Anulare act administrativ . Decizia 2253/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2253
Ședința publică de la 09.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Radu Constantin Daniel
JUDECĂTOR 2: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 3: Hortolomei
GREFIER: - -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul-pârât SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE, împotriva sentinței civile nr. 2681/15.10.2008, pronunțată în dosarul nr. 26584/3/CA/2008 de Tribunalul București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât, prin consilier juridic cu delegație la dosar și intimata-reclamantă, prin consilier juridicMihaela, cu delegație pe care o depune în ședință publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata-reclamantă, prin consilier juridic, depune la dosar precizări la întâmpinare, în care arată că invocă excepția nulității recursului pentru tardivitatea depunerii motivelor de recurs, precizând că sentința atacată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 24.12.2008, iar motivele de recurs, au fost trimise, prin poștă, la data de 05.03.2009, fiind depășit termenul legal de 15 zile.
Recurentul-pârât, prin consilier juridic, față de excepția nulității recursului pentru tardivitatea depunerii motivelor de recurs, lasă la aprecierea instanței.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea acordă părților cuvântul pe recurs.
Recurentul-pârât, prin consilier juridic, solicită instanței admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței civile recurate, iar pe fond, respingerea acțiunii și menținerea ca legală și temeinică a Deciziei nr. 374/16.06.2008. Susține că instanța de fond a motivat în fapt și în drept numai 6 mijloace fixe, considerând că ar trebui corectat calculul în ceea ce privește aceste mijloace fixe, dar anulează întreaga Decizie nr. 374/16.06.2008, ce cuprinde 43 de mijloace fixe, dintre care reclamanta-intimată a contestat doar 18, acordând astfel, mai mult decât s-a cerut prin acțiunea introductivă.
Intimata-reclamantă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, pe care o consideră temeinică și legală, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.
Curtea, în temeiul art. 150.Pr.Civ. declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare pe excepția nulității recursului, precum și pe fondul acestuia.
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr.2681/15.10.2008, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Romtelecom în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului P - Serviciul Public Finanțe Locale; a anulat decizia nr.374/16.06.2008, emisă de Consiliul Local P - Serviciul Public Finanțe Locale.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. 26584/3/CA/08.07.2008, reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 374/16.-, emisă de Consiliul Local al Municipiului P - Serviciul Public Finanțe Locale.
În fapt, pârâtul a comunicat în data de 31.03.2008 Decizia de impunere nr. -/28.03.2008, in care stabilește impozitul/taxa pe clădiri in cazul contribuabili lor persoane juridice, pentru anul 2008.
Întrucât în cuprinsul acestei Decizii, organul fiscal a calculat impozit si pentru echipamentele si racordurile care nu fac parte din elementele funcționale ale unei clădiri - si care, ca atare, nu trebuie a fi supuse impozitării, reclamanta a procedat la contestarea acestui act administrativ fiscal la organul emitent. Contestația a fost soluționată prin Decizia nr. 374/16.06.2008 și comunicata companiei in data ele 19.06.2008 (după cum atesta stampila aplicata de Registratura societății pe plicul care conține aceasta Decizie) - Decizie pe care reclamanta o contestă, 111 conformitate cu prevederile art. 218 (2) Cod Proc. Fiscală.
De asemenea, referitor la impozitul pe clădiri aferent anilor -, a arătat ca acesta a fost stabilit prin Raportul de inspecție fiscală nr. -/15.10.2007 și Decizia de impunere nr. -/15.10.2007 emise de pârât. Întrucât organul de control a stabilit in sarcina sa sume suplimentare de achitat si pentru perioada 2001-2007, Romtelecom a contestat la organul administrativ emitent aceste acte administrative fiscale, contestația reclamantei fiind admisă în parte prin Decizia nr. 746/06.12.2007. Această decizie de soluționare a contestați ei administrative a fost contestată în instanță de către unitatea reclamantă, formând obiectul dosarului nr- at1at pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal. Prin Sentința Civilă nr. 939/18.03.2008, instanța de judecata a admis in parte contestația, reținând că decizia contestata contravine dispozițiilor art.216 Cod Proc.. in sensul că ea este eliptica in privința soluției efective care a fost data contestației reclamantei. Astfel, instanța a stabilit ca Decizia contestata este nelegala, motiv pentru care a procedat la anularea acesteia si a obligat paratul sa emită o noua decizie de soluționare a contestației, in care sa analizeze motivele de fapt, excepțiile invocate si probele administrate, cu consecința pronunțării unei soluții in conformitate cu art. 216 Cod Proc.. Aceasta hotărâre nu a fost recurată de către Serviciul Public Finanțe Locale P, devenind irevocabilă.
Tribunalul a constatat fondată acțiunea, reținând că, prin Decizia de impunere nr.-/28.03.2008, Consiliul Local al Municipiului P - Serviciul Public Finanțe Locale a stabilit impozitul pe clădiri în cazul persoanelor juridice, datorat de reclamanta - Romtelecom SA pe anul fiscal 2008.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestatie, soluționată prin Decizia nr.-.06.2008 a Biroului Contestații și Fiscale din cadrul Serviciul Public Finanțe Locale P, fiind admisă în parte contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr.-/28.03.2008, urmând a se emite o nouă decizie de impunere.
Împotriva deciziei de soluționare a contestați ei s-a formulat prezenta contestație, acțiune pe care instanța apreciind-o ca fiind întemeiată.
În primul rând, criticile formulate sub aspectul formal referitor la conținutul eliptic al deciziei nr.374/16.06.2008 sunt întemeiate, în decizie nu se menționează, admițându-se în parte contestația, că se anulează, în tot sau în parte, Decizia de impunere nr.-/28.03.2008
Conform art. 216 (3) Cod Proc.. "Prin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație in care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea in vedere strict considerentele deciziei de soluționare".
În condițiile în care a admis în parte contestația, organul fiscal Biroul Contestații și Fiscale din cadrul Serviciul Public Finanțe Locale P - avea obligația să menționeze și faptul ca a desființat Decizia de impunere contestată - lucru pe care nu l-a realizat.
Față de modul de formulare al prevederilor art.216 alin.3 Cod Proc. Fiscală, ar rezulta că mențiunile desființării actului administrativ atacat, în cazul adoptării acestei soluții, indiferent că eoa nulare totală sau parțială, sunt obligatorii, fiind cu atât mai necesare cu cât trebuie să confere contestatorului posibilitatea de a verifica cât se întinde anularea actului administrativ contestat, dacă aspectele pe care le avea în vedere în contestație au fost valorificate sau nu și, în raport de aceasta, eventuala atacare în instanța de contencios fiscal a deciziei care îl nemulțumește în continuare.
Cu alte cuvinte, pentru a aprecia asupra realizării obiectivelor pe care le urmărește prin promovarea contestației la organul fiscal ce soluționează contestațiile fiscale și pentru a aprecia asupra continuării sau nu a contestării actului fiscal, de data aceasta în instanța de judecată, contestatorul are nevoie de o formulare completă a dispozitivului deciziei de soluționare a contestației fiscale, în ceea ce privește întinderea sancțiunii anulării actului fiscal de impunere contestat, ceea ce nu s-a realizat în cauză, decizia nr.374/16.06.2008 fiind, așa cum s-a arătat, eliptică sub acest aspect.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că pârâtul nu s-a pronunțat în privința nerespectării condițiilor de legalitate prevăzute de art. 43 din Codul d e Procedură Fiscala, invocate de societate în cadrul contestației administrative, această critică nu este întemeiată, se observă că in Decizia nr.374/16.06.2008 s-a menționat la pct.2.1 opinia organului administrativ jurisdicțional că "Decizia de impunere nr. -/28.03.2003 a fost emisă în conformitate cu prevederile Ordinului nr.1528/2006. respectând astfel condițiile de legalitate prevăzute de art.41 dinOGnr.92/2003." 8 fila 43 dosar).
Este însă, în acest punct, întemeiat punctul de vedere al reclamantei, în ceea ce privește aspectul de fond, Ordinul menționat nu poate constitui temei de drept pentru stabilirea impozitului suplimentar, presupus a fi datorat de către reclamantă, formularul tipizat în anexa 2 din actul normativ menționat nu prevede nici un temei de drept pentru calculul impozitului suplimentar.
De asemenea, cu privire la faptul că organul de soluționare a contestației nu a făcut nici o referire la faptul că organul fiscal nu a precizat temeiul de drept în baza căruia societatea era îndreptățită să facă vreo formulare, critica reclamantei este întemeiată, organul de soluționare a contestați ei nu a făcut nici o referire în aceste sens, dar, pe de altă parte, instanța apreciază că, la fel ca și aspectul procedural care a născut această critică, reclamanta nu a suferit o vătămare concretă datorită acestui aspect, dovadă fiind faptul că a formulat contestație, similară fiind situația și în privința faptului că organul fiscal de soluționare a contestației nu a făcut nici o referire la această lipsă, adică e vorba de o nulitate relativă, ce nu poate fi reținută de instanță, în lipsa dovedirii unei vătămări.
Cu privire la nerespectarea regulilor procedurale referitoare la soluționarea contestați ei, instanța a apreciat că susținerile reclamantei nu sunt întemeiate, în partea introductivă a deciziei se menționează suma stabilită în decizia de impunere, respectiv 106.761 RON, iar În ceea ce privește nerespectarea prevederilor art.55 alin.1 din OG nr. 92/2003, nu se instituie obligativitatea, pentru organul fiscal de apelare la serviciile unui expert, nu sunt norme imperative în acest sens, ci dispozitive, iar cu privire la administrarea probelor, contestatorul are obligația să pună la dispoziția organului fiscal registre, evidențe de afaceri și alte înscrisuri.
În legătură cu aspectele de fond ale contestației, instanța a apreciat că susținerile reclamantei sunt întemeiate.
Stabilirea impozitului pe clădire cu includerea impozitului pentru aparatele de aer condiționat sau ascensoare este, în opinia prezentei instanțe, eronat, aceste aparate nu fac parte din elementele componente ale unei clădiri și, ca atare, nu trebuie sa fie supuse impozitului pe clădiri, așa cum rezultă din definiția clădirii, în sens fiscal, definiție dată de Lg. nr.571/2003 Codul Fiscal în Cap.Il,"Impozitul și taxa pe clădiri:în înțelesul prezentului titlu, clădire este orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia. indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite, încăperea reprezintă spațiul din interiorul unei clădiri."
În acest sens, organul de soluționare a contestației fiscale trebuia să țină cont de actele înaintate de către Romtelecom, respectiv procesul-verbal de recepție a mijlocului fix, nota de recepție si constatare de diferențe, factura fiscala nr.-/15.07.1999, procesul-verbal de recepție preliminară, procesul-verbal de punere in funcțiune a mijloacelor fixe care privesc mijloace fixe pentru care nu se percepe impozitul pe clădiri.
Ca o consecință a acestei excluderi, calculul trebuia corectat în ceea ce privește mijloacele fixe de la nr.27, 28, 29, 30 și 31 - instalații climatizare și la numărul 3-ascensor, pentru că prin adresa nr.-.05.2007 recl amanta a comunicat faptul că a reevaluat mijloacele fixe de natura clădirilor, potrivit Hot. nI.3/28.03.2007 și a transmis organului fiscal toate înscrisurile la faptul că aceste mijloace fixe nu pot fi incluse în elementele componente ale unei clădiri pentru care să fie calculat impozitul pe clădiri.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Serviciul Public Finanțe Locale P, criticând soluția instanței de fond pentru următoarele motive:
Instanța de fond în mod greșit a apreciat că Decizia nr. 374/16.06.2008 are un conținut eliptic, considerând întemeiate criticile formulate de reclamanta - intimată, în sensul că "în decizie nu se menționează, admițându-se în parte contestația, că se anulează, în tot sau în parte, Decizia de impunere nr. -/28.03.2008". Înțelege să critice această motivare a Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal, cu atât mai mult cu cât vine din partea unei instanțe judecătorești, întrucât textul de admitere în parte este clar si fără echivoc că a fost anulată în parte decizia de impunere. În eventualitatea în care contestația formulată de Romtelecom ar fi fost admisă în integralitate ar fi rezultat clar că Decizia de impunere nr. -/28.03.2008esteanulată în totalitate, având în vedere că art. 216 alin 2 din OG. Nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, cu completările și modificările ulterioare, stipulează expres: "(2) În cazul admiterii contestației se decide, după caz, anularea totală sau parțială a actului atacat".
De asemenea, instanța de fond în mod greșit a interpretat Ordinul nr. 1528/2006 ca fiind temeiul de drept pentru stabilirea impozitului suplimentar, aceeași motivare având-o și reclamanta - intimată, ori atât în considerentele Deciziei nr. 374/16.06.2008 la punctul 2.1, cât și din titlul acestui ordin rezulta că se referă la aprobarea unor formulare tipizate pentru stabilirea, constatarea, controlul, încasarea și urmărirea impozitelor și taxelor legale, precum si a altor venituri ale bugetelor locale, nicidecum la stabilirea impozitului suplimentar, temeiul de drept avut in vedere la stabilirea acestor impozite fiind Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal si nr.HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 - Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare.
Pe fondul cauzei, instanța a motivat în fapt și în drept numai 6 mijloace fixe: nr. 27, 28, 29, 30 și 31 - instalații climatizare și nr. 3 - ascensor, considerând că ar fi trebuit corectat calculul în ceea ce privește aceste mijloace fixe, dar anulează toată Decizia nr. 374/16.06.2008 care cuprinde 43 mijloace fixe, din care 18 au fost contestate de către reclamanta - intimata.
Pentru motivele mai sus arătate, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii și menținerea ca legală și temeinică a Deciziei nr.374/16.06.2008.
Intimata-reclamantă Romtelecom a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În ședința publică din data de 09.11.2009, depune la dosar precizări la întâmpinare prin care invocă excepția nulității recursului pentru tardivitatea depunerii motivelor de recurs.
Soluționând cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă, această excepție, Curtea o apreciată întemeiată pentru considerentele expuse mai jos.
Curtea a constatat că recurentei-pârâte i-a fost comunicată sentința recurată la 24.12.2009, conform dovezii de comunicare aflate la fila 79 din dosarul de fond.
Pârâta a declarat recurs la 07.01.2009, pe care nu l-a motivat decât la 05.03.2009, cu mult după termenul prevăzut de art.303 Cod procedură civilă, situație în care devin incidente dispozițiile art.306 Cod procedură civilă privind nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurentul-pârât SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE, împotriva sentinței civile nr. 2681/15.10.2008, pronunțată în dosarul nr. 26584/3/CA/2008 de Tribunalul București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
--
Red.
Tehnodact. /2 ex./01.03.2010
- S9 -
Președinte:Radu Constantin DanielJudecători:Radu Constantin Daniel, Voicu Rodica, Hortolomei
