Anulare act administrativ . Decizia 225/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 225/
Ședința publică din 10 Martie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, cu sediul în Târgu M,-, jud. M, împotriva sentinței nr. 672/22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul prin cons. jur., lipsă fiind intimatul reclamant
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, și este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru de 2 lei prin chitanța CEC depusă la fila 6 dosar și s-a anulat timbru judiciar de 0,15 lei. De asemenea se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 3 martie 2009 întâmpinare din partea intimatului G, din care un exemplar se înmânează reprezentantului recurentei.
Instanța, din oficiu, pune în discuție competența de soluționare a acestei plângeri împotriva unei decizii CAS M, decizie emisă împotriva unui titlu executoriu care a fost emis împotriva unui titlu executoriu care a fost emis în procedura specială, cea a executării silite.
Reprezentantul recurentei, consideră că Tribunalul Mureș - secția contencios administrativ este competent pentru soluționarea plângerii.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, menținerea hotărârii atacate, și în consecință menținerea actelor emise de CAS M, învederând instanței că formele de executare au fost emise cu respectarea legislației în vigoare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 672/22 octombrie 2008 Tribunalului Mureș, dos. nr-, a admis acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu M și a dispus anularea deciziei nr. 8/22.08.2007 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța în acest fel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamantul, se arată în considerentele hotărârii atacate, a solicitat în contradictoriu cu pârâta, anularea deciziei nr. 8/22.08.2008 emisă de pârât în baza titlului executoriu nr. 1992/2006. În motivarea acțiunii se arată că aceasta, reclamanta, este deținătoarea carentului de asigura nr. -/03.01.2000, din anul 1990 lucrează ca persoană fizică cu J de normă și plătește impozit anual, fiind încadrat cu normă fixă. În drept a invocat dispozițiile art. 1, 3, 19 alin. 2 ale Ordinului 221/2005, art. 15 din OUG150/2002, art. 301, 302 și 304 Cod procedură civilă.
În fapt, instanța de fond reține că potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997 și art. 4 din Ordinul nr. 221/2005 calitatea de asigurat o au toți cetățenii români cu domiciliul în țară care fac dovada plății contribuției de asigurări sociale de sănătate.
Or, arată instanța de fond, reclamantul din moment ce plătea contribuția la fondul de asigurări de sănătate în calitate de salariat, rezultă că pe perioada pentru care pârâta a calculat obligația către bugetul de asigurări de sănătate acesta avea calitatea de asigurat.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ, cu consecința anulării deciziei nr. 8/22.08.2008 emisă de intimată și admiterea contestației formulate împotriva titlului executor nr. 1992/2006.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și în temeiul art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În fapt, organul fiscal a emis titlul executoriu cu nr. 1992/2006, după cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8/22.08.2008 emisă de pârâtă ( 6 dos. primă inst.).
Inițial, recurentul a formulat, în mod corect, contestație la executare împotriva titlului executoriu, înregistrat sub nr- la Tribunalul Mureș (așa cum rezultă din aceeași decizie 8/2008 - 6 dos. primă inst.), însă instanța a admis excepția de necompetență generală a instanței judecătorești și a trimis cauza spre competentă soluționare contestația la intimata CAS
Sigur, rămânând irevocabilă, hotărârea dată de instanță nu mai poate fi supusă criticii pe cale ierarhică, deși este evident că în cuprinsul acesteia se fac confuzii între atacarea pe calea grațioasă a unei creanțe fiscale și, respectiv, contestarea unui titlu executoriu, în cazul din urmă fiind competentă să se pronunțe instanța judecătorească și nicidecum organul fiscal, fie și pentru simplul motiv că această creanță fiscală s-a transformat în titlu executoriu, astfel că calea grațioasă nu mai putea fi urmată, așa cum se va arăta mai jos.
În fine, intimata CAS Mas oluționat contestația formulată inițial către instanța de judecată, și, prin decizia nr. 8/22.08.2008, a respins această contestație.
În cauza de față este de stabilit competența instanței de contencios administrativ de a soluționa cererea introductivă de instanță formulată de reclamanta - recurentă din perspectiva naturii juridice a actului atacat, respectiv a deciziei nr. 8/2008 emisă de intimată și, pe cale derivată, asupra titlului executoriu și a celorlalte acte de executare emise în baza acestuia.
În acest caz, sunt incidente dispozițiile art. 141 alin. 2 ale Codului d e procedură fiscală, ce prevăd că titlul de creanță, prin emiterea titlului executoriu, devine titlu executoriu la data la care creanța devine scadentă.
Cu alte cuvinte, prin transformarea titlului de creanță în titlu executoriu, primul act nu-și mai produce efectele specifice unui titlu de creanță, ci, prin transformare, se naște un nou raport juridic, și anume un raport juridic execuțional fiscal, astfel cum este el prevăzut în toate modalitățile sale la capitolele VIII - XI din Codul d e procedură fiscală.
Din acest punct de vedere, fiind vorba de un raport juridic execuțional, firesc este ca procedura să fie una tipică, execuțională, prevăzută la secțiunea Codului d e procedură fiscală mai sus-menționată.
Astfel, art. 172 Cod procedură fiscală prevede că orice act de executare silită poate fi atacat pe calea contestației la executare, procedura fiind, deci, una execuțional fiscală.
Este de observat că pârâta, prin actul atacat de reclamant, respectiv Decizia nr. 8/2008 ( 6 dos. primă inst.), s-a pronunțat asupra titlului executoriu și nu asupra titlului de creanță. De altfel, se și menționează expres în corpusul deciziei că pârâta a soluționat contestația formulată împotriva actelor de executare silită. Mai mult, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură fiscală, intimata prin emiterea deciziei 2/2006 s-a comportat ca organ de executare fiscală și nu ca o autoritate sau instituție publică ce soluționează o plângere prealabilă împotriva unui act administrativ (aliniatele 2 și 4 din art. 136 prevăd textual: "Organele fiscale care administrează creanțe fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită.
(4) Organele prevăzute la alin. (2) și (3) sunt denumite în continuare organe de executare silită.")
Este clar că și decizia nr. 8/2008 atacată de reclamantă, este la rândul ei un act procedural efectuat în procedura execuțională. Chiar dacă rezolvarea unei astfel de contestații printr-o decizie nu este expres prevăzută de Codul d e procedură fiscală, acest cod nici nu interzice ca pe calea unei astfel de contestații să-și modifice propriul titlu executoriu sau să respingă o astfel de contestație.
Ce este însă de reținut, este faptul că actul atacat în instanță este unul de executare silită fiscală, și, în al doilea rând, acest act, decizia nr. 2/2006, a fost emis de intimată ca organ de executare silită.
Din această perspectivă nu se poate susține sub nicio formă, cum greșit a stabilit inițial instanța în dos. nr- (hotărâre care, așa cum s-a arătat și mai sus, nu mai poate fi pusă în discuție), că actul atacat este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 211 aliniatul ultim, ci este un act de executare silită emis în procedura execuțional silită fiscală.
Rezultă în mod evident că procedura judiciară a soluționării cererii de chemare în judecată este cea prevăzută de art. 172 și următoarele Cod procedură fiscală, instanța competentă fiind judecătoria (art. 172 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală) și nu instanța de contencios administrativ. În cazul din urmă, pot fi atacate cu contestație (art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală) doar titlurile de creanță sau orice act administrativ fiscal, or, așa cum rezultă din cele de mai sus, nu mai suntem în prezența unei proceduri administrativ fiscale ordinare, care să aibă la bază un titlu de creanță sau să aibă în vedere orice act administrativ fiscal, ci e vorba de procedura execuțională, ce are la bază un titlu executoriu, cu atât mai mult cu cât art. 85 Cod procedură fiscală stabilește ce se înțelege prin titlu de creanță fiscală, adică cel prin care se stabilesc impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat, iar acestea se stabilesc fie prin declarații fiscale, fie prin decizii. Aceste două categorii de acte, prin care se stabilesc contribuțiile datorate bugetului de stat, pot fi atacate conform art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală. Or, recurenta a atacat titlul executoriu, cu contestație, respinsă prin decizia nr. 8/2008, titlu executoriu care nu stabilește contribuții, ci este actul formal prin care se procedează la executarea titlului de creanță.
Conform acestor raționamente instanța de recurs constată că în mod greșit instanța de fond a soluționat din punct de vedere material cauza ca fiind una de contencios administrativ, în fapt competența materială fiind cea specifică unei contestații la executare, procedura fiind cea ordinară, adică fiind incidente dispozițiile art. 399 și următoarele Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția ridicată din oficiu, a necompetenței materiale, și, în consecință, va admite recursul reclamantului, va casa în întregime hotărârea atacată și va trimite dosarul spre judecare instanței judecătorești competente, respectiv Judecătoria Târnăveni (care este instanță de executare), potrivit art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Casa de Asigurări de Sănătate M, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 672/22 octombrie 2008 Tribunalului Mureș.
Casează hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, Judecătoria Târnăveni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 10 martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
