Anulare act administrativ . Decizia 2250/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2250
Ședința publică de la 09.11.2009
Curtea constituiă din:
PREȘEDINTE: Radu Constantin Daniel
JUDECĂTOR 2: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 3: Hortolomei
GREFIER - -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul declarat de recurenta-reclamantă - SRL, împotriva sentinței civile nr.17/06.01.2009, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 11035/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B ().
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă, prin avocat, cu delegație de substituire pe care o depune la dosar, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta-reclamantă, prin apărător, susține că - SRL ar fi putut fi obligată la plata comisionului de 0,75%, doar în situația în care intimata-pârâtă ar fi fost cea care ar fi prestat servicii de păstrare și de completare a cărților de muncă, în conformitate cu art. 5 din Legea nr. 130/1999. Arată că nu există nicio sancțiune pentru neîndeplinirea formalităților privind obținerea aprobărilor necesare realizării înscrierilor în cărțile de muncă, în situația de față considerându-se că sunt aplicabile principiile generale de drept. Solicită instanței admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 17/06.01.2009, în sensul anulării procesului verbal de control nr. -/27.02.2008 și a măsurii de obligare la plata diferenței de comision de la 0,25% la 0,75%. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art. 150.Pr.Civ. declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr.17/06.01.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr.11035/3/CA/18.03.2008, contestatorul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă Baf ormulat în contradictoriu cu intimata - SRL contestație privitor Ia măsura dispusă în procesul - verbal de control - PVC nr. - din 27.02.2008 anexa nr. 2, punctul nr. 3 - achitarea diferenței de comision de la 0,25 % Ia O, 75 % pentru anul 2007, cu majorările de întârziere aferente, având în vedere că societatea nu a avut aprobarea în anul 2007 c!.e păstrare și completare a carnetelor de muncă la sediul societății.
În motivarea acțiunii a arătat că, în decursul anului 2007, completarea cărților de muncă s-a realizat de către angajații - SRL, persoane autorizate de către ITM să desfășoare această activitate.
Având în vedere aprobarea obținută în decursul anului 2006 nr. 541/ din 10.02.2006 și depunerea dosarului complet, precum și verificarea persoanelor împuternicite desemnate de către angajator și atestate/verificate de către ITM, în anul 2007, societatea a considerat ca nu mai este necesară repetarea procedurii, în conformitate cu dispozițiile normelor metodologice de aplicare a Legii 130/1999 republicată (depunerea dosarului conform art. 8 și verificarea conform art. 10 alin 4).
A mai arătat că, în cazul societății SRL, nu a existat nici o sancțiune sau măsura de stabilire a neconcordantei ori nelegalității activității desfășurate de către persoanele desemnate de către angajator pentru completarea și întocmirea cărților de munca. Această situație de fapt îi îndreptățește să se prevaleze de dispozițiile menționate anterior, depunerea dosarului conform art. 8 și verificarea conform art. 10 alin. 4 din Normele metodologice pentru ca toate carnetele de munca și toate operațiunile au fost întocmite la sediul acestuia.
societății, atestată de către ITM pe parcursul anilor 2004, 2005, 2006 gestionat un număr de 1005 carnete de munca/dosare anual la sediul societarii angajatoare și situația gestionarii acestora, nu a fost considerată necorespunzătoare, iar situația anului 2007 reprezentat o continuare a activității desfășurate până la aceasta dată.
Mai mult, toate situațiile privind plata comisionului și depunerea declarației s-au efectua până la data de 25 lunii următoare celei pentru care este datorat, conform art. 12 din Legea 130/1999 cu modificările ulterioare si a fost vizat favorabil de către ITM, lunar, fără a exista vreo referire la neîndeplinirea condițiilor legale de desfășurare a acestei activitatea.
Astfel, activitatea desfășurată de către SRL a fost aprobată tacit în decursul unui întreg an, arătând că situația prezentata mai sus a fost adusă la cunoștința ITM care a vizat în continuare situațiile privind plata comisionului și declarațiile depuse spre avizare decare angajații unității.
Se arată că societatea a încercat depunerea documentelor de solicitare a aprobării pentru 2007, dar li s-a menționat de către un reprezentant al ITM ca aceste documente nu se mai primesc, iar dovada ca s-au întocmit documentele de solicitare o pot face cu prezentarea acestora având număr de ieșire 269/RU din 23.03.2007 emis de către SRL.
Plata comisionului în cuantum de 0,25% este dispusă pentru situația în care angajatorul efectuează toate operațiunile de notare, completare și înscriere în cartea de munca a angajaților societății (conform art. 12 din legea 130/1999 republicata), situație aplicabilă și societarii SRL.
A mai arătat că, situația învederată în cuprinsul procesului-verbal prin care li s-a impus plata comisionului în cuantum de 0.75% față de 0,25 % cat s-a achitat nu este legală deoarece această situație excede dispozițiilor legii și ale normelor metodologice de aplicare ale legii, pentru că legea stabilește în mod expres ca plata comisionului de 0,75 % către ITM doar dacă acesta a efectuat munca de completare a carnetelor de munca (pentru prestarea efectiva a serviciilor) - conform art. 12 din Legea 130/1999 republicata și nu pentru faptul că societatea a realizat munca respectivă și au fost neconcordanțe privind acordul tacit sau scris al ITM - ului.
A precizat că, SRL nu a avut nici o problemă privitoare la modalitatea de întocmire și completare a cartelor de munca, chiar în urma controlului efectuat, nu s-au constatat neregularități privind acest aspect și astfel nu exista nici un temei privind întreruperea continuității aprobării și a executării operațiunilor de păstrare și completare a carnetelor de munca la sediul angajatorului.
Persoana desemnată de către angajator, d-na, să desfășoare activitățile de completare și păstrare a carnetelor de munca la sediul său este aceeași pentru care s-a primit deja aprobare și a fost verificată de către ITM, astfel ca nu s-a mai impus o noua testare a acesteia;
Comisionul datorat conform art. 12 din Legea 130/1999 republicată este deja achitat și vizat lunar de către ITM, pentru munca efectuată de către angajator.
Apreciază că, nu se impune legal plata acestor activități desfășurate către ITM B, deoarece angajatorul este cel care a executat serviciile de completare a cărților de munca, astfel măsura impusa de ITM este nelegala și comisionul de 0,75% de asemeni nelegal.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii 130/1999 republicată, Normele de aplicare ale acesteia, Ordonanța 2/2001 și dispozițiile Codului d e procedură civilă.
Tribunalul a constatat neîntemeiată acțiunea, reținând următoarele:
Prin aprobarea obținută în decursul anului 2006 nr. 541/R din 10.02.2006 și depunerea dosarului complet la ITM, precum și verificarea persoanelor împuternicite /desemnate de către angajator și atestate/verificate de către ITM, în anul 2007, societatea a considerat ca nu mai este necesară repetarea procedurii, în conformitate cu dispozițiile normelor metodologice de aplicare a Legii 130/1999 republicată (depunerea dosarului conform art. 8 și verificarea conform art. 10 alin. 4). însă art. 12 a1.2 din Ordinul 747/1999 prevede că aprobarea se acordă pentru fiecare an calendaristic la cererea persoanei interesate.
Așa cum reiese din înscrisurile de la dosar coroborate cu susținerile reclamantei, aceasta, pentru anul 2007, nu a mai formulat cerere pentru aprobarea operațiunilor de păstrare și completare a carnetelor de muncă la sediul său, astfel încât reclamanta a efectuat fără drept aceste operațiuni.
Procedura aprobării tacite nu poate fi reținută în această cauză întrucât aprobarea la care face referire reclamanta se acordă la cerere, ori această cerere nu a fost formulată pentru anul 2007.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând soluția instanței de fond pentru următoarele motive:
Instanța de fond a încălcat normelor de drept referitoare la instituția dreptului civil privind plata necuvenită, întrucât reclamanta a fost obligată să achite către o autoritate de stat un serviciu neprestat de către aceasta, arătând și că autoritatea în cauză, cunoscând această situație viza lunar ștatele de plată ale companiei nesolicitând niciodată transmiterea de muncă; angajații acestei instituții sunt depășiți atât ca volum de muncă, cât și în ceea ce privește organizarea acesteia.
A mai arătat că instanța de fond, printr-o interpretaread literama legii a menționat în Sentință că societatea "fata drept" a prestat această activitate, ITM dându-le acordul tacit pentru gestionarea cărților de muncă.
Așa cum a precizat și la fond, în decursul anului 2007 completarea cărților de muncă s-a realizat de către angajații SRL, persoane autorizate de către ITM să desfășoare această activitate, conform aprobărilor eliberate de către ITM aferente anilor anteriori.
Având în vedere aprobarea obținută în decursul anului 2006 nr. 541/ R din 10.02.2006 și depunerea dosarului complet, precum și verificarea persoanelor împuternicite/desemnate de către angajator și atestate/verificate de către ITM, în decursul anului 2007, SRL a avut gestiunea carnetelor de muncă și toate operațiunile au fost vizate de către ITM B ca fiind legale și corecte fără a exista vreo contestare din partea reprezentanților ITM privind activitatea de înregistrare și operare, iar fiecare înscriere a angajatorului in cărțile de muncă a fost vizată și aprobată ulterior de către ITM
Această verificare a înregistrărilor în carnetele de muncă s-a realizat în decursul întregului an 2007, prin certificarea legalității în scrierilor în carnetele de muncă cu privire Ia modificarea cuantumului salariilor, a angajării sau încetării contractelor de muncă.
Certificarea legalității și a temeiniciei efectuării înregistrărilor s-a realizat astfel și anterior efectuării controlului, acordându-se și menționându-se expres în carnetele de munca ale salariaților legalitatea înscrierilor realizate de către angajator, prin certificarea și aprobarea acestora de către reprezentanți ITM Realizarea controlului asupra carnetelor de muncă s-a realizat astfel, anterior datei de 27.02.2008, prin verificarea înscrierilor realizate de către angajator și menționarea și înscrierea legalității acestor măsuri în carnetele de muncă de către reprezentanții ITM Astfel, Ia data realizării controlului de către inspectorii ITM B, aceștia au constatat în mod arbitrar ca înscrierile realizate de către reprezentanții ITM în carnetele de muncă ca fiind legale și temeinice sunt de fapt nelegale și aprobarea anterioară a înscrierilor de către angajații ITM B nu are relevanță juridică, prevalându-se astfel de propria culpă în activitatea desfășurată pentru a impune măsuri sancționatorii unui angajator de bună-credință, care are acceptul scris al ITM B asupra mențiunilor si a legalității completărilor si gestionarii carnetelor de muncă.
Dovada în sensul respectării obligațiilor legale de către angajator cu privire Ia operațiunile de păstrare și completare a carnetelor de muncă, conform dispozițiilor Legii 130/1999, o face chiar prezentul proces-verbal de control, prin faptul că nu s-au constatat nici un fel de nereguli imputabile societății privind înscrierile în cărțile de muncă.
Conform dispozițiilor legale metodologice (art.10 alin.4 - norme metodologice) în situația în care se constată, în urma unui control efectuat de către inspectorii de muncă, că persoanele desemnate nu aplică dispozițiile legii privitor Ia completarea si întocmirea carnetelor de muncă, acestea vor trebui să fie din nou supuse unui test verificator privind cunoștințele specifice, ori, in situația prezenta, persoanelor desemnate nu li s-a imputat nici anterior procesului-verbal si nici prin prezentul proces-verbal contestat o încălcare a dispozițiilor legale privind completarea cărților de muncă.
Situația învederată în cuprinsul procesului-verbal si reținută în mod eronat si de către instanța de fond, prin care i s-a impus plata comisionului în cuantum de 0.75% față de 0,25 % cât a fost achitat, nu este legală deoarece această situație excede dispozițiilor legii și ale normelor metodologice de aplicare ale legii. Legea stabilește în mod expres ca plata comisionului de 0,75% să se realizeze către ITM, doar dacă, acesta a efectuat munca de completare a carnetelor de munca ("pentru prestarea efectiva a serviciilor,) - conform art. 5 din Legea 130/1999 si nu pentru faptul că societatea a realizat muncă respectivă si au fost neconcordanțe privind acordul ITM-ului.
Instanța de fond retine în mod eronat susținerea angajatorului că acesta nu deține acordul ITM B pentru păstrarea si completarea cărților de muncă, întrucât din susținerile și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, se poate reține acceptul permanent a ITM B de păstrare si completare a carnetelor de muncă de către angajator, prin mențiunile înscrise in carnetele de muncă ale salariaților de verificare si legalitate a înscrierilor realizate de către angajator si nesolicitarea de către ITM de predare a cărților de muncă, ci din contră, de vizare și ștampilare pentru conformitate pe parcursul întregului an 2007. Existând acordul ITM B, prin semnarea actelor și ștampilarea acestora de către reprezentanții ITM B, societății angajatoare, nu i se poate imputa culpa și realizarea fără drept a operațiunilor de păstrare si completare a cărților de muncă.
Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond nu a avut în vedere situația de fapt și nu a luat în considerarea și culpa reprezentanților instituției de stat, activitatea de control fiind realizată, după ce a existat o aprobare în decursul anului 2007, activităților și muncii realizate de către societatea angajatoare.
Instanța de fond, nu a precizat și nu a motivat, care sunt cauzele care înlătură aprobarea activității realizate de către angajator, sancționată ulterior prin plata unui comision, datorat, conform legii pentru prestarea efectivă a serviciilor, reținând doar aspectul aprobării tacite a cererii conform metodologiei și nu a motivat care sunt argumentele și temeiurile înlăturării aprobării de către ITM a serviciilor realizate efectiv de către angajator.
In conformitate cu dispozițiile legii, orice angajator de bună-credință, care îndeplinește activitatea efectivă de completare si păstrare a cărților de muncă, aducând la cunoștința ITM B acest lucru,nu poate fi considerat ca realizând fără drept aceste operațiuni,după cum retine, fără a motiva și fundamenta în mod legal, acest aspect, instanța de fond.
Având în vedere cele menționate solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul constatării ca fiind netemeinic și nelegal încheiat Procesul verbal de control nr.- din 27.02.2008 Anexa nr. 2 punctul 3 - achitarea diferenței de comision de la 0,25% la 0,75% pentru anul 2007 și pe cale de consecință constatarea ca reclamanta nu datorează diferența de comision către ITM.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 158, art. 299 si urm. Cod procedură civilă, art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Legea 554/204 privind contenciosul administrativ, Legea 130/1999 privind unele masuri de protecție a persoanele încadrate în muncă.
Intimatul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă Bad epus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiat, a recursului.
Xxx
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă - SRL, împotriva sentinței civile nr.17/06.01.2009, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 11035/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B ().
Modifică sentința recurată în sensul că, pe fond:
Admite acțiunea formulată de reclamanta - SRL.
Anulează PVC nr.-/27.02.2008, anexa nr.2, pct.3.
Dată în ședință publică, azi, 05.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
--
Red.
Tehnodact. /2 ex./22.02.2010
- S9 -
Președinte:Radu Constantin DanielJudecători:Radu Constantin Daniel, Voicu Rodica, Hortolomei
