Anulare act administrativ . Sentința 235/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 235
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie JUDECĂTOR
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ.
La apelul nominal s-au prezentat reclamantul asistat de avocat și consilier juridic, pentru pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care,
Consilier juridic, pentru pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Susține că înscrisurile reprezinte acte existente în dosarul Comisiei de Disciplină, respectiv depoziții de martori și sunt informații clasificate ce nu pot fi puse la dispoziția părților, cu numai pentru uzul instanței.
Curtea arată că nu poate să aibă acces la informații clasificate, că dosarul odată intrat în circuitul instanței, este public într-o oarecare măsură, fiind pus la dispoziția părților sau altor persoane (mass media), astfel încât nu poate asigura calitatea de informații clasificate, motiv pentru care le va restitui părții.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților.
Avocat, pentru reclamantul, solicită admiterea acțiunii și anularea deciziei 3105/10.11.2008. Arată că există trei motive pentru constatarea nulității deciziei. Menționează că au fost încălcate dispozițiile art.77 alin.6 din Legea nr.188/1999, care prevăd că în cazul în care fapta funcționarului s fost sesizată ca abatere disciplinară și ca infracțiune, procedura răspunderii disciplinare se suspendă. Că la paginile 14 paragraful 7 alin.3 și 48 din dosar, sunt depuse înscrisuri din care rezultă că cercetarea penală era în desfășurare. Precizează că reclamantului nu i s-au pus la dispoziție înscrisurile din cercetarea disciplinară.
Arată că la data de 10.11.2008 s-a emis decizia 3104 prin care s-a dispus reintegrarea reclamantului începând cu data de 17.11.2008, iar prin decizia 3105/10.11.2008, începând cu data de 17.11.2008 reclamantul este sancționat disciplinar prin destituire. Apreciază că acesta nu putea fi destituit, deoarece nu a desfășurat activitatea pentru care să fie destituit. Precizează că reclamantului i s-a adus acuza că nu ar fi semnat fișa postului, însă alături de decizia 3104 nu i s-a pus la dispoziție și fișa postului. Referitor la acuzația că nu a pus la dispoziția unității cheia de rezervă a mașinii, arată că întrucât mașina putea fi deschisă cu ajutorul telecomenzii nu era necesară această cheie. În ceea ce privește acuzația referitoare la acuzația că ar fi accesat un calculator fără drept, precizează că funcția de director îi permitea acceseze fiecare calculator din instituție. Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ solicită respingerea acțiunii, menținerea sentinței ca temeinică și legală. Arată că cercetarea administrativă a vizat faptele privind nerespectarea secretului profesional sau a confidențialității lucrărilor, reclamantul introducând în incinta unității o persoană necunoscută, după ora 24 și a accesat un calculator; refuzul de a îndeplinii atribuțiile de serviciu prevăzute de art77 alin.2 lit.j din Legea nr.188/1999 Menționează că obiectul cercetării disciplinare l-au constituit alte fapte săvârșite de reclamant, referitoare la neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu, acestea nefiind reglementate ca infracțiune, pentru că numai atunci cercetarea putea să se suspende.
Arată că la data săvârșirii faptei avea funcția de director, iar la data de 17.11.2008, avea funcția de director executiv. În mod corect Comisia de Disciplină a dispus destituirea. Referitor la emiterea a două decizii în aceeași zi, arată că legea nu interzice acest lucru. Precizează că decizia de sancționare cuprinde elementele obligatorii și apreciază că reclamantului i s-a pus la dispoziție raportul Comisiei de disciplină. Depune concluzii scrise.
Avocat, pentru reclamantul, arată că au existat vicii de procedură cu privire la cercetarea disciplinară.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 3105/10.11.2008 emisă de pârâtă și totodată să se dispună suspendarea executării acestei decizii.
În motivarea acțiunii se arată că la data de 11.11.2008 prin decizia a cărei anulare o solicită, a fost destituit din funcția publică de director în cadrul Centrul Județean D, ca sancțiune disciplinară, în temeiul art. art. 77, alin. 3, lit. e, coroborat cu art. 101 lit. a din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Împotriva acestei decizii a formulat plângere prealabilă la Agenția de Plați și Intervenție pentru Agricultură sub nr. 39902 din 12.11.2008 dar și la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale înregistrată sub nr. 11455 din 12.11.2008, ca organ ierarhic superior, conform dispozițiilor art. 7 din legea 554/2004.
În fapt, reclamantul a arătat că decizia nr. 3105/10 11 2008, este profund netemeinică si nelegală deoarece a fost sancționat disciplinar la data de 10.11. 2008 prin destituire dintr-o funcția publică pe care trebuia să o dețină începând cu 17.11.2008, adică dintr-o funcție publică pe care la 10.11.2008 nu o deținea.
Pentru a face posibilă această nelegalitate prin decizia nr. 3104 din 10.11.2008, intimata a dispus reintegrarea sa pe funcția de conducere de director executiv al Centrului Județean D, însă începând cu data de 17.11.2008, în conformitate cu sentința civilă nr. 256 din 14.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
Ca atare, la data de 10.11.2008 nu deținea încă funcția de Director Executiv, pe care urma să o dețină începând cu 17.11.2008, ci doar pe aceea de Director si nu putea fi sancționat disciplinar prin destituirea dintr-o funcție pe care nu o deținea astfel că decizia nr. 3105/10.11.2008, este nelegală deoarece încălca în mod indiscutabil o hotărâre judecătoreasca a Curții de APEL CRAIOVA - sentința civilă nr. 256 din 14.10.2008, pe care instituția pârâtă trebuia să o pună in executare.
S-a mai susținut că decizia este nelegală, fiind emisă în mod abuziv cu încălcarea drepturilor aferente funcției publice deținute și încălcarea
dispozițiilor legale imperative în materia desfășurării procedurii de cercetare
administrativă, dar și cu nesocotirea principiilor ce trebuie respectate de către
Comisia de Disciplina, în cadrul procedurii prealabile a antrenării răspunderii
disciplinare.
Aceste aspecte rezultă din cuprinsul motivării deciziei nr. 3105 din 10.11. 2008, cercetarea disciplinară efectuându-se pentru funcția de director, iar raportul Comisiei de Disciplină nr. 829 din 10.11.2008 referindu-se în mod exclusiv la alte fapte decât cele îndeplinite în calitate de Director Executiv, calitate pe care o dobândea începând cu data de 17.11.2008.
Reclamantul a susținut că, în situația în care prin decizia nr. 3104 din 10. 11.2008, de numire în funcția de Director Executiv începând cu data de 17.11. 2008 nu se făcea vorbire nici de fișa postului, nici de atribuțiunile pe care trebuia sa le îndeplinească și nici de revocarea din funcție a Directorului Executiv interimar, consideră că nu i se poate aplica sancțiunea disciplinară de destituire, în baza unui raport al Comisiei de Disciplină întocmit anterior numirii sale în funcția de Director executiv.
S-a susținut că decizia nr. 3105 din 10.11.2008 este lovită de nulitate
absolută deoarece a fost emisă după sesizarea organelor de cercetare
penală, fiind încălcate astfel în mod flagrant dispozițiile imperative ale art. 77 alin. 6 din legea 188/1999, care prevăd că "în cazul în care fapta
funcționarului public a fost sesizată ca abatere disciplinara și ca infracțiune,
procedura răspunderii disciplinare se suspendă.".
Prin întâmpinarea depusă la Comisia de Disciplină sub nr. 781 din 29.10.2008 a fost încunoștințată aceasta despre faptul că, împotriva reclamantului a fost formulată plângere penală, de către Directorul Executiv interimar, având ca obiect aceleași fapte.
Plângerea penală a fost formulată în august 2008 și înregistrată sub nr. 8801/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.
Deși legea impunea să dispună suspendarea procedurii angajării răspunderii disciplinare, Comisia de Disciplina si pârâta au dispus continuarea cercetării și sancționarea disciplinară în situația în care aveau cunoștință de plângerea penală, astfel că decizia a fost emisă într-o perioadă în care cercetarea administrativă era suspendată de drept, situație în care pârâta nu mai putea dispune sancționarea disciplinară.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1, 7, 15 alin. 1 din Legea 554/2004 și dispozițiile art. 77 alin. 6 din Legea 188/1999 și art. 50, alin. 4 din HG 1344/2007.
S-au depus la dosar următoarele acte: deciziile nr. 3104/10.11.2008 și nr. 3105/10.11.2008, raportul nr. 829/10.11.2008 emise de intimată, sentința nr. 256/2008 a Curții de APEL CRAIOVA, comunicarea nr. 8801/P/2008 din 24.10.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, plângerile prealabile adresate organului ierarhic superior din 12.11.2008 și întâmpinarea depusă la Comisia de Disciplină din 29.10.2008.
Prin încheierea din 23.03.2009 a fost admisă cererea formulată de către reclamant de suspendare a executării deciziei 3105 din 10.11.2008 emisă de către Directorul general al, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Intimata a depus la termenul din 18.05.2009 întâmpinare prin care susținea că acțiunea este neîntemeiată, și ca atare, trebuie respinsă, deoarece decizia nr. 3105/10.11.2008 emisă de către Directorul general al este temeinică și legală, răspunzând susținerilor reclamantului după cum urmează:
Referitor la primul motiv de nelegalitate invocat de reclamant se arată că, în mod legal s-a dispus destituirea din funcția publică de director executiv, aceasta fiind funcția in care a fost reintegrat prin Decizia Directorului General nr. 3104/10.11.2008 și pe care o ocupa reclamantul la data destituirii, deoarece actul administrativ de destituire, respectiv Decizia Directorului General nr. 3105/10.11.2008 a fost emisă ulterior deciziei de numire in funcția publică de conducere de director executiv.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de nelegalitate se arată că, reclamantul a fost cercetat pentru săvârșirea a trei abateri disciplinare, grave și foarte grave, respectiv refuzul sistematic și nejustificat privind îndeplinirea sarcinilor și atribuțiilor de serviciu, refuzul de a preda un aparat foto, dar și cheia de rezervă de la autoturismul B-06-, și pătrunderea reclamantului în sediul Centrului Județean D, în data de 08.08.2008, însoțit de o persoană necunoscută, căreia i-a permis, fără a fi autorizat în acest sens, să acceseze un calculator conectat la rețeaua a, executând comenzi care pot produce consecințe extrem de grave în ceea ce privește securitatea rețelei și protecția datelor și informațiilor din aplicațiile cu care lucrează Centrul Județean D, care au fost comise în perioada în care acesta ocupa funcția publică de conducere de director la. - Centrul Județean D și împrejurarea că reclamantul a fost numit ulterior în funcția publică de conducere de director executiv, ca urmare a hotărârii judecătorești, nu poate conduce la neaplicarea sancțiunii disciplinare propuse de Comisia de disciplină, ori la nulitatea actului administrativ de destituire.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de nelegalitate se arată că, cercetarea administrativă a vizat faptele privind nerespectarea secretului profesional sau a confidențialității lucrărilor cu acest caracter, prevăzută ca abatere disciplinară de art. 77 alin. 2 lit. f din Legea nr. 188/1999, manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, prevăzută ca abatere disciplinară de art. 77 alin. 2 lit. g din Legea nr. 188/1999, refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu, prevăzută ca abatere disciplinară de art. 77 alin. 2 lit. i din Legea nr. 188/1999, încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici, prevăzută ca abatere disciplinară de art. 77 alin. 2 lit. j din Legea nr. 188/1999, faptele cercetate ca abateri disciplinare nefiind aceleași cu cele la care se face referire in adresa nr. 8801/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Analizându-se actele și lucrările dosarului prin perspectiva normelor legale incidente în speță, se reține că acțiunea formulată de reclamant este fondată pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 3105/10.11.2008 emisă de către B, reclamantul a fost destituit, ca sancțiune disciplinară, în temeiul art. art. 77 alin. 3 lit. e, coroborat cu art. 101 lit. a din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici din funcția publică de director executiv al A-Centrul Județean D, funcție publică în care urma să fie reintegrat începând cu 17.11.2008, conform deciziei nr. 3104 din 10.11.2008 emisă de către
Procedura disciplinară a fost declanșată ca urmare a sesizării Directorului Executiv interimar și viza refuzul sistematic și nejustificat privind îndeplinirea sarcinilor și atribuțiilor de serviciu, refuzul de a preda un aparat foto și cheia de rezervă de la autoturismul B-06-, și pătrunderea reclamantului în sediul Centrului Județean D, în data de 08.08.2008, însoțit de o persoană necunoscută, căreia i-a permis, fără a fi autorizat în acest sens, să acceseze un calculator conectat la rețeaua a
Pentru cea de-a treia faptă, respectiv pătrunderea în sediul Centrului Județean D, în data de 08.08.2008, însoțit de o persoană necunoscută, căreia i-a permis, fără a fi autorizat în acest sens, să acceseze un calculator conectat la rețeaua a Directorul Executiv interimar a formulat în august 2008 plângere penală care a fost înregistrată sub nr. 8801/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.
Potrivit art. 77 alin. 6 din Legea 188/1999 atunci când fapta funcționarului public a fost sesizată atât ca abatere disciplinară cât și ca infracțiune, procedura angajării răspunderii disciplinare trebuie suspendată până la pronunțarea soluției în cauza penală.
Din formularea acestei dispoziții legale rezultă că suspendarea procedurii angajării răspunderii disciplinare în perioada în care se derulează procesul penal este imperativă, iar nu opțională.
Neprocedând în acest mod, și continuând cercetarea disciplinară pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară și ca posibilă infracțiune, autoritatea pârâtă a încălcat dispozițiile imperative ale legii, emițând o decizie lovită de nulitate.
În aceste condiții dispunând destituirea din funcția publică a reclamantului pe parcursul cercetării penale, autoritatea administrativă a adoptat o soluție nelegală, a cărei sancțiune este anularea actului administrativ prin care această soluție a fost adoptată.
Apărarea autorității pârâte potrivit căreia cercetarea disciplinară a vizat și alte fapte, situație în care nu se impunea suspendarea, nu poate fi primită deoarece cercetarea disciplinară ar fi trebuit să se desfășoare doar pentru acele fapte, nu și pentru cea sesizată, ca și infracțiune.
De altfel, în mod distinct de motivele exprese de nulitate invocate de către reclamant, Curtea va reține faptul că, prin clasificarea depozițiilor de martori realizată de către autoritatea administrativă pe parcursul cercetării disciplinare, dar și ulterior a fost îngrădit în mod absolut accesul reclamantului la documentele cercetării, și implicit al instanței de judecată la verificarea existenței și realității abaterilor disciplinare, prin prisma probelor administrate.
În aceste condiții atât raportul comisiei de disciplină cât și decizia atacată, deși cuprind o înșiruire de înscrisuri reprezentând probe administrate nu motivează în fapt de ce se impunea măsura propusă.
Prin urmare, se impune motivarea raportului comisiei de disciplină atât prin prezentarea faptelor ce constituie indicii din care rezultă că funcționarul public al cărei faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară poate influența cercetarea administrativă cât și sub aspectul măsurii propuse.
se impunea și motivarea deciziei de destituire din funcția publică, deoarece, pentru a-și putea exercita atribuția de control a legalității actelor administrative potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuia să fie intrinsecă actului administrativ.
Puterea discreționară conferită unei autorități nu poate fi privită într-un stat de drept ca o putere absolută și fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prevăzute de Constituție sau de lege constituie exces de putere, conform prevederilor art. 2 lit. m din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, Curtea reține că orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile trebuie motivată, mai ales din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării limitelor dintre puterea discreționară și arbitrariu.
A accepta teza potrivit căreia autoritatea publică emitentă a actului nu trebuie să-și motiveze decizia echivalează cu golirea de conținuta esenței democrației, a statului de drept bazat pe principiul legalității.
Obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale.
În speță, se impunea detalierea motivelor, să se prezinte indiciile din care rezultă că funcționarul public al cărei faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară poate influența cercetarea administrativă cât și cu privire la alegerea măsurii propuse, precum și probele avute în vedere.
De altfel, și în jurisprudența comunitară se reține că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și univocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să le fie permis persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și de asemenea să permită Curților Comunitare competența să efectueze revizuirea actului (cauza C367/1995).
Așa cum a decis Curtea Europeană de Justiție, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor. Mai mult, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C-41/1969).
O detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparență, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat și în același timp permite exercitarea de către Cac ontrolului jurisdicțional (cauza 509/1993).
Față de cele expuse, Curtea reține că actul administrativ atacat este nemotivat, motivarea reprezentând astfel cum s-a arătat o obligație generală a autorității publice, aplicabilă oricărui act administrativ, îndeplinind un dublu rol: acela de transparență în profitul beneficiarului actului, care va putea să verifice dacă actul este sau nu întemeiat, precum și acela de a conferi instanței un instrument eficient în vederea realizării controlului judiciar, având astfel posibilitatea de a verifica elementele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ, iar sancțiunea pentru nemotivarea actului administrativ nu poate fi decât anularea acestuia.
Având în vedere aceste considerente, urmează a fi admisă acțiunea așa cum a fost formulată și să se dispună anularea deciziei nr. 3105/10.11.2008 emisă de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în C,-, - 6.. a,. 20, județul D în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ cu sediul in B, bd. - I, nr. 17, sector 2.
Anulează decizia nr. 3105/10.11.2008 emisă de Directorul General al Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2009
Președinte, |
Grefier, |
Red. Jud. /4ex.
Tehnored.
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie
