Anulare act administrativ . Decizia 2245/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2245
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR 2: Duican Doina
JUDECĂTOR 3: Păun
GREFIER
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamanta - - și de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ I împotriva sentinței civile nr.212/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.11.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la 09.11.2009.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.212/F/16.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița -Secția civilă a admis în parte cererea reclamantei - - în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL I, a dispus anularea în parte a deciziei nr.70/2.04.2007 emisă de pârâta I și a admis în parte contestația formulată de reclamanta - -, împotriva procesului verbal de verificare fiscală nr.-/17.03.2005, pe care l-a modificat în parte, în sensul că a redus suma reținută în sarcina reclamantei cu titlu de obligații bugetare
suplimentare la 29.156 lei, din care 19.498 lei TVA și accesorii și 658 lei impozit pe profit și accesorii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond și-a însușit concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și în raport de situația de fapt rezultată în urma probatoriului administrat în cauză a stabilit obligațiile bugetare datorate cu titlu de TVA și impozit pe profit ca și accesoriile acestora, în perioada controlată 2000-2004.
Împotriva acestei sentințe,în termen legal au formulat recurs atât pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice I în nume propriu cât și pentru Activitatea de Inspecție Fiscală I precum și reclamanta - -.
În motivarea recursului formulat de către pârâtele I și Activitatea de Inspecție Fiscală I, se susține în esență că în mod greșit instanța de fond a reținut că societatea este scutită de TVA pentru bunurile imobile închiriate în condițiile art.9 alin.2 lit.o) din Lg.345/2002 și a interpretat eronat art.II pct.3 din HG 348/2003, întrucât societatea în cauză nu a depus notificare la organul fiscal teritorial.
De asemenea recurentele susțin că în mod greșit instanța de fond și-a însușit concluziile raportului de expertiză și a reținut că reclamanta nu datorează TVA în ceea ce privește contractul de asociere în participațiune nr.380/2000 încheiat cu - S, pentru perioada 2000-2004, deși reclamanta nu a respectat disp.art.156 al.1 lit.d) din Lg.571/2003, având obligația de a colecta taxa pe valoarea adăugată.
Totodată recurentele critică sentința atacată susținând că în mod eronat au fost preluate de către instanță concluziile raportului de expertiză, societatea datorând în fapt sumele stabilite prin actul de control.
În drept au fost invocate dispozițiile Lg.345/2002 privind TVA, Lg.414/2002, cod fiscal, pr.fiscală, art.304 pct.9 și art.3041cod pr.civ.
În motivarea recursului formulat, reclamanta - - a susținut în esență că în mod greșit au fost calculate chiriile și respectiv TVA-ul aferent acestora, întrucât s-a ținut cont de facturile emise și nu în baza contractelor de închiriere.
În ceea ce privește calcularea TVA pentru contractul în participațiune nr.380/17.05.2005, recurenta a susținut că în mod eronat s-a calculat TVA deși aceasta nu era datorată, invocând în acest sens disp.art.29 lit.c) din Lg.345/2002.
Totodată recurenta-reclamantă - - județ Iaf ormulat întâmpinare la recursul pârâtelor, prin care a solicitat respingerea recursului formulat.
Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul disp.rt.3041cod pr.civ. Curtea constată că recursurile formulate în cauză sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
Astfel, cu privire la criticile formulate de recurentele-pârâte prin recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Din actele dosarului rezultă că prin procesul verbal nr.-/2005 organele de control au stabilit diferențe de plată reprezentând TVA, impozit pe profit și accesorii ce constau în dobânzi și penalități de întârziere.
Prin sentința pronunțată Tribunalul Ialomița a admis în parte acțiunea și a dispus anularea în parte a deciziei nr.70/2.04.2007 emisă de I și a admis în parte contestația reclamantei împotriva procesului verbal nr.-/17.03.2005 și în consecință a redus suma reținută în sarcina reclamantei cu titlu de obligații bugetare suplimentare la 20.156 lei din care 1.949 lei TVA și accesorii și 658 lei impozit pe profit și accesorii.
Recurentele pârâte susțin că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond faptul că intimata pârâtă era scutită de TVA pentru bunurile închiriate, întrucât nu a depus notificarea necesară la organul fiscal teritorial.
Potrivit disp.art.9 alin.2 lit.o) din Lg.345/2002 sunt scutite de TVA operațiunile privind arendarea, concesionarea și închirierea bunurilor imobile, dacă această operațiune era notificată la organele fiscale potrivit disp.art.II pct.3 din HG 348/2003.
Curtea, constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții legale, întrucât astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză cât și din raportul de expertiză efectuat, reclamanta - - era plătitoare de TVA înainte de încheierea contractului de închiriere, astfel că pentru anularea regimului de scutire avea obligația notificării prevăzute în anexa 5 din HG 348/2003 la data semnării contractului, ceea ce îi dădea dreptul la taxarea operațiunilor prev.la art.9 alin.2 lit.o) din lege.
Având în vedere faptul că TVA, devine exigibil de la data întocmirii facturii și nu de la data la care trebuia facturată contravaloarea chiriei pentru imobilul închiriat conform contractului încheiat de părți, în mod corect s-a stabilit și reținut prin hotărârea pronunțată, faptul că reclamanta datorează TVA începând cu data de 28.12.2004, data întocmirii facturii.
În ceea ce privește criticile recurentelor cu privire la TVA datorat pentru perioada 2000-2004 pentru contractul de asociere în participațiune nr.380/2000 încheiat între - S și - - și actul adițional nr.194/2003 și pct.e).
Curtea constată că în mod corect s-a reținut de către instanță, conform probatoriului administrat în cauză, că reclamanta - datorează suma totală de 1.987,80 lei reprezentând TVA conform anexei la raportul de expertiză.
Nici susținerile recurentelor cu privire la suma datorată cu titlu de TVA în baza contractului de furnizare apă potabilă către și alți beneficiari nu pot fi reținute, din raportul de expertiză rezultând că intimata reclamantă nu a livrat apă nici unui agent economic, ca urmare a unor defecțiuni apărute la castelul de apă în anul 2004, iar calcularea unor sume cu titlu de TVA pentru anul 2004, prin estimare de către organul de control, în aceste condiții apare nejustificată.
Referitor la sumele reprezentând impozit pe profit, Curtea reține că în baza verificării evidențelor contabile de către expertul numit în cauză, acestea au fost stabilite în cuantum de 413 lei cu majorări și penalități de întârziere de 193 lei, respectiv 52 lei.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că recursul formulat în cauză de către recurentele pârâte este nefondat.
În ceea ce privește criticile formulate de către reclamant cu privire la sentința atacată, Curtea le apreciază ca fiind nefondate, recurentul reclamant raportându-și susținerile la primul raport de expertiză efectuat în cadrul primului ciclu procesual, care s-a finalizat prin decizia civilă nr.1393/26.05.2008, decizie prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare și efectuarea unei noi expertize.
Cum aspectele criticate de către recurent au fost lămurite prin expertiza contabilă ulterioară, ale cărei obiective au fost stabilite ținându-se cont de indicațiile instanței de trimitere conform disp.rt.314 cod pr.civ. Curtea constată că susținerile recurentului cu privire la sumele stabilite ca fiind datorate conform primei expertize, sunt nefondate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul disp.art.312 al.1 cod pr.civ. va respinge recursurile formulate în cauză, menținând sentința pronunțată de către instanța de fond, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanta - - și de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ I împotriva sentinței civile nr.212/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.DD GREFIER
EF/2ex.
16.12.2009
Tr.
Jud.AB
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria, Duican Doina, Păun
