Anulare act administrativ . Decizia 2331/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2331
Ședința publică de la 16.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR 2: Severin Daniel S -
JUDECĂTOR 3: Radu
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ I, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, împotriva sentinței civile nr.426/F/11.05.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SOCIETATEA AGRICOLĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă Societatea Agricolă, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind recurenții-pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei-reclamante depune la dosarul cauzei întâmpinare și solicită acordarea cuvântului în combaterea recursului.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, Curtea constată închise dezbaterile și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, conform argumentelor expuse în întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 426/11.05.2009 Tribunalul Ialomița a admis acțiunea formulată de Societatea Agricolă în contradictoriu cu pârâtele I și Activitatea de Inspecție Fiscală I și a anulat Decizia nr. 145/ din 23.06.2008 exonerând reclamanta de la plata obligațiilor fiscale suplimentare în sumă de 95.296 lei. De asemenea, pârâtele au fost obligate la 6004,13 lei cheltuieli de judecată.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este societate agricolă și prin decizia atacată i s-au stabilit obligații fiscale suplimentare constând în TVA, impozit pe profit și impozit pe dividende.
În ceea ce privește Taxa pe valoare adăugată, tribunalul a reținut că pentru acordarea produselor agricole către asociații societății agricole nu se percepe taxă pe valoare adăugată întrucât nu este vorba de livrare de bunuri sau prestare de servicii.
În ceea ce privește impozitul pe profit, tribunalul a considerat că în raport de expertiza efectuată și prin luarea în calcul pierderilor înregistrate, reclamanta nu datorează impozit pe profit.
Referitor la impozitul pe dividende, tribunalul a considerat că distribuirea produselor către asociați nu constituie un dividend întrucât noțiunea de dividend trebuie raportată și la disp. art. 67 alin.1 din Legea nr. 31/1990 și distribuirea trebuie să se facă în contul deținerii unor titluri de participare. În speță, distribuirea s-a făcut în contul terenurilor aduse în exploatare comună. Produsele acordate membrilor asociați reprezintă profitul obținut de aceștia ca urmare exploatării terenurilor.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele.
În motivarea recursului se arată că repartizarea produselor către asociați s-a făcut ca urmare aportului acestora la capitalul social, aport constând în folosința terenurilor. În aceste condiții, repartizarea produselor are valoarea unui dividend în sensul art. 67 din Legea nr. 571/2003.
Cât privește taxa pe valoare adăugată, recurentele arată că livrarea produselor către asociați în contul dividendelor are valoarea unei livrări de bunuri cu plată în raport de disp. art. 127 și urm. din Codul fiscal.
Cât privește impozitul pe profit, recurentul arată că reclamanta beneficiat de subvenție care fost înregistrată la venituri în toamna anului 2007, însă producția neterminată fost înregistrată la un cost de producție diminuat cu parte din contravaloarea subvenției încasate sub formă de bonuri valorice.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea constată că recursul este fondat.
Societatea reclamantă este o societate agricolă (nu asociație agricolă) constituită în conformitate cu dispozițiile legii nr. 36/1991. Este adevărat că nu este vorba de o societate comercială ci de una agricolă, însă acest aspect nu exclude, de plano, existența unor obligații care se regăsesc și la societățile comerciale.
Curtea urmează să analizeze, mai întâi, problema impozitului pe dividende, de aici decurgând și problema obligației de plată a TVA pentru produsele livrate asociaților.
Intimata reclamantă afirmă că produsele distribuite asociaților nu constituie dividend ci bunurile se cuvin asociaților în baza dreptului de proprietate asupra pământului.
este definit de art. 7 alin. Pct. 12 din codul fiscal ca fiindo distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea persoană juridică, exceptând următoarele:
Legea fiscală nu limitează dividendul la societățile comerciale ci se face vorbire de orice persoană juridică.
În speță s-a făcut o astfel de distribuire în natură a excedentului de către o persoană juridică (societatea agricolă) unor participanți la persoana juridică (persoanelor care au adus ca aport în natură dreptul de folosință asupra terenurilor exploatate de societate)
Faptul că asociații nu își pierd dreptul de proprietate asupra terenului nu prezintă relevanță cât timp au înțeles să aducă ca aport în natură la constituirea societățiifolosințaterenului.
Problema care mai trebuie lămurită este dacă această livrare de bunuri s-a făcutdrept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea persoană juridică.
Din acest punct de vedere art. 8 din legea 36/1991 prevede, cu privire la societatea agricolă "Prin statut se vor determina condițiile pentru admiterea asociaților în societate, numărul minim de asociați care nu poate fi mai mic de 10, capitalul social format din părți sociale de egală valoare, a căror mărime nu poate fi mai de 10.000 lei fiecare,numărul de părți sociale pe care îl poate avea un asociat, modul de evaluare a părților sociale în cazul aportului în natură, inclusiv a folosinței pământului."
Așadar organizarea unei societăți agricole presupune atribuirea către asociați a unui număr de părți sociale prin luarea în calcul a aportului acestora la constituirea capitalului societății, inclusiv a aportului în natură constând în folosința terenului.
De asemenea. Art. 12 lit. din același act normativ menționează o altă prevedere din statut respectiv "modul de împărțire a profitului sau pierderilor;"
Așadar societatea agricolă este o persoană juridică ai cărei asociați, inclusiv cei care subscriu dreptul de folosință asupra terenurilor dețin "părți sociale" și al cărei profit și pierdere se împarte după reguli asemănătoare celor de la societatea comercială, în funcție de părțile sociale deținute.
În aceste condiții excedentul repartizat asociaților care au adus terenul în societate nu reprezintă un drept al acestor persoane decurgând din dreptul de proprietate ci un drept ce decurge din deținerea de părți sociale la societatea agricolă (părți sociale atribuite ca urmare a subscrierii dreptului de folosință asupra terenului).
Se poate observa cu ușurință că operațiunea de distribuire a excedentului asociaților se circumscrie definiției date de Codul fiscal dividendului.
În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată intimata reclamantă afirmă că predarea bunurilor obținute către proprietarii terenurilor nu constituie un transfer de bunuri ci aceste bunuri aparțin de drept proprietarilor în baza faptului că sunt proprietarii terenurilor.
Ca și în cazul impozitului pe dividend instanța reține că produsele obținute din exploatarea terenului nu se în proprietatea asociaților ci în proprietatea societății și ele sunt distribuite asociaților în contul dividendelor datorate pentru deținerea titlurilor de participare la societate (a părților sociale).
Cu privire la TVA mai trebuie făcută o observație. Potrivit art. 130 din legea 571/2003 privind codul fiscal "În cazul unei operațiuni care implică o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri și/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii cu plată."
Acesta este temeiul legal în baza căruia livrarea de bunuri în contul dividendelor datorate este tratată în mod distinct din punct de vedere al plății TVA, impunându-se ca această operațiune să fie considerată o livrare de bunuricu plată, fiind vorba de o livrare de bunuri în contul dividendelor datorate.
Cât privește impozitul pe profit Curtea constată că nu organele fiscale au impus o înregistrare contabilă care să "dubleze" veniturile constând în subvenții ci intimata reclamantă a operat o înregistrare menită să excludă aceste venituri din calculul profitului impozabil prin evaluarea producției neterminate în raport de un cost diminuat cu valoarea bonurilor valorice primite cu titlu de subvenție și care au fost cheltuite în anul 2007.
Față de toate aceste considerente Curtea urmează să constate că actul atacat este legal și temeinic impunându-se admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ I, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.426/F/11.05.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SOCIETATEA AGRICOLĂ.
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.11.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S
GREFIER
Red.DS
Tehnored. CB/2ex.
18.12.2009
Tribunalul Ialomița
Judecător fond:
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta, Severin Daniel, Radu
