Anulare act administrativ . Decizia 2269/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2269
Ședința publică de la 09.11.2009
Curtea constituiă din:
PREȘEDINTE: Radu Constantin Daniel
JUDECĂTOR 2: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 3: Hortolomei
GREFIER - -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva Sentinței civile nr. 1009/12.03.2009 pronunțată de Trbunalul B-Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 2419/3/CA/2009, în contradictoriu cu intimații: MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B și CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant, prin avocat, cu delegație la dosarul cauzei, intimații Municipiul B prin Primar General și Primarul General al Municipiului B, prin consilier juridic și, prin consilier juridic, ambii consilieri, cu delegații pe care le depun în ședință publică.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant, prin apărător, face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea ia act de achitarea taxelor dispuse prin rezoluție.
Intimatul-pârât, prin consilier juridic, invocă excepția inadmisibilității acțiunii formulate de către recurentul-reclamant, solicitând instanței admiterea acesteia și respingerea recursului ca inadmisibil.
Recurentul-reclamant, prin apărător, solicită respingerea excepției formulate de către intimatul-pârât.
Intimații-pârâți Municipiul B prin Primar General și Primarul General al Municipiului B, prin consilier juridic, arată că lasă această excepție la aprecierea instanței.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea acordă părților cuvântul pe recurs.
Recurentul-reclamant, prin apărător, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, și, reținând cauza în soluționare pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 33.500 lei cu titlu de daune materiale pentru perioada 01.04.2006-15.01.2009. Cu cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale. Un prim motiv pentru care recurentul-reclamant solicită admiterea recursului său este acela că instanța de fond, în mod eronat, a calificat dreptul său ca fiind un drept eventual, calificare neexistentă nici în lege și nici în doctrină. În plus, instanța de fond a greșit considerând că, fiind vorba de un drept eventual, dreptul conferit prin dispozițiile art.5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 341/2004, se concretizează abia la data de 15.01.2009, dată la care decizia nr. 2009/24.06.2009 a Tribunalului București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal. Astfel, până la această dată, recurentul-reclamant nu are dreptul la despăgubiri privind împiedicarea exercitării dreptului său, prin refuzul pârâților de a rezolva cererea referitoare la acest drept. Arată că a suferit o pagubă constând în refuzul de a-i fi atribuit un spațiu comercial sau de prestări servicii la care este îndreptățit, motiv pentru care a fost nevoit să închirieze un asemenea spațiu, pentru exercitarea activității ce îi asigură traiul. spațiului închiriat a generat obligația recurentului de a plăti chirie, fapt pentru care nu poate cunoaște întreaga valoare a pagubei, până la executarea obligației pârâților de a-i acorda un spațiu corespunzător.
Intimatul-pârât, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că recurentul a obținut atribuirea unui spațiu fie prin cumpărare, fie prin închiriere, în conformitate cu Legea nr. 341/2004. Dacă acestuia i-ar fi fost atribuit un spațiu comercial, recurentul tot ar fi fost obligat la plata unei chirii lunare.
Intimații-pârâți Municipiul B prin Primar General și Primarul General al Municipiului B, prin consilier juridic, solicită instanței respingerea recursului formulat de către recurentul-reclamant și menținerea sentinței civile recurate.
Curtea declară încheiate dezbaterile, iar în conformitate cu art. 150.Pr.Civ, reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, deliberând în condițiile art.256 pr.civ. constată următoarele:
Prin sentinta civila nr. 1009 din 12.03.2009, pronuntata de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Adminstrativ și Fiscal, s-a respins actiunea formulata de reclamantul in contradictoriu cu paratii
Mun. B prin Primar General, Primarul General al Mun. B si Consiliul General al Mun. B, asa cum a fost precizata, ca neintemeiata.
Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul a retinut ca dreptul reclamantului la inchirierea, cumpararea unui spatiu comercial sau de prestari servicii, cu o suprafata utila de pana la 100 mp din fondul de stat, fara licitatie, in conditiile Legii 341/2004, drept eventual potrivit acestei legi, atata vreme cat categoria de persoane care constituie destinatarii ei pot sau nu sa devina si beneficiari ai normelor edictate de aceasta, a devenit unul concret la momentul la care titlul executoriu, sentinta civila nr. 2009/24.06.2008, pronuntata de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Adminstrativ și Fiscal in dosar nr-, a devenit irevocabila, adica data de 15.01.2009.
In consecinta, anterior acestei date, reclamantul nu este indreptatit la recuperarea sumei achitate cu titlu de chirie.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul, criticand sentinta pentru netemeinicie si nelegalitate pentru urmatoarele motive, conform art. 304 indice 1 pr.civ.:
Hotararea este data cu interpretarea gresita a legii, dreptul reclamantului este un drept concret pur si simplu, neafectat de termen sau modalitati, care se naste in patrimoniul recurentului ex lege, in considerarea calitatii sale de luptator ranit si retinut in Revolutia din 1989.
Considera recurentul ca acest lucru rezulta neindoielnic din prevederile art. 5 alin. 1 lit. c din Legea nr. 341/2004, raportat la art. 29 din HG nr. 1412/2004.
Arata recurentul ca rezulta fara echivoc ca prin sentinta civila nr. 2009/2008 instanta a recunoscut un drept preexistent si ca este indreptatit la repararea pagubei produse.
Se arata ca in speta paguba consta in refuzul de a i se atribui un spatiu comercial sau de prestari servicii, la care recurentul este indreptatit, motiv pentru care a fost nevoit sa inchirieze un asemenea spatiu pentru exercitarea activitatii care ii asigura traiul.
Recurentul a platit chirie cu caracter periodic lunar pana la executarea obligatiei paratilor de atribuire a unui spatiu corespunzator.
S-a mai aratat ca nici pana in momentul de recurentul nu poate cunoaste intinderea certa si integrala a pagubei, intrucat ea se produce continuu, insa prin precizarea actiunii la termenul din 26.02.2009 a solicitat repararea pagubei produse pana la ramanerea irevocabila a sentintei civile nr. 2009/2008, intrucat dupa aceasta data recurentul are posibilitatea de a solicita in continuare despagubiri cu acelasi titlu, in conditiile si procedura prevazute de art. 24 din Legea nr.554/2004.
Curtea, asupra cererii de recurs, constata ca aceasta este nefondata pentru urmatoarele motive:
Prin sentinta civila nr. 2009/24.06.2008, pronuntata de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Adminstrativ și Fiscal, ramasa irevocabila la data de 15.01.2009, au fost obligati pârâții sa-i atribuie reclamantului recurent "un spatiu comercial sau de prestari servicii, cu o suprafata utila de pana la 100 mp, din fondul de stat, fie prin cumpărare fie prin închiriere, fara licitatie, in conditiile Legii nr. 341/2004, sub sanctiunea unei penalitati pentru fiecare zi de intarziere, de la data ramanerii irevocabile a sentintei si pana la indeplinirea efectiva a obligatiei."
Curtea considera ca instanta de fond a facut o corecta apreciere a situatiei de fapt, raportata la conditiile Legii nr. 341/2004. Astfel, imprejurarea ca recurentul reclamant a inchiriat un spatiu pentru care a platit chirie pentru exercitarea profesiei sale de avocat pentru perioada anterioara pronuntarii sentintei civile nr. 2009/2008, nu poate determina obligarea pârâților la plata cuantumului chiriei, câtă vreme dreptul reclamantului potrivit art. 5 alin. 1 lit. c din Legea nr. 341/2004 a fost stabilit irevocabil in sarcina pârâților la data de 15.01.2009.
Recurentul reclamant prezuma ca perioada anterioara pronunțării sentinței civile nr. 2009/2008 este echivalenta cu perioada recunoașterii dreptului sau, insa dreptul sau potrivit Legii nr. 341/2004 a fost recunoscut incepand cu data de 15.01.2009, și nu anterior.
A considera ca dreptul reclamantului era recunoscut de la data introducerii actiunii acestuia este in contradicție cu dispozițiile art. 24 din Legea nr.554/2004 in ceea ce priveste obligatia executarii hotararii definitive si irevocabile.
Asa cum a aratat intimatul parat, si daca recurentul ar fi obtinut un spatiu comercial, tot ar fi fost obligat la plata unei chirii lunare, asa incat aceasta solicitare nu ar reprezenta daune materiale datorate refuzului pârâților de a solutiona cererea reclamantului.
de cele aratate mai sus, in conformitate cu art. 312 alin. 1 pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva Sentinței civile nr. 1009/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 2419/3/CA/2009, în contradictoriu cu intimații: MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B și CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTO
Red.VR GREFIER
EF/2ex.
14.12.2009
Tr.-09
Jud.DS
Președinte:Radu Constantin DanielJudecători:Radu Constantin Daniel, Voicu Rodica, Hortolomei
