Anulare act administrativ . Decizia 231/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 231/
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către pârâta PRIMĂRIA MUN. F - SERVICIUL DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, cu sediul în F, Bd. -, nr.1, jud.V împotriva sentinței nr. 401 din 10.11.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta PRIMĂRIA MUN. F - SERVICIUL DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE prin consilier juridic, fără delegație la dosar și intimata - SRL prin avocat, conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, netimbrat, după care;
Apărătorul recurentei depune la dosar chitanța nr. -/2010 în sumă de 1,00 lei, OP nr. 2227/2010 în sumă de 4,00 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,30 lei cu care face dovada achitării taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei arată că a pârâta a declarat recurs împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Vrancea considerând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică.
Consideră că raportul de inspecție fiscală întocmit la data de 27.11.2008 este legal și temeinic.
Apreciază că textele de lege invocate de societatea - SRL cu privire la plata impozitului pe clădiri, nu sunt aplicabile în prezenta speță deoarece ca regulă generală impozitul pe clădiri se datorează în toate situațiile, indiferent dacă proprietarul este persoană fizică sau juridică.
De asemenea solicită să se ia act de faptul că în calitate de administrator al societății reclamante avea obligația în urma obținerii autorizației de construire să înregistreze cheltuielile și să realizeze obiectivul ca persoană fizică, urmând să depună declarația rectificativă ca persoană fizică.
Prin contestarea actului de control, reclamantul sustrăgându-se de la plata impozitului datorat atât în calitate de persoană fizică cât și în calitate de persoană juridică.
Solicită admiterea recursului așa cum fost formulat și modificarea sentinței instanței de fond.
Apărătorul intimatei av., consideră că recursul este nefondat.
Precizează că în speță impozitul pe clădiri stabilit de organul de control fiscal vizează amenajările făcute la imobilul fin F, această clădire nu este proprietatea intimatei, care este un simplu comodatar, proprietarii imobilului sunt soții și, conform contractului de vânzare -cumpărare autentificat la BNP.
Potrivit Art.249 al.1 din Legea nr.571/2003, impozitul pe clădiri sec plătește de către proprietarul clădirii, care poate fi o persoană fizică sau juridică. Organul de control trebuia să calculeze impozitul pe clădire în sarcina acelei persoane fizice, conf. regulilor de la art. 250-252 Cod Fiscal.
Pentru cele, arătate mai sus, solicită respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.401/2009 a Tribunalului Vranceas -a admis acțiunea formulată de reclamanta - F, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA F - Activitatea de Control Fiscal - Serviciul public de impozite și taxe locale, dispunându-se în parte anularea raportului de inspecție din 27.11.2009,înlăturându-se obligația de plată a reclamantei pentru suma de 4906 lei reprezentând impozit pe clădiri, majorări și penalități.
Pentru a pronunța această sentință a reținut că prin raportul de inspecție fiscală din 27.11.2008 s-a stabilit în sarcina reclamantei - SRL F obligația de plată a impozitului pentru spațiul comercial din F,-,.2, însumă de 2756 lei, pentru anii 2003-2008 ca urmare a investițiilor făcute la acesta.
S-au stabilit și majorări și penalități de 2104 lei și 46 lei.
Prin același act administrativ fiscal s-a stabilit și obligația de plată a taxei pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate în sumă de 122 lei.
Reclamanta a solicitat prin prezenta acțiune anularea obligațiilor de plată constând în impozitul pentru investițiile efectuate la spațiul comercial din F,-,.2.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.988/17.09.1998, apartamentul cu destinație de spațiu comercial este proprietatea soților și.
La 3.11.1998 spațiul a fost închiriat de reclamantă situație dovedită cu contractul de comodat de la fila 10 din dosar.
Este adevărat că la apartamentul în discuție s-au efectuat transformări în baza autorizației de construcție 356/2.07.1999, dar autorizația a fost solicitată de persoana fizică proprietar al apartamentului, situația juridică a apartamentului rămânând neschimbată.
Potrivit art.249 din Legea 571/2003 orice persoană care are în proprietate o clădire datorează anual impozit.
În cazul persoanelor juridice impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii, valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, așa cum prevede art.253 alin.1 și 3 din Codul fiscal.
Reclamanta și-a motivat decizia pe dispozițiile art.4 lit.a din Legea 15/1994 și pe normele metodologice de aplicare a cestei legi.
Potrivit art.4 lit.a din Legea 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, investițiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie sunt considerate mijloace fixe și se supun amortizării.
Anexa 1 pct.I 15 din HG 909/1997 privind normele metodologice de aplicare a legii prevede însă că amortizarea mijloacelor fixe închiriate este dată în sarcina proprietarului.
Proprietarul în cazul de față este o persoană fizică și aplicabile sunt dispozițiile art.251 din Codul fiscal.
Cum - SRL F în calitate de comodatar nu datorează impozit pe investițiile efectuate în spațiul închiriat, s-a admis acțiunea, s-a anulat în parte raportul de inspecție fiscală din 27.11.2008 și s-a înlăturat obligația de plată a reclamantei pentru 4906 lei reprezentând impozit pe clădiri, majorări și penalități.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, raportul de inspecție fiscală fiind temeinic și legal. Textele de lege invocate de reclamantă cu privire la plata impozitului pe clădiri, nu sunt aplicabile în prezenta speță, deoarece, ca regulă generală, impozitul pentru clădiri se datorează în toate situațiile, indiferent dacă proprietarul este persoană fizică sau juridică.
Conform art.253 din Normele de aplicare a legii nr.571/2003, pentru persoane juridice impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
Conform art.53 din același act normativ pentru societatea reclamantă, valoarea asupra căreia se aplică cota de impozitare o reprezintă valoarea investiției efectuate, așa cum este înregistrată în contabilitate în contul 212, clădiri,
De asemenea, în calitatea de administrator al societății reclamante avea obligația, în urma obținerii autorizației de construire nr.365/1999, să înregistreze cheltuielile și să realizeze obiectivul ca persoană fizică, urmând să depusă declarație rectificativă ca persoană fizică.
Sunt aplicabile prevederile art. 251 al.1 din Normele de palicare a Codului fiscal, în cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri calculându-se prin aplicarea unei cote de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilă a clădirii, iar potrivit al.4 al aceluiași articol, la stabilirea suprafeței construite care se ia în calcul la stabilirea valorii se are în vedere și suprafața balcoanelor, logiilor, teraselor căilor de acces.
Ca atare, prin nedepunerea declarației rectificative în calitate de persoană fizică, titularul autorizației de construire s-a sustras de la plata impozitului datorat atât în calitate de persoană fizică cât și în calitate de persoană juridică.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf.art.304/1 pr.civ, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legii nr.571/2003, neexistând temei legal pentru stabilirea impozitului pe clădiri în cazul de față, reclamanta, în calitate de comodatar nedatorând impozit pe investițiile efectuate în spațiul închiriat, proprietarul în cazul de față fiind o persoană fizică, aplicabile fiind dispozițiile art.251 din Codul fiscal.
În consecință, prin motivele invocate, recurenta face o greșită interpretare a prevederilor legii nr.571/2003.
Constatând că sentința a fost temeinic motivată în fapt și în drept, cu respectarea prevederilor art.261 pct.5 pr. civ. și art.129 pr. civ și neexistând alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 pr. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. Curate va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimată, conf.dovezilor de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA MUN. F - SERVICIUL DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, cu sediul în F, Bd. -, nr.1, jud.V împotriva sentinței nr. 401 din 10.11.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red./12.04.2010
Tehnored./16.04.2010/2EX.
Fond-
OPINIE SEPARATĂ
Jud. - -
Contrar celor reținute de instanța de fond și însușite de majoritatea completului instanței de recurs apreciem că, în cauză se impunea admiterea recursului Primăriei mun.F, modificarea sentinței instanței de fond și în rejudecarea cauzei urma a fi respinsă acțiunea reclamantei - SRL F și prin care a solicitat anularea actelor fiscale de reținere în sarcina sa a obligației de plată a impozitului pentru spațiul comercial din F,-,.2, în sumă de 4906 lei în care au fost incluse majorările și penalitățile de întârziere, și a taxei de afișaj în scop de reclamă și publicitate.
De precizat că spațiul pentru care, în opinia organelor fiscale se datorează impozit, a fost închiriat de la familia, respectiv numitul, fiind și administratorul societății reclamante, proprietarul și al imobilului în discuție.
Se mai precizează de asemenea că, numitul în calitate de persoană fizică, a efectuat lucrări de transformare și modernizare la spațiul astfel închiriat, conform autorizației de construire, astfel că societatea în calitate de reclamantă a afirmat că nu datorează impozit, nefiind proprietar conf.art.253 Cod fiscal.
Problema în discuție și care trebuie rezolvată este aceea legată de persoana care trebuie să plătească impozitul pe clădiri, respectiv persoana juridică, în cauza de față - SRL F, în calitate de locatar sau persoană fizică ca locatar și proprietar al imobilului, precum și administrator al societății.
Faptul că lucrările de îmbunătățire aduse imobilului închiriat, au fost efectuate de ca persoană fizică și proprietar dar și administrator al societății reclamante, crează suspiciunea că, în realitate s-a urmărit, creșterea valorii spațiului închiriat pe seama suportării costurilor de către societatea care și-a crescut astfel cheltuielile.
Că este așa, o dovedește și faptul că valoarea investiției a fost înregistrată în contabilitatea reclamantei în contul 212 -clădire, la valoarea 7.883,36 lei, valoare ce nu a fost declarată organului fiscal și pentru care societatea era obligată la plata impozitului.
a obținut autorizația de construcții nr. 365/2.07.1999 și avea corelativ obligația să înregistreze cheltuielile cu extinderea și modernizarea imobilului ca persoană fizică, prin depunerea declarației rectificative în această calitate.
Neprocedând astfel, acesta s-a sustras de la plata impozitului iar contrar acestei împrejurări reale, instanța de fond a reținut că situația juridică a imobilului nu s-a schimbat și că potrivit art. 249 din Legea nr.571/2003 orice persoana care are în proprietate o clădire datorează anual impozit.
Omisiunea instanței de a cerceta și faptul că imobilul a fost închiriat de proprietar, chiar societății al cărei administrator este, are caracter de evidență.
Art.253 Cod fiscal referitor la impozitul datorat de persoanele juridice prevede la pct.3/1 că, în cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligația să comunice locatarului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declarații fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective.
În cauză, condiția cerută de textul citat subînțeleasă în sensul că lucrările de modernizare și extindere au fost efectuate de societatea reclamantă, câtă vreme acestea au fost nominalizate și înregistrate în contabilitatea sa, astfel că pentru valoarea lor, datorează impozit.
Tot asemenea, este subînțeleasă și condiția comunicării locatarului a valorii lucrărilor executate, câtă vreme, locatarul se identifica cu persoana administratorului societății și care era obligat să depună declarația fiscală rectificativă la organul fiscal în termen de 30 zile.
Este irelevantă din punct de vedere juridic afirmația făcută, în sensul că lucrările ar fi fost suportate de, titularul autorizației de construire, în calitate de persoană fizică, în raport de împrejurarea că evidențierea acestora se regăsește în contabilitatea reclamantei, ceea ce crează de plano, dovadă că suportarea cheltuielilor legate de efectuarea lor s-a făcut de societate, dovada ce nu a fost înlăturată.
` Raportând situația de fapt la textul precizat apreciem că se impunea admiterea recursului, cu consecințele ce decurg din aceasta soluție.
OPINIE SEPARATĂ
Jud. - -
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
