Anulare act administrativ . Decizia 2258/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă nr. 2258

Ședința publică de la 09.11.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Radu Constantin Daniel

JUDECĂTOR 2: Voicu Rodica

JUDECĂTOR 3: Hortolomei

GREFIER - -

...

Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-reclamantă (fostă B), împotriva sentinței civile nr.3417/05.12.2008, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 34977/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă, personal, lipsind intimata-pârâtă.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Recurenta-reclamantă, personal, depune la dosar certificatul de căsătorie, în copie legalizată, prin care face dovada că, în urma căsătoriei, a dobândit numele de familie d "", modificându-și numele în " ".

Curtea încuviințează proba cu înscrisurile noi depuse la dosarul cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, acordă cuvântul pe recurs.

Recurenta-reclamantă, personal, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței de fond și, totodată, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, dispunând anularea deciziilor de impunere nr. 8445/13.12.2007 și nr. 1239/30.01.2008 și a tuturor deciziilor la care acestea fac referire și care nu i-au fost comunicate. Susține că acestea sunt nule, fiind emise de către un organ necompetent, în plus, existând autoritate de lucru judecat cu privire la sumele și la perioadele pentru care au fost emise deciziile de impunere, ce au fost emise în baza a 18 decizii care nu i-au fost niciodată comunicate. În mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că deciziile de impunere sunt valabile, în ciuda faptului că intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice S nu mai avea competență teritorială pentru a-i administra dosarul. Motivarea instanței de fond este contradictorie și în neconcordanță cu actele depuse la dosar. Susține că s-a procedat întocmai la respectarea dispozițiilor Ordinului MFP nr. 1346/2006 ce prevăd o procedură specială și derogatorie de stabilire a domiciliului fiscal, organul competent în atribuirea codului d e înregistrare fiscală fiind Administrația Finanțelor Publice Sector 3, iar nu Administrația Finanțelor Publice

Curtea, în temeiul art. 150.Pr.Civ. declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

CURTEA,

Asupra recursului din prezenta cauză:

Prin sentința civilă nr.3417/05.12.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta B în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamanta Bac hemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice S, solicitând anularea deciziei de impunere nr.8445/13.12.2007 și a tuturor deciziilor de impunere la care face referire, anularea deciziei de impunere nr.1239/30.01.2008 și a tuturor deciziilor de impunere la care face referire și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestației, reclamanta a arătat că pârâta nu avea competența de a emite deciziile de impunere contestate.

A mai arătat reclamanta că, la data de 03.07.2007, Administrația Finanțelor Publice Sector 3 emis certificatul de înregistrare fiscală seria A nr.-, în care se menționează că domiciliul fiscal al reclamantei este în B Sectorul 3.

La data de 22.10.2007, reclamanta a solicitat Administrației Finanțelor Publice S trimiterea dosarului său fiscal la. Sector 3, însă pârâta a refuzat soluționarea cererii, emițând deciziile nr.8445/13.12.2007 și nr.1239/30.01.2008.

A afirmat reclamanta că pârâta nu mai avea competența de a emite deciziile contestate (apărare calificată greșit ca fiind excepția necompetenței Administrației Finanțelor Publice S), întrucât o atare competență aparține exclusiv organului fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului, în cauza de față Administrația Finanțelor Publice Sector 3, organ care a atribuit reclamantei codul d e înregistrare fiscală și căruia reci amanta i-a achitat impozite pentru veniturile obținute din profesia de avocat, astfel cum rezultă din chitanțele depuse la dosarul cauzei.

AI doilea motiv de nelegalitate a deciziilor de impunere contestate constă în faptul că există autoritate de lucru judecat cu privire la sumele și perioadele pentru care au fost emise deciziile de impunere, arătând că, prin decizia nr.8445/2007 a fost obligată la plata sumei de 4.238 lei, decizia cuprinzând obligațiile de plată accesorii stabilite prin următoarele decizii:

- decizia nr.-/2007 cuprinde impozit pe venit pentru anul 2003 și majorări de întârziere calculate pentru perioada 31.12.2006-12.12.2007;

- decizia nr. -/2007 cuprinde impozit pe venit pentru anul 2005 și majorări de întârziere calculate pentru perioada 31.12.2006-12.12.2007;

- decizia nr. -/2007 cuprinde impozit pe venit pentru anul 2004 și majorări de întârziere calculate pentru perioada 31.12.2006-12.12.2007;

- decizia nr. -/2007 cuprinde impozit pe venit pentru anul 2005 și majorări de întârziere calculate pentru perioada 31.12.2006-12.12.2007;

- decizia nr. -/2007 cuprinde impozit pe venit pentru anul 2004 și majorări de întârziere calculate pentru perioada 31.12.2006-12.12.2007;

- decizia nr. -/2007 cuprinde impozit pe venit pentru anul 2005 și majorări de întârziere calculate pentru perioada 31.12.2006-12.12.2007;

- decizia nr. -/2007 cuprinde impozit pe venit pentru anul 2004 și majorări de întârziere calculate pentru perioada 31.12.2006-12.12.2007;

- decizia nr. -/2007 cuprinde impozit pe venit pentru anul 2005 și majorări de întârziere calculate pentru perioada 31.12.2006-12.12.2007.

Decizia de impunere nr.1239/30.01.2008 prevede suma totală de plată de 233 lei, făcând trimitere la următoarele decizii:

- decizia nr.-/2008 cuprinde impozit pe venit pentru anul 2003 și majorări de întârziere calculate pentru perioada 13.12.2007-31.12.2007;

- decizia nr.-/2008 cuprinde impozit pe venit pentru anul 2005 și majorări de întârziere calculate pentru perioada 13.12.2007-31.12.2007;

- decizia nr.-/2008 cuprinde impozit pe venit pentru anul 2004 și majorări de întârziere calculate pentru perioada 13.12.2007-31.12.2007;

- decizia nr.-/2008 cuprinde impozit pe venit pentru anul 2005 și majorări de întârziere calculate pentru perioada 13.12.2007-31.12.2007;

- decizia nr.-/2008 cuprinde impozit pe venit pentru anul 2004 și majorări de întârziere calculate pentru perioada 13.12.2007-31.12.2007;

- decizia nr.-/2008 cuprinde impozit pe venit pentru anul 2005 și majorări de întârziere calculate pentru perioada 13.12.2007-31.12.2007;

- decizia nr.-/2008 cuprinde impozit pe venit pentru anul 2004 și majorări de întârziere calculate pentru perioada 13.12.2007-31.12.2007;

- decizia nr.-/2008 cuprinde impozit pe venit pentru anul 2005 și majorări d întârziere calculate pentru perioada 13.12.2007-31.12.2007;

A susținut reclamanta că toate aceste decizii de impunere au făcut obiectul contestației la executare formulată de reclamantă pe rolul Judecătoriei Sinaia, soluționată la 18.02.2008.

În cadrul contestației la executare a fost efectuată o expertiză contabilă, expertul concluzionând că reclamanta a datorat suma de 12.244 lei cu titlu de impozit pe venitul din activități independent pentru perioada 2003-2005, valoarea dobânzilor și penalităților pentru aceeași perioadă fiind de 5.62 lei.

Suma de 17.873 lei, reprezentând impozit pe venit și obligații accesorii a fost achitată de reclamantă cu chitanțele nr.-/28.01.2008 și nr. -/18.02.2008.

Un alt motiv de nelegalitate a deciziilor de impunere contestate este acela că deciziile nu au fost comunicate reclamantei.

Reclamanta a solicitat încuviințarea dovezii cu înscrisuri, anexând cererii sale, în copie, deciziile de impunere anterior menționate, decizia Baroului B nr.2744/21.09.2006, carte de identitate, certificat de înregistrare fiscală, declarațiile speciale privind veniturile realizate în anul 2006 și 2007, chitanțe de plată, decizia nr. 68 din 12.08.2008 privind soluționarea contestației administrativ fiscală, sentința civilă nr.194/18.02.2008 pronunțată de Judecătoria Sinaia.

Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În ceea ce privește competența de emitere a deciziilor de impunere, pârâta a arătat că reclamanta nu a urmat procedura de înregistrare a domiciliului fiscal conform prevederilor art.31.1 din Normele metodologice de aplicare a nr.OG92/2003, având, până la data de 19.02.2008 domiciliul în S județ

În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, pârâta a arătat că Judecătoria Sinaiaa respins contestația la executare formulată de reclamantă.

Prin decizia nr.8445/13.12.2007 a fost stabilită în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 4.238 lei, accesorii la impozitul pe venit din activități independente, calculate pentru perioada 01.01.2007-12.12.2007.

Prin decizia nr.1239/30.01.2008 a fost stabilită suma de 233 lei cu titlu de obligații fiscale accesorii, calculate pentru perioada 13.12.2007-31.12.2007, fiind avută în vedere plata efectuată reclamantă la 28.01.2008 și 18.02.2008.

Tribunalul a constatat acțiunea neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr.8445/2007 a fost obligată la plata sumei de 4.238 lei, decizia cuprinzând obligațiile de plată accesorii stabilite prin următoarele decizii:

- decizia nr.-/2007 cuprinde majorări de întârziere calculate pentru perioada 31.12.2006-12.12.2007, pentru impozit pe venit pentru anul 2003;

- decizia nr. -/2007 cuprinde majorări de întârziere calculate pentru perioada 31.12.2006-12.12.2007 pentru impozit pe venit pentru anul 2005;

- decizia nr. -/2007 cuprinde majorări de întârziere calculate pentru perioada 31.12.2006-12.12.2007 pentru impozit pe venit pentru anul 2004;

- decizia nr. -/2007 cuprinde majorări de întârziere calculate pentru perioada 31.12.2006-12.12.2007 pentru impozit pe venit pentru anul;

- decizia nr. -/2007 cuprinde majorări de întârziere calculate pentru perioada 31.12.2006-12.12.2007 pentru impozit pe venit pentru anul 2004;

- decizia nr. -/2007 cuprinde majorări de întârziere calculate pentru perioada 31.12.2006-12.12.2007 pentru impozit pe venit pentru anul 2005;

- decizia nr. -/2007 cuprinde majorări de întârziere calculate pentru perioada 31.12.2006-12.12.2007 pentru impozit pe venit pentru anul 2004;

- decizia nr. -/2007 cuprinde majorări de întârziere calculate pentru perioada 31.12.2006-12.12.2007 pentru impozit pe venit pentru anul 2005.

Prin Decizia de impunere nr.1239/30.01.2008, suma totală de plată de 233 lei, tăcând trimitere la următoarele decizii:

- decizia nr.-/2008 cuprinde majorări de întârziere calculate pentru perioada 13.12.2007- 31.12.2007 pentru impozit pe venit pentru anul;

- decizia nr.-/2008 cuprinde majorări de întârziere calculate pentru perioada 13.12.2007 - 31.12.2007 pentru impozit pe venit pentru anul 2005;

- decizia nr.-/2008 cuprinde majorări de întârziere calculate pentru perioada 13.12.2007-31.12.2007 pentru impozit pe venit pentru anu12004;

- decizia nr.-/2008 cuprinde majorări de întârziere calculate pentru perioada 13.12.2007-31.12.2007 pentru impozit pe venit pentru anul 2005;

- decizia nr.-/2008 cuprinde majorări de întârziere calculate pentru perioada 13.12.2007-31.12.2007 pentru impozit pe venit pentru anul 2004;

- decizia nr.-/2008 cuprinde majorări de întârziere calculate pentru perioada 13.12.2007-31.12.2007 pentru impozit pe venit pentru anul 2005;

- decizia nr.-/2008 cuprinde majorări de întârziere calculate pentru perioada 13.12.2007-31.12.2007 pentru impozit pe venit pentru anul 2004;

- decizia nr.-/2008 cuprinde majorări de întârziere calculate pentru perioada 13.12.2007-31.12.2007 pentru impozit pe venit pentru anul 2005.

Cu privire la competența pârâtei de a emite deciziile de impunere în discuție instanța a constatat că sunt nefondate afirmațiile reclamantei, în sensul necompetenței organului fiscal.

Astfel cum a arătat pârâta, reclamanta a depus la Administrația Finanțelor Publice S cererea înregistrată sub nr.7319/22.10.2007, prin care a solicitat trimiterea dosarului fiscal Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 3.

Dispozițiile privitoare la înregistrarea și schimbarea domiciliului fiscal sunt prevăzute de nr.HG1 050/2004, respectiv dispozițiile punctelor 31.1-31.9.

Administrația Finanțelor Publice Sector 3 emis certificatul de înregistrare fiscală la data de 03.07.2007, conform nr.1346/2006, fapt ce nu are relevanță pentru procedura de modificare a domiciliului fiscal pentru persoanele fizice.

Așa cum prevede nr.HG1050/2004, procedura schimbării domiciliului fiscal prevede formularea cererii de înregistrare a noului domiciliu fiscal, înregistrarea acestui domiciliu fiscal și transferul dosarului fiscal către organul fiscal în circumscripția căruia a fost stabilit noul domiciliu fiscal.

Relevant este pentru stabilirea competenței de emitere a deciziilor de impunere faptul că obligațiile fiscale impuse au caracter accesoriu, constituind majorări de întârziere pentru neplata impozitului pe venit datorat din activități independente pentru anii 2003-2005, perioadă în care domiciliul fiscal al reclamantei era în raza de competență a

Nefondată este și susținerea reclamantei, în sensul că sumele pretinse de pârâtă au format obiectul controlului judecătoresc, rezultând că prin deciziile de impunere a fost stabilită obligația de plată a majorărilor de întârziere pentru perioada 31.1 2.2006- 12.12.2007 și respectiv 13.12.-.12.2007, fiind avută în vedere plata efectuată de reclamantă la data de 28.01.2008 și 18.02.2008, plată care a stins însă obligațiile principale și parțial obligațiile accesorii calculate până în momentul de referință 31.1 2.2006, fiind lipsită de fundament afirmația că pârâta a impus în sarcina reclamantei obligația de plată a accesoriilor, fără a lua în considerare efectele sentinței civile nr. 184/2008.

Faptul că deciziile contestate au ost comunicate reclamantei cu întârziere nu atrage nulitatea acestora, nefiind cauzată nicio vătămare reclamantei cât timp termenul prevăzut de art. 207 alin.1 din nr.OG92/2003 acordă contribuabilului dreptul de a formula contestație de la data comunicării actului administrativ fiscal, iar pentru obligații fiscale accesorii nu pot fi impuse majorări de întârziere, astfel cum prevede art. 119 alin. 2 din nr.OG92/2003.

Aceeași este situația și în cazul necomunicării deciziilor la care se face referire în cele două decizii sintetice, sancțiunea ce intervine în cazul necomunicării actului administrativ fiscal nefiind nulitatea actului ci inopozabilitatea sa ori nulitatea unei executări silite începute anterior comunicării titlului de creanță.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a declarat recurs reclamanta (fostă B), criticând soluția instanței de fond pentru următoarele motive:

Instanța de fond arată în fila 3 paragraful 6 și 7 al sentinței recurate ca:

"Administrația Finanțelor Publice Sector 3 emis certificatul de înregistrare fiscală la data de 3.07.2007 conform nr.1346/2006, fapt ce nu are relevanță pentru procedura de modificare a domiciliului fiscal pentru persoanele fizice.

Așa cum prevede HG 1050/2004, procedura schimbării domiciliului fiscal prevede formularea cererii de înregistrare a noului domiciliu fiscal, înregistrarea acestui domiciliu fiscal și transferul dosarului fiscal către organul fiscal în circumscripția căruia a fost stabilit noul domiciliu fiscal. "

Recurenta arată că această motivare este contradictorie și în neconcordanță cu actele depuse la dosarul cauzei, acte, pe care judecătorul fondului le-a ignorat cu desăvârșire.

Astfel, dovada formulării cererii noului domiciliu fiscal se afla depusă la dosarul de fond, respectiv, reclamanta, urmând procedura prevăzută de Ordinul MFP nr.1346/ 2006, depus la Sector 3 B declarația 007 înregistrată sub nr.-/28.06.2007, pârâta emițând Certificatul de înregistrare fiscala seria A nr.- din data de 3.07.2007 în care se menționează că domiciliul fiscal este în B, Sector 3.

Mai arată că dispozițiile Ordinului MFP nr.1346/2006, în vigoare începând cu data de 6.09.2006, sunt dispoziții care prevăd o procedură specială și derogatorie de stabilire a domiciliului fiscal, aceasta fiind instituită prin dispoziții diferite față de cele prevăzute în Normele Metodologice de aplicare a codului d e Procedură fiscală.

Prin urmare, stabilirea domiciliului fiscal trebuia să se efectueze ope legis, aceasta nefiind lăsată la alegerea contribuabilului sau a organului fiscal, astfel cum rezultă și din prevederile Anexei I cap.2 pct.1 și 2 din Ordinul MFP nr.1346/2006, astfel că dacă reclamanta ar fi avut domiciliul fiscal în raza de competență a reclamantei, codul d e înregistrare fiscală i-ar fi fost atribuit de aceasta, iar nu de sector 3 care i-ar fi refuzat cererea și ar fi îndrumat-o către S, potrivit dispozițiilor Anexei 1 cap.2 pct.7 și urm. din nr.1346/2006.

Prin urmare, instanța de fond nu se raportează la dispozițiile art.31 al.1 lit.¹(în prezent art.31 al.1 lit.b) din Ordonanța nr.92/2003 care prevăd unde se afla domiciliul fiscal pentru persoanele care exercita profesii libere, ci, în mod eronat, se raportează la dispozițiile care prevăd domiciliul fiscal pentru alte persoane fizice autorizate (fiind cel de la domiciliul persoanei).

Deși judecătorul fondului precum și intimata recunosc dispozițiile legale în vigoare la data emiterii deciziilor de impunere, totuși instanța de fond arată că aceste dispoziții nu se aplică în speța de față întrucât deciziile de impunere emise după data schimbării competenței, fac referire la sumele anterioare acestei date.

Recurenta-reclamantă mai arată că instanța de fond confundă noțiunea de neretroactivitate a legii, în sensul că instanța se raportează nu la momentul emiterii deciziilor de impunere (moment esențial pentru stabilirea competentei intimatei), ci la perioada de timp la care se referă sumele datorate.

În speța de față, deciziile de impunere care sunt titluri de creanță, au fost emisedirectsub imperiul legii noi, respectiv a dispozițiilor art.31 al.1 litera b din OG 92/2003 care stabilesc foarte clar competenta organelor fiscale după data de 1.01.2007,fiind competentorganul fiscal de la domiciliul fiscal ( Sector 3 B).

Având în vedere cele de mai sus, rezultă că sentința de fond cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii (instanța deși recunoaște dispozițiile legale totuși arată nejustificat că nu se aplică în speță), este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor OG 92/2003, republicată, privind codul d e procedură fiscală și a Ordinului MFP nr.1346/2006.

Mai arată că, în titlul executoriu emis în data de 28.02.2007 apar alte debite decât cele menționate în deciziile contestate, iar perioada pentru care Sac alculat majorări de întârziere se suprapune cu perioada din prezentele decizii contestate.

Astfel, în titlul executoriu menționat s-au calculat majorări de întârziere până la data de 28.02.2007 (astfel cum rezultă și din raportul de expertiză contabilă nr.27/22.01.2008, fila 2 tabel), iar decizia de impunere nr.8445/13,12.2007, contestată prin prezenta, cuprinde majorări aferente perioadei 31.12.2006 - 12.12.2007, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei menționate.

Este evident că, pentru perioada 31.12.2006 - 28.02.2007, pârâta a calculat majorări de întârziere pentru aceleași impozite aferente anilor 2003 - 2005, debite care însă au fost achitate.

Atâta timp cât Sae mis titlul executoriu nr.405/28.02.2007, în valoare de 17.874 RON, titlu în care a prevăzut expres care sunt debitele datorate pentru anii 2003 - 2005 debite care sunt diferite de cele prevăzute în deciziile atacate, această instituție nu mai poate veni după ce s-a efectuat o expertiză contabilă judiciară, pentru a solicita sume în plus, pentru aceleași perioade, in condițiile în care nu a contestat expertiza contabilă, arătând că debitele la care se calculează majorări, provenind din perioada 2003 - 2005 (de ex.: debitul de 508 lei, debitul de 600 lei, debitul de 332 lei) sunt prevăzute în deciziile atacate ca fiind impozite din venituri independente, dar impozitele pentru această perioadă au fost supuse controlului judiciar și S nu le-a solicitat pe parcursul procesului.

Ținând cont și de faptul că cele 18 decizii în baza cărora s-au emis decizia de impunere nr.8445/13.12.2007 și decizia de impunere nr.1239/30.01.2008 nu i-au fost comunicate pentru a-i da posibilitatea legală de contestare, se impune anularea acestor decizii ca fiind nelegale.

Pentru cele de mai sus, reclamanta a solicitat admiterea recursului și rejudecând în fond, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea deciziei de impunere nr.8445/13.12.2007 și a tuturor deciziilor la care face referire și care nu i s-au comunicat și a deciziei de impunere nr.1239/30.01.2008.

În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 Cod procedură civilă.

Intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice S, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare sau concluzii cu ocazia soluționării prezentului recurs.

În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, conform art.305 Cod procedură civilă, recurenta depunând la dosar copii certificate de pe adresa Sector 3 nr.-/23.03.2009 (fila 19 - prin care s-a adus la cunoștința recurentei faptul că, la data de 08.05.2008, s-a primit de la S, certificatul de atestare fiscală nr.4454 cu suma de plată la impozitul pe venit din activități independente cod 51, în cuantum de 1401 lei, reprezentând majorări și la impozitul pe venit global cod 63, suma de plată de 3542 lei, reprezentând majorări, total 4943 lei suma de plată), cererea recurentei înregistrată la Sector 3, sub nr.-/23.01.2009 (fila 20 - prin care recurenta a solicitat să i se comunice data la care intimata a trimis actele justificative în vederea încasării majorărilor aferente anilor 2003 - 2005) și avizul de plată nr.-/25.03.2009 (fila 21 - prin care Sector 3 solicitat recurentei plata sumei majorate cu penalități).

Curtea s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004, modificată și completată.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, dar și sub toate aspectele, conform art.304¹Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Mai întâi, Curtea consideră necesar a face câteva precizări în privința domiciliului fiscal al persoanelor fizice care au exercitat profesii libere în perioada care interesează în cauză.

Astfel, până la intrarea în vigoare a art.I pct.-ul 2 din nr.OG35/2006 pentru modificarea și completarea nr.OG92/2003 privind codul d e procedură fiscală, legislația procesual fiscală nu a făcut distincție sub aspectul domiciliului fiscal, între simpla persoană fizică și cea care exercita profesii libere, existând prevederea comună din art.31 alin.1 lit.a din nr.OG92/2003 privind codul d e procedură fiscală, potrivit căreia prin domiciliul fiscal se înțelege "pentru persoanele fizice, adresa unde își au domiciliul, potrivit legii sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu".

Conform art.I pct.-ul 2 din nr.OG35/2006, începând cu data de 1 ianuarie 2007 "la articolul 31 alineatul 1, după litera a) se introduce o nouă literă, litera a^1) cu următorul cuprins: (prin domiciliu fiscal se înțelege ) a^1 pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, sediul activității sau locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală".

Prin urmare, după intrarea în vigoare a art.I pct.-ul 2 din nr.OG35/2006 (1 ianuarie 2007), domiciliul fiscal al persoanei fizice care exercită profesii libere se stabilește în mod diferit de cel al simplei persoane fizice.

Însă, trebuie remarcat că, atât înainte cât și după intrarea în vigoare a art.I pct.-ul 2 din nr.OG35/2006, art.31 alin.1 din nr.OG92/2003 a făcut o distincție netă între, pe de o parte, persoanele fizice care desfășoară profesii libere și, pe de altă parte, asocierile și ale entități fără personalitate juridică, neexistând posibilitatea încadrării fiscale, în mod simultan, în ambele categorii.

În acest context, s-a adoptat și Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1346/2006 privind aprobarea Procedurii de atribuire a codului d e înregistrare fiscală pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, a Procedurii de modificare a domiciliului fiscal pentru asocierile și alte entități fără personalitate juridică.

Se observă deci, în mod facil, că nr.1346/2006 a aprobat nu una, ci două proceduri, fiecare dintre ele vizând categorii diferite de contribuabili (fiecare neputându-se prevala decât de una din aceste proceduri, neexistând posibilitatea ca același contribuabil să se încadreze fiscal în ambele categorii și să folosească ambele proceduri, chiar dacă procedurile reglementează aspecte diferite). Prima procedură privește categoria persoanelor fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, din care face parte și recurenta-reclamantă, iar pentru această procedură, art.2 lit.a din nr.1346/2006 a aprobat modelul și conținutul formularului intitulat "Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere (070), cod 14.13.01.10.11/5", prevăzută în anexa 2. doua procedură privește categoria asocierilor și altor entități fără personalitate juridică, iar pentru această procedură, art.2 lit.b) din nr.1346/2006 a aprobat modelul și conținutul formularului intitulat "Declarație de modificare a domiciliului fiscal pentru asocierile și alte entități fără personalitate juridică (080), cod 14.13.01.10.11/6", prevăzută în anexa 4.

Întrucât prima procedură, privind persoanele fizice care desfășoară activități economice independent sau exercită profesii libere, reglementează doar atribuirea codului d e înregistrare fiscală acestei categorii de persoane fizice, iar nu și modificarea domiciliului fiscal al acestei categorii speciale de persoane fizice, rezultă că în privința acestei categorii, modificarea domiciliului fiscal se realizează în continuare, ca pentru persoanele fizice simple, conform HG nr.1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a codului d e procedură fiscală (mai precis, potrivit pct.-lor 31.1 - 31.9 din aceste Norme metodologice), cum corect a reținut și instanța de fond.

Recurenta-reclamantă susține că prin Declarația de înregistrare fiscală (070) înregistrată la. Sector 3 sub nr.-/28.06.2007 a solicitat să i se stabilească noul domiciliu fiscal la această din urmă administrație și consideră că-i sunt aplicabile prevederile anexei 2 la Ordinul. nr.1346/2006.

Curtea constată că recurenta-reclamantă ignoră atât efectele legale ale Declarației de înregistrare fiscală (070) pe care a înregistrat-o la. Sector 3, sub nr.-/2007 (care se referă, strict, la înregistrarea fiscală a persoanelor fizice indicate de prima procedură aprobată prin NR.1346/2006, neavând legătură cu a doua procedură aprobată prin acest ordin, doar această din urmă procedură privind schimbarea domiciliului fiscal), cât și faptul că anexa 2 la nr.1346/2006 se referă la o procedură care nu-i este aplicabilă și care nu are nicio legătură cu Declarația invocată.

Din cele expuse anterior, rezultă că pentru a se conforma dispozițiilor legale incidente situației sale, recurenta reclamantă ar fi trebuit, mai întâi, să se înregistreze (la 1 ianuarie 2007), în conformitate cu prima procedură aprobată prin nr.1346/2006, la Administrația Finanțelor Publice S, iar apoi să procedeze la schimbarea domiciliului fiscal în conformitate cu prevederile HG nr.1050/2004, indicate mai sus.

În schimb, contrar normelor arătate anterior, recurenta-reclamantă, deși avea domiciliul fiscal în raza teritorială a Administrației Finanțelor Publice S, a formulat o Declarație de înregistrare fiscală direct la Sector 3, iar această din urmă administrație, în lipsa datelor necesare, i-a emis certificatul de înregistrare fiscală seria A nr.-/03.07.2007. Practic, din propria ei culpă, recurenta-reclamantă a figurat în perioada emiterii actelor administrative contestate cu două domicilii fiscale, însă cum just a apreciat și instanța de fond, emiterea certificatului de înregistrare fiscală de către Sector 3 nu prezintă relevanță pentru procedura legală de modificare a domiciliului fiscal pentru persoanele fizice, procedură ce este reglementată de HG nr.1050/2004, mai precis punctele 31.1 - 31.9 din Normele metodologice aprobate prin această hotărâre de guvern.

Or, procedura schimbării domiciliului fiscal pentru persoanele fizice, reglementată de HG nr.1050/2004, prevede formularea cererii de înregistrare a noului domiciliu fiscal, transferul dosarului fiscal către organul fiscal în raza căruia se stabilește noul domiciliu fiscal, emiterea deciziei de înregistrare a noului domiciliu fiscal.

Prin urmare, fiind necontestat faptul că, la data emiterii actelor administrative fiscale contestate, dosarul fiscal nu fusese transferat de la Administrația Finanțelor Publice S (fapt ce echilibrează cu lipsa schimbării legale a domiciliului fiscal), rezultă că aceasta din urmă era, indubitabil, competentă să procedeze la emiterea actelor administrative fiscale în discuție.

Curtea constată că aceleași considerente, deși prezentate succint, dar de o manieră perfect coerentă, au fost avute în vedere și de către instanța de fond, că nu există, deci, nici o contradicție între considerentele sentinței recurate, astfel că în cauză nu este incident cazul prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.

De asemenea, referirile recurentei la confuzia instanței de fond privind noțiunea de neretroactivitate nu au nici un fundament în considerentele sentinței civile recurate, aserțiunile recurentei având la bază o eronată identificare și interpretare a dispozițiilor legale incidente.

În altă ordine de idei, în mod corect a calificat instanța de fond ca neîntemeiată susținerea recurentei-reclamante în sensul că sumele pretinse de intimată au format obiectul controlului judecătoresc, în condițiile în care, prin deciziile de impunere contestate doar s-a stabilit obligația de plată a majorărilor de întârziere pentru perioada 31.12.2006 - 12.12.2007 și, respectiv, 13.12.2007 - 31.12.2007, fiind avute în vedere plățile efectuate de recurentă la datele de 28.01.2008 și 18.02.2008, plăți care au stins, însă, obligațiile principale și parțiale obligațiile accesorii calculate până în momentul de referință 31.12.2006, fiind lipsită de fundament afirmația că intimata a impus în sarcina recurentei obligația de plată a accesoriilor fără a lua în considerare efectele sentinței civile nr.194/2008. Mai precis, recurenta ignoră faptul că, pe de o parte, plățile efectuate de recurentă la datele de 28.01.2008 și 18.02.2008 au stins obligațiile principale în totalitate și parțial obligațiile accesorii, respectiv majorările de întârziere calculate și datorate până la data de 31.12.2006, iar, pe de altă parte, majorările de întârziere se calculează până la data stingerii sumei datorate cu titlu de debit principal, inclusiv, respectiv până la data de 28.01.2008 și data de 18.02.2008, inclusiv, astfel că și pentru majorările de întârziere care nu fac obiectul actelor administrative contestate în prezenta cauză (care privesc majorările calculate doar până la 31.12.2007) urmează a se emite alte acte administrative fiscale, fără a se putea opune autoritatea de lucru judecat, întrucât este vorba de alte debite accesorii datorate. Prin urmare, nu este relevantă expertiza contabilă efectuată în cauza ce a format obiectul dosarului nr.1554/31.01.2007 al Judecătoriei Sinaia, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.194/2008.

De asemenea, faptul că deciziile contestate au fost comunicate recurentei cu întârziere, nu atrage nulitatea acestora, nefiind cauzată recurentei vreo vătămare cât timp termenul prevăzut de art.207 alin.1 Cod procedură fiscală acordă contribuabilului dreptul de a formula contestație de la data comunicării actului administrativ fiscal, iar pentru obligații fiscale accesorii nu pot fi impuse majorări de întârziere, astfel cum prevede art.119 alin.2 din nr.OG92/2003.

După cum corect a arătat și instanța de fond, situația este aceeași și în cazul necomunicării deciziilor la care se face referire în cele două decizii sintetice, sancțiunea ce intervine în cazul necomunicării actului administrativ fiscal nefiind nulitatea actului, ci inopozabilitatea sa ori nulitatea unei executări silite începute anterior comunicării titlului de creanță.

Rezultă, deși, că instanța de fond a făcut o justă aplicare și interpretare a legii și a interpretat corect actul juridic dedus judecății, nefiind incidente cazurile prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.

Pe cale de consecință, întrucât nu există motive de casare sau modificare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă (fostă B), împotriva sentinței civile nr.3417/05.12.2008, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 34977/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red.

Tehnodact. /2 ex./22.02.2010

- S9 -

Președinte:Radu Constantin Daniel
Judecători:Radu Constantin Daniel, Voicu Rodica, Hortolomei

#Judecator Radu Constantin Daniel

Anulare act administrativ . Decizia 2258/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 2258/2009. Curtea de Apel Bucuresti