp. art. 13 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, temei al prezentei concesiuni - obiectul concesiunii în vederea construirii de locuințe.
Nicăieri în cuprinsul său OUG nr. 54/2006 nu face vreo referire la concesionarea bunurilor din domeniul privat al statului sau unităților administrativ teritoriale, astfel că orice referire la acest act normativ este lipsită de temei.
Împrejurarea că nivelul, cuantumul și modul de actualizare a așa numitei "taxe" de concesiune se stabilesc prin acte ale administrației publice locale nu prezintă nici o relevanță în cauză, situația fiind similară, spre exemplu, și în cazul închirierilor de spații comerciale aparținând municipalității, ceea ce nu schimbă însă natura lor convențională, chiar dacă sunt, cel puțin în privința prețului concesiunii, contracte de adeziune.
Reținând toate considerentele expuse, precum și inexistența nici unei reglementări derogatorii de la dreptul comun în materie de competență, în privința contractelor de concesiune a terenurilor proprietate privată a municipiului, Curtea urmează ca - în temeiul disp. art. 304 pct. 3 raportat la art. 1 pct. 1.pr.civ. potrivit căruia judecătoriile judecă în primă instanță, "toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe" - sa caseze sentința tribunalului și sa trimita cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei sector 3
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul MUNICIPIUL B, reprezentat prin PRIMAR GENERAL cu sediul in B,-, sector 5 in contradictoriu cu intimatul domiciliat in B,-, -, 1,. 1, sector 3 împotriva sentinței civile nr. 771 din data de 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr. -.
Caseaza sentința atacata și trimite cauza spre judecare Judecătoriei Sector 3
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./dact. (2 ex)
Jud. fond
Președinte:Ion EugeniaJudecători:Ion Eugenia, Petrovici Cristina, Ungureanu Doina
