Anulare act administrativ . Sentința 232/2009. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 4.06.2008

SENTINȚA CIVILĂ Nr.232

Ședința publică din 29 iunie 2009

PREȘEDINTE: Răzvan Pătru

GREFIER: - -

Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta " ", în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 iunie 2009 prin care s-a amânat pronunțarea la data de 29 iunie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

În deliberare, constată că:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 581/59/04.06.2009,reclamanta " " a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A, anularea ca nelegal a Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr.763/04.09.2007, în ceea ce privește stabilirea în Anexa nr.5 pct.5 a perioadei de valorificare a producției interne de soia convențională aferentă anului 2007, ca fiind 01.09.2007 -31.12.2007; să fie anulate ca nelegale Adresa nr. 1776/03.03.2008 emisă de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a sprijinului direct al statului pentru produsul soia convențională, și Adresa nr.2496/03.04.2008 prin care Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A i-a respins contestația prealabilă; să i se recunoască dreptul de a beneficia de acordarea sprijinului direct al statului prin subvenții pentru produsul soia convențională și să se dispună obligarea pârâtei la plata subvențiilor solicitate, în sumă de 120.600 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta susține că Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr.763/04.09.2007 este nelegal în ceea ce privește stabilirea în Anexa nr.5 pct.5 a perioadei de valorificare a producției interne de soia convențională aferentă anului 2007 ca fiind 01.09.2007 - 31.12.2007.

Prin Anexa nr.5, pct.5, din Ordinul nr.763/04.09.2007 s-a stabilit perioada de valorificare a producției interne de soia convențională aferentă anului 2007 ca fiind 01.09.2007 - 31.12.2007.

Ordinul amintit a fost emis în baza prevederilor OUG nr. 123/2006, care, în Anexa nr.2, lit.b) pct.2, recunoaște dreptul producătorilor agricoli de a beneficia de sprijin financiar pentru produsul soia convențională, precum și în baza prevederilor art.7 din OUG nr. 108/2001, potrivit cărora producătorii agricoli care dețin sau administrează exploatații agricole pot beneficia de sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții pe produs, în scopul îmbunătățirii eficientei economice, creșterii producției și indicilor de calitate ai produselor agricole.

Ordinul nr.763/04.09.2007 se caracterizează ca fiind nelegal în raport cu ordonanțele de urgență menționate, întrucât, prin stabilirea perioadei de valorificare a producției interne de soia aferentă anului 2007 drept 01.09.2007 - 31.12.2007, privează producătorii agricoli de dreptul de a beneficia de sprijinul direct al statului și le obstaculează accesul la obținerea subvențiilor pe produs prevăzute de actele normative amintite.

Stabilind perioada de valorificare a producției interne de soia ca fiind 01.09.2007 - 31.12.2007, Ordinul nr.763/04.09.2007 nu ține cont de realitățile faptice relative la producția de soia ori de circumstanțele meteorologice.

Producția de soia se recoltează până la finele lunii octombrie, astfel că valorificarea integrală a acesteia până la finele anului este aproape imposibilă, cu atât mai mult cu cât recolta anului 2007 fost întârziată de condițiile climatice nefavorabile din toamna anului 2007, cu precipitații abundente.

Pentru aceste considerente, prin efectul Ordinului nr.763/04.09.2007, care stabilește un pretins termen limită vădit nerezonabil și nerealizabil de valorificare producției interne de soia, dreptul producătorilor agricoli de a beneficia de sprijinul direct al statului prin acordare de subvenții pe produs, prevăzut expres de OUG nr.123/2006, OUG nr.108/2001 și de HG nr.1576/2007, este practic anihilat și redus la un drept cu totul ipotetic, fără a putea fi exercitat în mod efectiv.

Prin urmare, se impune anularea ca nelegal a ordinului atacat, în partea care privește stabilirea perioadei de valorificare a producției interne de soia convențională ca fiind 01.09.2007-31.12.2007.

Reclamanta mai susține că Adresele nr.1776/03.03.2008 și nr.2496/03.04.2008 sunt nelegale, cu motivarea că, în conformitate cu dispozițiile art.1 din HG nr. 1576/2007 privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții în anul 2007 producătorilor agricoli din sectorul vegetal, în scopul creșterii producției și a indicilor de calitate a produselor agricole, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, organizați în exploatații agricole, în baza prevederilor OUG nr. 108/2001 mod. privind exploatațiile agricole, care dețin sau administrează exploatații agricole și care valorifică pe piață soia din producția internă a anului 2007, beneficiază de sprijinul direct al statului pe produs, în scopul îmbunătățirii eficienței economice a creșterii producției și a indicilor de calitate a produselor agricole.

Susține că - SRL îndeplinește toate condițiile prevăzute de HG nr. 1576/2007 pentru a beneficia de sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții pentru produsul soia.

Pentru acest considerent, prin Adresa înregistrată la Direcția pentru Agricutură
și Dezvoltare Rurală A sub nr. 1660/27.02.2008 a solicitat acordarea sprijinului
direct al statului prin acordarea de subvenții în sumă de în sumă de 120.600 lei pentru produsul soia, în conformitate cu prevederile HG nr. 1576/2007.

Prin Adresa nr. 1776/03.03.2008 pârâta DADR Aar efuzat acordarea subvențiilor solicitate, motivând că producția internă de soia convențională realizată în anul 2007 nu a fost valorificată integral până în data de 31 decembrie 2007, în conformitate cu prevederile pct.5 din Anexa nr.5 a Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr.763/2007.

De asemenea, pentru aceleași considerente, prin Adresa nr.2496/03.04.2008, pârâta DADR Aar espins recursul grațios promovat în baza prevederilor art.7 din Legea nr.554/2004 împotriva Adresei DADR A nr. 1776/2008.

HG nr. 1576/2007 nu stabilește un termen limită pentru valorificarea producției interne de soia convențională, motiv pentru care termenul de valorificare a producției de soia urmează a fi considerat termenul de 1 martie 2008 pentru depunerea cererilor de acordare a ajutorului de stat prin subvenții.

Independent de împrejurarea că Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr.763/04.09.2007, pe baza căruia organele administrative își fundamentează refuzul de acordare a subvenției, este nelegal, a fost emis anterior HG nr.1567/19.12.2007 și are o forță juridică inferioară hotărârii de guvern menționate, prin HG nr. 1567/2007 termenul de valorificare a fost prorogat în mod implicit până la data prevăzută pentru depunerea cererilor de acordare a subvenției, astfel că refuzul A de acordare a subvenției este nejustificat și nelegal.

Pentru considerentele expuse mai sus, reclamanta solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinareaformulată de pârâtaDirecția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, aflată la filele 15-18 dosar, se solicită respingerea acțiunii, pe cale de excepție, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.

Pârâta invocă excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă. Arată că reclamanta invocă nelegalitatea Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr.763/04.09.2007 în ceea ce privește stabilirea în Anexa nr.5 Pct.5 a perioadei de valorificare a producției interne de soia convențională aferentă anului 2007 ca fiind 01.09.2007-31.12.2007.

Legea contenciosului administrativ definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

De asemenea, legea contenciosului administrativ prevede că pe cale de excepție de nelegalitate se verifică legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual.

Deci, legiuitorul prevede posibilitatea verificării legalității unui act administrativ numai dacă acesta are caracter individual, neprevăzând posibilitatea cercetării și a actului administrativ cu caracter normativ.

În doctrină, excepția de nelegalitate a fost definită ca fiindun mijloc de apărare prin care, în cadrul unui proces pus în curgere pentru alte temeiuri decât nevalabilitatea actului administrativ, una din părți, amenințată să i se aplice un asemenea act ilegal, se apără invocând acest viciu și cere ca actul să nu fie luat în considerare la soluționarea speței.

Admisibilitatea acestei excepții depinde de îndeplinirea a două condiții: actul atacat să fie emis în aplicarea actului a cărui ilegalitate este invocată pe cale de excepție, legalitatea actului atacat fiind condiționată de legalitatea actului pe care se întemeiază; trebuie să existe o corespondență între dispozițiile ilegale din actul de bază și actul atacat, deoarece doar în cazul în care actul atacat a fost emis în considerarea acelor dispoziții legale, va putea fi anulat; în cazul în care actul atacat se bazează pe alte dispoziții legale ale actului de bază, el nu va fi anulat.

În condițiile în care reclamanta invocă excepția de nelegalitate a unor dispoziții dintr-un act administrativ unilateral cu caracter normativ (Ordinul nr.763/2007 fiind un act administrativ cu caracter normativ, deoarece este dat în vederea executării ori organizării executării legii) ce nu poate fi cercetată pe calea excepției de nelegalitate, solicită să se constatate că acțiunea este inadmisibilă.

Așa cum rezultă din conținutul Ordinului nr.763/2007 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ordinul a fost emis pentru modificarea anexelor A și I la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr.850/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activitățile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, precum și condițiile de eligibilitate.

Cum prin conținutul său au fost stabilite reglementări pentru subiecți nedeterminați care cad sub incidența Ordinului 763/2007, ordinul are caracter normativ, astfel că excepția de nelegalitate în ceea ce privește stabilirea în Anexa nr.5 pct.5 a perioadei de valorificare a producției interne de soia convențională aferentă anului 2007 ca fiind 01.09.2007-31.12.2007 este inadmisibilă în raport cu art.4 alin.l din Legea 554/2004.

Față de cele arătate pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A solicită respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.

Referitor la susținerea reclamantei că adresele DADR A nr.1776/03.03.2008 și nr.2496/03.04.2008 sunt nelegale, arată că Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Aar espins dosarul depus de - SRL prin care a solicitat acordarea sprijinului direct al statului pe produs la soia convențională producția 2007, deoarece în conformitate cu Ordinul nr.763/2007 producția de soia trebuia valorificată până la data de 31 decembrie 2007. Având în vedere că - SRL a valorificat producția de soia convențională în afara termenului prevăzut de ordinul sus menționat, DADR a constatat că solicitarea reclamantei nu s-a încadrat în prevederile legale în vigoare privind acordarea sprijinului direct al statului pe produs la soia convențională. (Adresa DADR A nr. 1776/03.03.2008).

În urma răspunsului primit prin adresa nr. 1776/03.03.2008 reclamanta a depus contestație la DADR Referitor la contestație depusă de reclamanta - SRL privind respingerea dosarului pentru acordarea sprijinului direct al statului la soia convențională producția 2007, DADR Aac omunicat reclamantei următoarele:

Deoarece normele metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar din sectorul vegetal, precum și condițiile de eligibilitate sunt prevăzute in Ordinul nr.763/04.09.2007, anexa nr.5 la ordin cuprinde lista produselor agricole vegetale pentru care se acordă sprijin financiar prin subvenție pe produs, listă care cuprinde și produsul soia convențională cu perioada de valorificare 01.09. -31.12.

Întrucât solicitarea reclamantei privind acordarea sprijinului direct al statului pe produs la soia convențională nu se încadrează în prevederile legale precizate mai sus, DADR Aar espins contestația acesteia. (Adresa DADR A nr.2496/03.04.2008)

Pentru aceste motive, pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A solicită respingerea acțiunii în contencios administrativ formulată de - SRL ca netemeinică și nelegală.

Prin întâmpinareaaflată la filele 23-29 dosar,pârâtul Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii reglementată de legea specială si admiterea excepției lipsei de interes față de capătul de cerere privind anularea Ordinului 763/2007; admiterea excepției inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile pentru capetele de cerere privind recunoașterea dreptului de a beneficia de acordarea sprijinului direct al statului prin subvenții pentru produsul soia convențională si obligarea la plata subvențiilor; admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a față de capetele de cerere privind anularea adreselor nr. 1776/03.03.2008 si 2496/03.04.2008 emise de DADR A; recunoașterea dreptului de a beneficia de acordarea sprijinului financiar direct al statului prin subvenții pentru produsul soia convențională; obligarea pârâtei la plata subvențiilor solicitate in suma de 120.600 lei ( reclamanta nu menționează care pârâta solicită a fi obligată la plată - în aceste condiții, pârâtul solicită să se pună în vedere reclamantei să-și precizeze in concret acest capăt de cerere, pentru a-și formula apărarea in mod judicios); pe fond, pârâtul solicită respingerea acțiunii ca netemeinică si nelegală.

Excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile reglementata de Legea nr. 554/2004 cu privire la anularea pct.5 Anexa 5 din Ordinul nr. 763/2007, solicitând respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.

Reclamanta solicită anularea Ordinului nr. 763/2007, respectiv a punctului 5 din Anexa 5 care reglementează perioada de valorificare a producției interne a soia convenționala aferentă anului 2007 (01.09.2007-31.12.2007).

Una din condițiile acțiunii in contencios administrativ, prevăzută de Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, este aceea a îndeplinirii procedurii prealabile, in condițiile si termenele prevăzute de art. 7. Numai după parcurgerea acestei etape-condiție de admisibilitate a acțiunii in contencios administrativ, persoana, dacă se consideră in continuare nemulțumită de răspunsul primit, ori dacă autoritatea căreia i s-a adresat refuză să-i răspundă, poate formula și înregistra acțiune in contencios administrativ pe rolul instanței de judecată, in termenele prevăzute de art. 11 din lege.

Dreptul reclamantului la acțiune in contencios administrativ, in sens material, se naște după ce autoritatea emitentă a actului atacat răspunde reclamației administrative prealabile sau de la expirarea termenului de 30 zile in care aceasta era obligată să răspundă.

Din practica judecătorească, pârâtul reține că acțiunile care au fost introduse fără a se face dovada că reclamantul s-a adresat organului emitent in 30 zile de la comunicarea actului pe care îl atacă au fost respinse ca inadmisibile.

Reclamanta nu anexează, potrivit art. 12, dovezile din care sa rezulte ca a fost îndeplinita procedura prealabilă a reclamației administrative, respectiv copii de pe cererea adresată autorității publice.

Aceste copii, care vor fi certificate pentru conformitate cu originalul, prezintă interes pentru a putea stabili daca petiționarul a respectat termenul prevăzut de art. 7 din Legea 554/2004.

Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă a reclamației administrative, condiție de investire a instanței de contencios administrativ ce constituie fine de neprimire a acțiunii, motiv pentru care solicită admiterea excepției si respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă, potrivit art. 109 alin. 2 si art. 7 Legea nr. 554/2004.

Pentru aceleași considerente si capetele de cerere privind recunoașterea dreptului de a beneficia de acordarea sprijinului direct al statului prin subvenții pentru produsul soia convențională si obligarea la plata subvențiilor sunt inadmisibile, reclamanta nefăcând nicio dovadă a faptului că s-a adresat cu o cerere care nu i-a fost soluționată favorabil si cu atât mai mult cu o plângere prealabilă; Invocă excepția lipsei de interes cu privire la anularea pct.5 Anexa
5 din Ordinul nr. 763/2007, sens in care solicită a fi respinsă.

Pârâtul susține că cererea reclamantei este lipsită de interes, deoarece nu îndeplinește condițiile cumulative pentru admisibilitatea acțiunii, respectiv interes legitim, juridic, născut si actual, personal si direct.

Pentru a putea pretinde admiterea acțiunii trebuie sa dovada ca interesul este in legătura cu pretenția formulata, respectiv cu dreptul civil afirmat, ori cu situația juridica legala pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie, ca este născut si actual, deci sa existe in momentul in care se exercita dreptul la acțiune, ca este personal si direct, in sensul ca folosul practic trebuie sa-l vizeze pe cel ce recurge la forma procedurala, iar nu pe altcineva.

Reclamanta solicită anularea pct. 5 Anexa 5 din Ordinul nr. 763/2007. Solicitarea este justificata prin aceea ca deși a depus cerere la pârâta DADR A, potrivit HG. nr. 1576/2007, aceasta nu i-a soluționat cererea in mod favorabil.

Având in vedere temeiul de drept invocat atât in admiterea cererii la pârâta DADR A, cat si in admiterea cererii de chemare in judecată (HG. nr. 1576/2007), urmează să se constatate că solicitarea anularii punctului 5 Anexa 5 din Ordinul nr. 763/2007 este lipsită de interes deoarece acest ordin a fost emis in temeiul OUG. nr. 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare ai al organizării si sistematizării teritoriului, aprobata cu modificări prin Legea nr. 125/2007 si nu in temeiul HG. nr. 1576/2007 privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții in anul 2007 producătorilor agricoli din sectorul vegetal, in scopul creșterii producției si a indicilor de calitate a produselor agricole, condiție necesara pentru justificarea legalității si temeiniciei cererii formulate.

Prin urmare, întrucât hotărârea in temeiul căreia si-a formulat cererea nu este emisă in temeiul Ordinului 763/2007, ci in temeiul OUG. nr. 108/2001 privind exploatațiile agricole, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 166/2002, cu modificările si completările ulterioare, va rugam sa constatați ca reclamanta nu justifica interesul, respectiv îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale acestuia, neexistând nicio legătură între dreptul civil afirmat si cererea sa, un drept născut si actual, un folos practic pe care-l urmărește in mod direct si personal.

Având în vedere cele mai sus menționate, pârâtul apreciază că cererea de chemarea în judecată este lipsită de interes, sens in care solicită a fi respinsă.

Pe fondul acestui capăt de cerere, pârâtul învederează instanței că nici pe fondul cauzei cererea nu este întemeiată.

Codul civil prevede că actul juridic este lovit de nulitate in condițiile in care a fost încheiat prin nerespectarea normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, aceasta sancțiune constituind un mijloc de garantare a principiului legalității.

Prin urmare, reclamanta are obligația sa facă dovada că actul atacat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale in vigoare la data emiterii lui. Or, această dovadă nu se face in cauză, ci mai mult, se face dovada contrară.

Astfel, prima afirmație eronată este că ordinul este emis si in temeiul OUG. 108/2001, ceea ce vădit nu corespunde realității deoarece, din chiar teza de început, reiese in mod neechivoc că este emis in baza OUG. nr. 123/2006. Ca atare, legalitatea dispozițiilor ordinului atacat urmează a fi verificate prin raportare la dispozițiile OUG. 123/2006 deoarece in baza acesteia a fost emis si nu cum greșit pretinde reclamanta.

De asemenea, reclamanta pretinde că pct. 5 din Anexa 5 trebuie anulat întrucât sunt încălcate dispozițiile Anexei 2 lit.b) pct. 2 din OUG. nr. 123/2006.

Având in vedere aceasta susținere, pârâtul învederează faptul că Anexa 2 prevede Activitățile din sectorul vegetal pentru care se pot acorda forme de sprijin, deci nu există o obligativitate ori un termen impus, o perioadă, o dată etc. de valorificare care nu a fost respectată la emiterea ordinului. In fapt, este un nonsens afirmația reclamantei in condițiile in care anexa la care face trimitere prevede doar faptul că se pot acorda. Deci, este un drept al legiuitorului, o vocație de a acorda sau nu, funcție de aprecierile sale, forme de sprijin financiar.

Mai mult, chiar ordonanța in temeiul căreia a fost emis ordinul prevede la art. 16 atât faptul că, anual, Guvernul României aprobă lista activităților pentru care se acordă sprijin financiar in perioada 1 ianuarie-31 decembrie a fiecărui an, cuprinse in anexele 1-5 si suma alocată fiecărei activități (alin.1), cat si faptul că normele metodologice privind modul de acordare si condițiile de eligibilitate se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii.

În consecință, solicită să se constatate că motivele invocate de reclamantă sunt infirmate de chiar actul normativ in temeiul căruia a fost emis ordinul, legiuitorul nu numai ca instituie o dată limită a acordării sprijinului (31 decembrie al fiecărui an) pentru fiecare activitate, dar si mandatează ministrul agriculturii in vederea stabilirii modului de acordare si condițiilor de eligibilitate.

Față de cele arătate, solicită respingerea cererii ca netemeinică si nelegală.

Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B mai invocă și excepția lipsei calității procesuale pasive a, solicitând respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate.

În cauza dedusă judecății reclamanta a învederat, printre altele, ca obiectul acțiunii îl constituie anularea adreselor nr. 1776/2008 si 2496/2008 emise de Direcția pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala A, recunoașterea dreptului de a beneficia de acordarea sprijinului financiar pentru soia convenționala si obligarea la plata sumei de 120.600 lei.

Cu prioritate pârâtul arată faptul că DADR A este instituție publică deconcentrată, cu personalitate juridică si buget propriu, conform HG. 477/1990, cu modificările si completările ulterioare.

Actele administrative atacate au fost emise de DADR A, in mod individual, in exercitarea competențelor sale legale stabilite de HG. nr. 1576/2007.

Prin urmare, cum însăși reclamanta arată, dreptul pretins nu i-a fost recunoscut de pârâta DADR A, si nu de, astfel încât să se justifice calitatea procesuală pasivă in cauză a acestuia.

Așadar, in condițiile in care reclamanta pretinde anularea unor acte care nu a fost emise de, ci de DADR A, instituție distinctă, cu personalitate juridică, care are calitate si capacitate procesuală, cat si competențe date de HG. nr. 1576/2007, pârâtul solicită să se constatate ca ministerul nu are si nu poate avea calitate procesuală pasivă, nefăcându-se dovada identității intre cel pretins obligat in raportul juridic dedus judecății si minister.

A admite acțiunea in contradictoriu cu ar însemna a-l obliga
anula anumite acte pe care nu le-a emis si care nu-i sunt opozabile,
(nepurtând dată certă dobândită in condițiile stipulate de art. 1182
Cod civil), ceea ce vădit este inadmisibil.

De asemenea, in aplicarea dispozițiilor HG. nr. 1576/2007 nu are competențe privind verificarea si aprobarea cererilor depuse de solicitanți.

Potrivit art. 3, 4 si 6 din hotărârea arătată, pentru a putea beneficia de sprijin direct al statului pe produs, producătorii agricoli trebuie să formuleze o cerere-tip adresată direcțiilor agricole pentru dezvoltare rurală județene care au obligația întocmirii dosarului, care răspund pentru realitatea si exactitatea datelor cuprinse in dosarele producătorilor agricoli, care verifica si aproba cererile si care virează sumele in conturile in lei ale beneficiarilor formelor de sprijin financiar.

In raport de aceste dispoziții, solicită să se constate că nu poate recunoaște, verifica, aproba si efectua plata, ori efectua alte formalități, întrucât acestea se fac potrivit procedurii speciale HG. 1576/2007.

Hotărârea prevede doar faptul că fondurile se asigură de la bugetul de stat, respectiv bugetul Ministerului Finanțelor si se derulează prin bugetul.

În consecință, atât cererile, verificarea si aprobarea acestora, cât si acordarea si plata sumelor aferente cererilor sunt doar atributul Direcțiilor agricole județene.

Față de aceste prevederi legale, după cum se poate observa, ministerul are calitatea de terț, neavând obligații față de reclamantă. Având calitatea de terț față de raportul juridic dedus judecății, in sarcina Ministerului Agriculturii, si Dezvoltării Rurale nu se pot naște nici drepturi si nici obligații.

Pârâtul solicită să se constate că nu are si nu poate avea calitate procesuală pasivă, motiv pentru care solicită admiterea excepției si respingerea acțiunii reclamantei ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate.

Deoarece calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană sa fie parte in proces, instanța fiind datoare sa verifice atât calitatea procesuală activă, cât si pe cea pasivă, respectiv să verifice si dacă pârâtul este cel obligat in raportul dedus judecății, iar reclamanta nu face dovada că ministerul este cel obligat. Mai mult, se face dovada legală ( nr.HG 1576/2007) că toate drepturile, obligațiile, competențele, aparțin pârâtei DADR

In extremis, in situația in care reclamanta justifică chemarea in judecată și a pentru opozabilitatea hotărârii, pârâtul învederează instanței că această susținere este netemeinică si nelegală. Potrivit nr.OG22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, ordonatorii principali de credite sunt obligați să dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, nu numai pentru asigurarea bugetelor proprii, ci si ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii (art.2), neexecutarea acestor obligații fiind sancționate potrivit legii (art. 4). In condițiile in care oricum ordonatorii principali de credite () sunt obligați a vira sumele stabilite prin titlurile executorii in conturile instituțiilor din subordine (DADR A), si cum nu este emitentul actelor administrative atacate sau instituția care aprobă cererile si efectuează plata potrivit HG. nr. 1576/2007, solicită să se constate că nici această eventuală motivație nu se justifică, fiind netemeinică si nelegală.

Este netemeinică si nelegală deoarece, in caz de admitere a acțiunii, plata nu se face in temeiul hotărârii arătate așa încât să fie justificată calitatea procesuală, ci in baza titlului executor, deci potrivit OG. 22/2002. Pentru ca dispozițiile acestor acte normative să fie aplicabile ar fi trebuit existe o cerere aprobată, iar suma aprobată să fie comunicată in vederea deschiderii liniei de creditare or, obiectul prezentei acțiuni îl constituie tocmai obligarea la recunoașterea dreptului, deci aprobarea cererii și plata.

Ca atare, cum plata titlurilor executorii se face potrivit OG.22/2002, se constată că nici prin prisma acestui eventual motiv nu se face dovada identității intre cel pretins obligat in raportul juridic dedus judecății si minister, deci dovada calității procesuale pasive.

Întrucât excepțiile ridicate primează, conform art. 136- 137 Cod procedură civilă, urmează ca instanța sa se pronunțe cu întâietate asupra acestora, fiind inutilă intrarea pe fondul cauzei sau administrarea de dovezi.

În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B susține că acțiunea reclamantei este netemeinică si nelegală pentru următoarele motive:

Reclamanta solicită sprijin financiar potrivit HG. nr. 1576/2007 pentru cultura de soia convențională însămânțată în anul 2007 si valorificată în anul 2008, pretinzând că actul normativ nu prevede un termen limită până la care se poate face valorificarea.

Or, această susținere este neîntemeiata si nelegală deoarece, deși legiuitorul nu prevede expressis verbis un termen limită, acesta instituie posibilitatea acordării subvențiilor in chiar titulatura hotărârii.

Hotărârea reglementează sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții in anul 2007., deci sprijinul se acordă doar dacă producția a fost valorificată in anul 2007 si nu in anul 2008, cum pretinde reclamanta. Aceasta rezultă din interpretarea actului normativ. Potrivit regulilor de interpretare a normelor de drept civil, prin interpretare se înțelege lămurirea sensului ei pe baza logicii formale, a raționamentelor logice, inductive si deductive. Prin urmare, având in vedere argumentulper a contrario, atât timp cât legiuitorul a afirmat că sprijinul se acordă în anul 2007, negat faptul că aceasta se poate acorda in anul 2008.

Față de cele arătate, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:

Reclamanta " " este o societate comercială cu sediul în localitatea, din județul T, având ca obiect de activitate, între altele, cultivarea de soia.

În această calitate, reclamanta a solicitat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală acordarea subvenției legale pentru cultura de soia pentru anul 2007, subvenție prevăzută de Ordonanța de Urgență nr. 123/2006, pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, și de Hotărârea de Guvern nr. 1576 din 19 decembrie 2007, privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții în anul 2007 producătorilor agricoli din sectorul vegetal, în scopul creșterii producției și a indicilor de calitate a produselor agricole.

Autoritățile pârâte au refuzat acordarea către reclamantă a acestei subvenții pe considerentul că aceasta nu a respectat termenul de valorificare a producției de soia convențională, care era stabilit pentru 31.12.2007, conform punctului 5 al anexei nr. 5 la Ordinul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 763 din 4 septembrie 2007.

Reclamanta a susținut că refuzul autorităților este nelegal, întrucât dispoziția din punctul 5 al anexei nr. 5 la din Ordinul nr. 763/2007 a fost modificată sau abrogată implicit prin dispozițiile anexei nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 1576/2007, și, totodată, pentru că termenul de valorificare a producției de soia convențională, care era stabilit pentru 31.12.2007, a fost unul nerezonabil, având în vedere condițiile climaterice din lunile octombrie-decembrie 2007, care nu permis recoltarea producției de soia în această perioadă

Cu privire la pretinsa modificare sau abrogare aOrdinului nr. 763/2007 prinHotărârea de Guvern nr. 1576/2007, instanța observă că Hotărârea de Guvern nr. 1576 din 19 decembrie 2007, privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții în anul 2007 producătorilor agricoli din sectorul vegetal, în scopul creșterii producției și a indicilor de calitate a produselor agricole, prevede în anexa nr. 1 că termenul pentru depunerea cererilor de obținere a subvenției acordate de stat pentru cultura de soia este de 31.03.2008.

Pe de altă parte, instanța observă că, potrivit anexei nr. 5 la punctul 5 din Ordinul nr. 763 din 4 septembrie 2007, că perioada de valorificare a producției de soia convențională este "1 septembrie -31 decembrie", respectiv 1 septembrie-31 decembrie 2007.

În raport cu cele două reglementări, instanța observă că în timp ce Hotărârea de Guvern nr. 1576/2007 reglementează termenul pentru depunerea cererilor de obținere a subvenției (stabilindu-l până la data de 31.03.2008), Ordinul nr. 763/2007 reglementează perioada de valorificare a producției de soia convențională, respectiv 1 septembrie-31 decembrie 2007.

În aceste condiții, instanța constată că aceste două acte normative reglementează chestiuni diferite, respectiv, pe de o parte - termenul pentru depunerea cererilor de obținere a subvenției, iar pe de altă parte - perioada de valorificare a producției de soia convențională.

Instanța nu poate reține, așadar, că dispoziția din punctul 5 al anexei nr. 5 la din Ordinul nr. 763/2007 a fost modificată sau abrogată implicit prin dispozițiile anexei nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 1576/2007, întrucât aceasta din urmă stabilește numai termenul pentru depunerea cererilor de obținere a subvenției, iar nu și data maximă până la care poate fi valorificată producția respectivă. Nu există nici un argument în sensul presupunerii că stabilirea unei date de depunere a cererii - care este diferită de cea până la care poate fi valorificată producția respectivă - implică însăși modificarea datei maxime de valorificare a producției în cauză.

În consecință, instanța constată, din acest punct de vedere, că punctul 5 al anexei nr. 5 la din Ordinul nr. 763/2007 nu a fost modificat sau abrogat implicit prin dispozițiile anexei nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 1576/2007 și că, potrivit acestui Ordin, data limită până la care poate fi valorificată producția de soia în vederea acordării subvenției este 31.12.2007, iar posibilii beneficiari pot depune cererea de acordare a subvenției până la data de 31.03.2008.

Rămâne în discuție nulitatea Ordinul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 763/2007 pe considerentul stabilirii unui termen nerezonabil de valorificare a producției de soia, termen a cărui depășire atrage pierderea dreptului reclamantei la acordarea subvenției prevăzute de lege pentru culturile de soia realizate în anul 2007.

Cu privire la pretinsul caracter nerezonabil al termenuluide valorificare a producției de soia, instanța subliniază că are competența de a examina exclusiv legalitatea actului administrativ contestat, legalitate ce se impune a fi verificată în raport cu reglementările legale în vigoare la data emiterii actului administrativ respectiv și în raport cu actele modificatoare ulterioare.

De aceea, în condițiile în care reclamanta a invocat nulitatea Ordinul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 763/2007 pe considerentul stabilirii unui termen nerezonabil de valorificare a producției de soia, instanța poate examina pretinsul caracter nerezonabil al termenului numai prin raportare la drepturile conferite reclamantei de dispozițiile legale emise în materie, fără a putea specula asupra oportunității stabilirii termenului respectiv.

În această privință, instanța observă că, potrivit art. 1 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1576/2007, " producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, organizați în exploatații agricole, în baza prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 108/2001 privind exploatațiile agricole, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 166/2002, cu modificările și completările ulterioare, care dețin sau administrează exploatații agricole și care valorifică pe piață soia din producția internă a anului 2007, beneficiază de sprijinul direct al statului pe produs, în scopul îmbunătățirii eficienței economice a creșterii producției și a indicilor de calitate a produselor agricole". Această dispoziție generală conferă reclamantei dreptul de a beneficia, în calitate de producător agricol care administrează exploatații agricole și care valorifică pe piață soia din producția internă a anului 2007, de sprijinul statului, în scopul îmbunătățirii eficienței economice a creșterii producției și a indicilor de calitate a produselor agricole.

Același drept - de a beneficia, în calitate de producător agricol, de sprijinul statului prin acordarea de subvenții - este conferit reclamantei și prin dispozițiile art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 123/2006, pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 125/2007, prin Legea nr. 83/2008 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 160/2008.

Pe de altă parte, ambele acte normative presupun îndeplinirea unor condiții în vederea acordării acestui drept.

Una din condițiile impuse este cea prevăzută de anexa nr. 5 la punctul 5 din Ordinul nr. 763/2007, care prevede că perioada de valorificare a producției de soia convențională este "1 septembrie -31 decembrie", respectiv 1 septembrie-31 decembrie 2007, condiție pe care reclamanta nu a îndeplinit-

Conform raportului tehnic privind condițiile de recoltare și valorificare a producției de soia din toamna anului 2007 în Câmpia de Vest a României (atașat la filele 121-122 dosar), în perioada respectivă, datorită condițiilor climaterice din lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2007, caracterizate prin ploi excedentare, recoltarea și valorificarea producției de soia "au fost imposibile", astfel încât termenul de valorificare a producției de soia, stabilit la 31.12.2007, este unul nerezonabil, imposibil de respectat în anul 2007.

În această privință, instanța observă că pârâtele nu au contestat concluziile acestui raport tehnic și nici nu au depus la dosar probe care să combată aceste concluzii.

Cu toate acestea, instanța apreciază că, pentru a se reține caracterul imposibil al valorificării producției de soia din Câmpia de Vest a României în anul 2007, se impunea dovada că producția de soia din Câmpia de Vest în anul 2007 nu a putut fi valorificată nu numai de către reclamantă, dar nici de către vreun alt producător din aceeași regiune agricolă, ceea ce impunea dovedirea împrejurării că nici un alt producător de soia din Câmpia de Vest nu a obținut o astfel de subvenție, datorită imposibilității respectării termenului de valorificare a producției.

Pe de altă parte, instanța observă că examinarea care a stat la baza emiterii acestui raport tehnic a vizat exclusiv Câmpia de Vest a României, în condițiile în care actele normative în litigiu sunt aplicabile pe între teritoriul României. Sub acest aspect, instanța consideră că eventualul caracter nerezonabil al termenului nu poate fi stabilit în funcție de condițiile climaterice improprii existente într-o regiune izolată din suprafața agricolă a României.

Instanța observă că în dosar nu s-au depus probe în sensul că producția de soia din Câmpia de Vest a României este majoritară sau reprezintă o proporție importantă în raport cu producția de soia a României. De aceea, împrejurarea că în această regiune a fost imposibilă sau extrem de dificilă valorificarea producției de soia în anul 2007 nu poate constitui o probă a caracterului nerezonabil al termenului legal impus pentru acordarea subvențiilor de către Statul Român.

Instanța subliniază, totodată, că din probele administrate în cauză nu rezultă că termenul de valorificare a producției de soia, stabilit la data de 31 decembrie 2007, este un termen nerezonabil pentru valorificarea unui astfel de recolte, raportat la perioada de valorificare a unei astfel de recolte în anii anteriori. Astfel, nu rezultă din datele dosarului că, anterior anului 2007, producția de soia era recoltată în mod curent ulterior datei de 31 decembrie a anului respectiv.

Din acest punct de vedere, instanța reține că imposibilitatea respectării termenului de 31.12.2007 pentru valorificare producției de soia de către reclamantă s-ar fi putut datora și unor condiții climaterice improprii existente în Câmpia de Vest a României în lunile octombrie-decembrie 2007, fără a se putea reține că aceste condiții au împiedicat orice alt producător de soia din această regiune să respecte aceste termen de valorificare.

Totodată - în condițiile în care termenul de 31.12.2007 a fost stabilit pentru recoltarea și valorificarea producției de soia de pe întreaga suprafață agricolă a României - instanța apreciază că existența unor climaterice improprii într-o singură regiune agricolă, respectiv în Câmpia de Vest a României, în lunile octombrie-decembrie 2007, nu pot justifica concluzia unui eventual caracter nerezonabil al acestui termen, care este aplicabil la nivel național.

Date fiind aceste considerente, instanța apreciază că nu este întemeiată cererea reclamantei de anulare a actelor administrative în litigiu, urmând aor espinge.

Cu privire la cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că, în condițiile în care s-a respins acțiunea reclamantei, se impune și respingerea cererii accesorii privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 Cod de Procedură Civilă.

Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", instanța reține că împotriva prezentei hotărâri se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta " ", cu sediul în localitatea, nr. 391J județ T, având cod unic de înregistrare RO -, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș sub nr. J-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu sediul în municipiul B, Bulevardul I, nr. 24, sector 3, și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, cu sediul în municipiul A,-, județ

Respinge cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Pronunțată în ședința publică din 29.06.2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Red./30.06.2009

Tehnored. /5 ex./1.07.2009

Președinte:Răzvan Pătru
Judecători:Răzvan Pătru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Anulare act administrativ . Sentința 231/2009. Curtea de Apel Timisoara