Anulare act administrativ . Decizia 2350/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia civilă nr 2350
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Eugenia
JUDECĂTOR 2: Petrovici Cristina
JUDECĂTOR 3: Ungureanu Doina
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.213 din data de 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimata - reclamantă
Dezbaterile in fond și concluziile părților au avut loc in ședința publică din data de 9 noiembrie 2009, fiind consemnate in incheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă di prezenta, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera a amanat pronunțarea pentru astăzi 16 noiembrie 2009, cand a hotarat următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului de;
Prin sentinta civila nr. 213 din data de 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr - s-a admis în parte cererea formulată de în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietatilor, a dispus anularea deciziei nr. 1046/2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților si a fost obligata pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită decizia de invalidare a hotărârii emisă de Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998 și a Legii nr.290/2003.
Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut ca prin hotărârea nr. 3620/18.04.08 a Comisiei Municipiului B de aplicare a Legii 9/98 depusa la fila 7 dosar, au fost admise pretențiile privind acordarea compensațiilor bănești formulate de, și - in calitate de moștenitori ai defunctului, pentru bunurile acestuia din urma trecute in proprietatea statului bulgar. In cuprinsul acesteia s-a arătat ca valoarea totala a compensațiilor, stabilita in baza referatelor privind calculul compensațiilor si a Raportului Comisiei tehnice de evaluare si consemnata in proces verbal este de 14.872,73 lei pentru diferența dintre imobilul abandonat compus din locuința si teren aferent, 10.350,71 lei pentru 1,14 ha teren agricol și 1.108,80 lei pentru 2 ha de porumb.
Ulterior, prin decizia nr. 1046/17.06.2008 s-a respins contestația împotriva hotărârii nr. 3620/18.04.08 reținându-se ca antecesorul a fost recolonizat si deci succesorii acestuia au dreptul la despăgubiri pentru diferența dintre bunurile abandonate si bunurile primite la recolonizare.
Din cuprinsul documentelor pe care Comisia de Aplicare a Legii 9/1998 - filele 30153, le-a avut in vedere la stabilirea compensațiilor rezulta ca potrivit situației de avere a Comisiei mixte romano - bulgare, autorul a deținut in loc. jud. 10 ha teren agricol și 4000 mp curte, casa și 1820 mp gradină.
Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 14.11.1947 încheiat intre Statul R, prin Ministerul Agriculturii si Domeniilor, Oficiul Național al, in calitate de vânzător si autorul reclamantei, in calitate de cumpărător depus la fila 97, acesta din urma dobândește in proprietate, un teren agricol in suprafața de 9,20 ha teren agricol și 2450 mp teren loc de casă in comuna, jud. Constanta, in virtutea calității de "colonist", prețul fiind, potrivit contractului de 208.500.1ei, urmând a se achita fără dobânda de către colonistul cumpărător sau de urmașii săi, in termen de 10 ani începând cu 1 ianuarie 1950.
Prin decretul nr.553/1953 s-a dispus anularea sumelor care nu au fost achitate dar erau datorate statului R de către coloniștii evacuați din D de Sud, drept preț, pentru terenurile si construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate in baza Legii nr. 766/1941.
In acest context Tribunalul a apreciat ca autorul reclamantului, a fost "scutit" de către legiuitor sa mai achite ratele datorate prin contractul de vânzare cumpărare, pana la împlinirea celor 10 ani stabiliți potrivit contractului. Totuși, in ceea ce privește ratele deja achitate de către coloniștii beneficiari ai decretului, in speța de către autorul reclamantului, pe parcursul celor 3 ani, respectiv 1950-1953, legiuitorul nu aduce nici o precizare sub aspectul acestora, motiv pentru care, in aprecierea caracterului oneros al acestui act prețul achitat rămâne dobândit de vânzător, in absenta unei prevederi legale exprese de restituire.
Prin contractul de vânzare cumpărare, s-a stabilit atât prețul cat si termenele de plata, tribunalul retine ca acest act este cu titlu oneros si nu constituie o acordare a antecesorului reclamantului o compensare pentru bunurile abandonate in statul bulgar pentru a fi luat in considerare si a se aprecia de parata ca se impune diminuarea acestor compensații stabilite cu bunurile dobândite cu titlu oneros de către in România.
Instanta de fond a mai invocat dispozitiile art. 1 din legea nr. 554/2004, art. 2 lit o din aceeasi lege.
În ce privește capătul de cerere referitor la recalcularea despăgubirilor de către instanță, îl apreciază neîntemeiat, având în vedere că potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr.9/1998 comisiile județene și a municipiului B primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor, emițând o hotărâre ce este supusă validării.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata care a invocat faptul ca din Situatia de avere imobiliara rurala a Comisiei mixte romano-bulgare, autorul a abandonat in 10,1820 ha teren agricol, o casa si teren intravilan.
De asemenea, autorul a primit in urma recolonizarii in baza contractului de vanzare-cumparare din 1948 un teren agricol in suprafata de 9,20 ha, teren intravilan in suprafata de 2450 mp. in comuna, județul Constanta.
Conform de recolte de la Arhivele Nationale autorul a abandonat in Bulgaria 2 ha porumb.
Analizand actele depuse la dosar, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a constatat faptul ca cei indreptatiti au dreptul la compensatie doar pentru diferenta de valoare intre bunurile abandonate statului bulgar si bunurile primite la recolonizare.
La emiterea Hotararii nr.3620/18.04.2008 Comisia Municipiului Baa vut in vedere prevederile art. 3 din Legea nr. 9/1998 potrivit carora "in cazul in care, anterior, cei indreptatiti au fost despagubiti partial, in bani sau in natura, pentru prejudiciile suferite in urma aplicarii tratatului, acestia au dreptul la compensatie, proportional, pentru prejudiciul ramas neacoperit, in limitele stabilite la art.2".
Contractul de vanzare-cumparare din 1948 fost incheiat cu autorul dumneavoastra in conditiile respectarii prevederilor Legii nr. 715/1946, potrivit careia, conform art. 2 si art. 3 se stabileau datoriile colonistului prin diferenta dintre valoarea bunurilor primite in Romania si celor achitate, abandonate in Bulgaria. respectiv reprezentand datoria de statul R, ce urma a fi achitata de acesta in 10 rate anuale, egale, incepand cu 1950.
Mai mult decat aceasta autorul dumneavoastră recolonizat a semnat contractul de vanzare-cumparare din 1948 in conditiile art. 14, respectiv "subsemnatul colonist, declar ca prin semnarea acestui contract, am luat in posesiune imobilului si locul de casa aratate si descrise la punctul a), b), c), recunosc exactitatea intinderii, renunt la orice pretentiune in viitor de statul R si ma oblig sa respect toate conditiunile impuse prin legea asupra colonizarii din 25 aprilie 1940, si prin acest contract".
In art, 1 din Decretul nr. 553/1953 se prevede anularea in masura in care nu au fost achitate sumele datorate drept pret, de colonistii evacuati din D de Sud, pentru terenurile si constructiile primite de acestia potrivit contractelor incheiate pe baza Legii nr. 766/1941.
Dupa ce dosarul va fi analizat in Decizia de validare privind intrarea în posesia sumelor aprobate sau in Decizia de invalidare a hotărârii cu motivațiile respective va fi mentionat numele corect de.
În consecință, a solicitat se se dispuna modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În drept, si-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. art. 304 din Codul d e Procedură civilă, precum și pe dispozițiile Legii nr. 9/1998, nr.HG 286/2004, nr.HG 753/1998, nr.HG 1643/2004, nr.OG 94/2004.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca recursul paratei este intemeiat pentru urmatoarele considerente.
In mod corect instanta de fond a retinut existenta contractului de vanzare cumparare incheiat la data de 14.11.1947 încheiat intre Statul R, prin Ministerul Agriculturii si Domeniilor, Oficiul Național al, in calitate de vânzător si autorul reclamantei, in calitate de cumpărător depus la fila 97, acesta din urma dobândește in proprietate, un teren agricol in suprafața de 9,20 ha teren agricol și 2450 mp teren loc de casă in comuna, jud. Constanta, in virtutea calității de "colonist", prețul fiind, potrivit contractului de 208.500.1ei, urmând a se achita fără dobânda de către colonistul cumpărător sau de urmașii săi, in termen de 10 ani începând cu 1 ianuarie 1950.
Tot corecta este si retinerea ca autorul reclamantei a fost scutit de legiuitor sa mai achite ratele datorate.
Gresita este insa retinerea instantei de fond in sensul ca ar fi fost achitate rate aferente acestui contract, fara sa aiba nici o dovada in acest sens.
Mai mult daca existau rate achitate trebuia facuta o evaluare a acestora si a bunurilor ce au facut obiectul contractului si astfel din valoarea despagubirilor trebuia scazuta partea pentru care autorul reclamantei a fost scutit.
Prin urmare este total eronata obligarea paratei de a emite o decizie de invalidare a hotararii Comisiei Municipiului B pentru aplicarea legii nr. 9/1998.
Este insa gresita si dispozitia de anulare a deciziei emise de, deoarece pe de o parte nu s-a facut nici o dovada a achitarii unor rate aferente contractului incheiat in 14.11.1947 încheiat intre Statul R, prin Ministerul Agriculturii si Domeniilor, Oficiul Național al, in calitate de vânzător si autorul reclamantei, in calitate de cumpărător, iar pe de alta parte instanta de fond nu a retinut contextul istoric in care a fost emis Decretul nr. 553/1953, starea economica a tarii dupa cel de-al doilea razboi mondial, starea de ocupatie, foametea existenta si prin urmare lipsa banilor care ar fi putut face posibila achitarea unor rate din contractul sus indicat.
Acesta a fost de fapt si motivul pentru care a fost emis Decretul nr. 553/1953.
De altfel sarcina probei in privinta achitarii unor rate aferente contractului nu poate reveni decat reclamantei, deoarece doar aceasta poate face dovada unui fapt pozitiv, si nu paratei care nu poate face dovada faptului negativ al neachitarii sumelor reprezentand rate aferente contractului din 1947.
Asadar sunt gresite retinerile instantei de fond referitoare la caracterul oneros al contractului si la faptul ca nu a fost vorba de o compensare pentru bunurile abandonate in statul bulgar.
Trebuia avut in vedere si caracterul reparator al legii in baza caruia a fost incheiat contractul din 1947.
De asemenea in mod corect recurenta a precizat in decizia contestata ca va fi analizat cuantumul compensatiilor cu ocazia emiterii deciziei de validare sau invalidare a hotararii nr. 3620 Comisiei Municipiului B pentru aplicarea legii nr. 9/1998, decizie care inca nu a fost emisa.
de cele retinute mai sus se constata intemeiat recursul si legala si temeinica decizia atacata si in baza textelor de lege invocate si a art. 299 si urmatoarele, 3041cod procedura civila, va admite recursul acesteia si in baza art. 312 cod procedura civila va modifica in tot sentinta atacata in sensul ca va respinge actiunea formulata de reclamanta ca neintemeiata.
Va mentine dispozitia din sentinta atacata in sensul respingerii capatului de cerere privind recalcularea despagubirilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 202, împotriva sentinței civile nr.213 din data de 20.01.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul în,. Pipera Tunari, nr. 2. Județ I
Modifică în parte sentința atacată în sensul că, respinge în totalitate acțiunea ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astazi, 16.11.2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED. JUD. CP (2 ex.)
Jud. Fond -
Președinte:Ion EugeniaJudecători:Ion Eugenia, Petrovici Cristina, Ungureanu Doina
