Anulare act administrativ . Sentința 2363/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.2363
Ședința publică de la 03.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
GREFIER - - -
...
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Compania Națională de Transport a Energiei Electrice și Statul Român prin Ministerul Economiei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții și, reprezentați de avocat și pârâta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice, reprezentată de consilier juridic, lipsind pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul părților asupra anulării capătului de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de concesiune, asupra disjungerii capetelor al doilea, al treilea și al patrulea ale cererii modificatoare și completatoare a acțiunii principale și asupra excepției necompetenței materiale.
Pârâta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice, prin reprezentant, apreciază competent Tribunalul București - Secția Civilă.
În ceea ce privește primul capăt al cererii modificatoare și completatoare a acțiunii principale, pârâta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice, prin reprezentant, apreciază competentă Judecătoria Sectorului 1
Avocatul reclamanților apreciază competent Tribunalul București - Secția Civilă.
În ceea ce privește primul capăt al cererii modificatoare și completatoare a acțiunii principale, avocatul reclamanților apreciază competentă Judecătoria Sectorului 1 B, de asemenea.
CURTEA
Asupra cauzei de contencios administrativ prezente;
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială, reclamanții și au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "" SA, ca prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligați pârâții la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a mai multor terenuri traversate de liniile de înaltă tensiune proprietatea pârâtei și care împiedică folosirea sub orice destinație a acestora sau în subsidiar, să fie obligată pârâta să inițieze procedura exproprierii pentru utilitate publică, în vederea despăgubirii pentru lipsa de folosință a acestor terenuri, din momentul notificării pârâtei prin adresa nr.21422/1 0.11.2006 și până la încheierea efectivă a contractului de Vânzare-cumpărare, respectiv momentul exproprierii.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe art. 20, 37 din Legea nr. 318/2003, art.44 Constituția României și art.1 Protocolul 1 la CEDO.
Prin sentința comercială nr.8158/15.06.2007, irevocabilă prin decizia comercială nr.1295/R/18.09.2007 a Curții de Apel București -secția a VI-a Comercială, s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1
Prin cererea modificatoare și completatoare a acțiunii principale, din 27.11.2007, s-a solicitat în privința codului procedural, introducerea în cauză ca pârât, a Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, iar în privința obiectului acțiunii formulate, s-a învederat că se solicită constatarea nulității absolute a contractului de concesiune prin care statul a concesionat terenurile proprietatea reclamanților, către pârâta menționată inițial, se solicită obligarea pârâților, ca o consecință a admiterii primului capăt de cerere, la evacuarea imediată a terenurilor lor, iar în subsidiar, să fie obligați pârâții să declanșeze procedura de expropriere pentru cauza de utilitate publică, în temeiul art. 21 alin 2 din Legea nr. 13/2007, cu atribuirea unor suprafețe de teren similare sau a unor despăgubiri juste, precum și în subsidiar, în măsura în care nu se vor admite celelalte capete de cerere, constatarea dreptului de servitute legală al pârâților asupra terenurilor, și obligarea pârâților la plata unei sume lunare cu titlu de despăgubire în principal, sau la încheierea unei convenții stabilind o sumă lunară plătibilă reclamanților, pentru lipsa de folosință.
Prin sentința civilă nr.3253/11.03.2008, Judecătoria Sectorului 1 Bad eclinat competența materială de soluționare a cauzei astfel precizată în favoarea Tribunalului București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că cererea astfel cum a fost precizată, conține două capete principale, subsidiare unul față de celălalt (constatarea nulității absolute parțiale a contractului de concesiune 1/29.06.2004 și obligarea pârâților să declanșeze procedura de expropriere pentru cauza de utilitate publică în temeiul art.21 alin 2 din Legea nr.13/2007, cu atribuirea către reclamantă, de alte terenuri sau despăgubiri juste), restul capetelor de cerere fiind accesorii acestora.
Față de capetele principale de cerere, judecătoria a reținut că în cauză sunt incidente prevederileart.1 alin 1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, fiind vorba despre o persoană vătămată într-un drept al său, de un act administrativa cărui anulare o cere, iar potrivit art.2 alin 1 lit. f din aceiași lege modificată prin Legea 262/2007, contenciosul administrativ este activitatea de soluționare a litigiilor în care cel puțin una dintre părți, este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut din emiterea unui act administrativ, printre altele. A arătat că respectivul contract de concesiune menționat, este un act administrativ în sensul art.2 alin 1 lit. c din Legea nr.554/2004.
În baza acestor elemente, a concluzionat că în speță, cu privire la primul capăt de cerere principal, se află în prezența unui litigiu de contencios administrativ, astfel încât nulitatea fie și parțială, a unui contract de concesiune al unor bunuri proprietate publică cum sunt considerate terenurile pe care se situează rețelele electrice de transport, conform art.35 alin 3 din Legea nr.13/2007, este rară dubiu, un litigiu de contencios administrativ, făcând trimitere și la art.52 alin 1 și 2 și art.126 alin 6 din Constituția României.
Nu mai puțin, referitor la cel de-al doilea capăt de cerere principal, dar subsidiar privind expropriere a, potrivit art.2 pct.1 lit. f Cod pr. civilă, tot tribunalul a fi instanța competentă material.
În consecință, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-.
La termenul de judecată din 6.05.2008, tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, în considerarea faptului că a fost chemată în judecată, o instituție organizată la nivel central.
Soluționând cu prioritate această excepție de procedură absolută și dilatorie, conform art.137 Cod pr. civilă, tribunalul o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Primul capăt de cerere al reclamanților, având caracter principal în raport cu următoarele, vizează constatarea nulității absolute parțiale a contractului de concesiune nr.1/29.06.2004, prin care statul, prin, a concesionat, printre alte bunuri (unele, proprietate publică), terenurile proprietatea rec1amanților, care fac obiectul litigiului, către pârâta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "" SA, contractul de concesiune fiind aprobat prin Ordinul Ministrului Economiei și Comerțului nr.328/2006.
Prin urmare, capătul principal de cerere privește un act administrativ în sensul art.2 alin 1 lit. c teza finală din Legea nr.554/2004, modificată și completată, încheiat între două autorități publice în sensul lit. b din același articol, care sunt organizate și funcționează la nivel central.
Or, potrivit art.3 pct. l Cod pr.civilă și art.l0 alin 1 din Legea nr.554/2004, modificată și completată, Curțile de apel sunt instanțele care judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Pe cale de consecință, întrucât capătul principal de cerere privește un act administrativ emis de două autorități publice centrale, s-a admis excepția necompetenței materiale, conform art.158 Cod pr.civilă, cu urmarea declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția Comercială Administrativ Fiscal, prin sentința civilă nr. 1427/06.05.2008 Secției a IX a.
Pe rolul acestei instanțe, Curtea de Apel București, dosarul fost înregistrat sub același număr.
În cauză s- administrat proba cu înscrisuri, respectiv documentația care stat la baza actului administrativ - contractul de concesiune nr. 1/29.06.2004.
Prin notele scrise, pârâta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice a solicitat anularea cererii de anulare a actului administrativ, ca urmare a netimbrării sale, conform art. 17 din Legea nr. 554/2004 cu referire la Legea nr. 146/1997. S- invocat și excepțiile lipsei procedurii prealabile în privința aceluiași capăt de cerere, lipsei calității procesuale active, lipsei de interes, inadmisibilității, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, a depus la rândul său înscrisuri.
În cauză, la termenul din 25.02.2008, s- pus în vedere reclamanților, să fie achitată taxa judiciară de timbru stabilită pentru capătul de cerere privind constatarea nulității absolute contractului de concesiune, sub sancțiunea anulării acestuia (pag. 188 dosar).
Reclamanții au formulat cereri precizatoare prin care au arătat că se judecă cu Statul Român, prin Ministerul Economiei și că micșorează câtimea primului capăt de cerere, în sensul că se solicită nulitatea absolută părților a contractului de concesiune, numai în ce privește suprafața efectivă ocupată de stâlpii pârâtei, de circa 40 mp.
Pârâta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice a formulat note de ședință față de aceste precizări, arătând că taxa de timbru se regăsește la redevență întrucât contractul de concesiune presupune exploatarea rețelei electrice, indiferent de numărul stâlpilor de susținere.
A depus practică judiciară.
La termenul din 08.04.2009, s-a menținut obligația de plată taxei de timbru stabilite anterior, reclamanții precizând la termenul următor (din 20.05.2009) că nu înțeleg să o achite.
La termenul de judecată din 03.06.2009 s- pus în discuția părților, necesitatea disjungerii primului capăt de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale contractului de concesiune de celelalte capete de cerere, precum și excepția de netimbrare a acestui prim capăt de cerere și de necompetență materială în privința celorlalte.
Examinând cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă, excepția insuficienței timbrării a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de succesiune nr.1/29.06.2004 încheiat între pârâți, Curtea constată că această excepție de procedură, peremptorie în final și absolută este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art.17 alin.2 din Legea nr.554/2004 "pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare".
Din analiza acestui text de lege rezultă, fără echivoc, că, întrucât el nu distinge sub aspectul acțiunilor care privesc contractele administrative patrimoniale (or, ubi lex non distinquit nec nos distinquire debemus), toate cauzele care privesc contractele administrative se taxează la valoare. Concluzia este întărită și de faptul că excepția prevăzută în partea finală a textului de lege se raportează în mod expres tocmai la celelalte cauze neevaluabile în bani, rezultând, indubitabil, că și acțiunile neevaluabile în bani privind contractele administrative se taxează la valoare. De altfel, soluția adoptată de art.17 alin.2 din Legea nr.554/2004 a fost extinsă ulterior de Legea nr.146/1997, modificată și completată, prin introducerea art.1 alin.11, și la alte acțiuni neevaluabile în bani privind acte juridice patrimoniale.
Având în vedere prevederile art.17 alin.2 din Legea nr.554/2004, s-a pus în vedere reclamanților, prin încheierea din 25.02.2009, să achite taxa de timbru în sumă de 2493,5 lei corelativă capătului de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de concesiune, sub sancțiunea anulării acestui capăt de cerere. Cuantumul taxei de timbru a fost stabilit prin raportare la valoarea parțială a contractului de concesiune de 50557,02 lei, luându-se în considerare, proporțional, suprafața care aparține reclamanților (8700.), suprafața totală concesionată (6.969.357,5.) și valoarea totală estimată a contractului de concesiune de 40.500.000 lei. De altfel, în raport de variantele de calcul al valorii parțiale a contractului de concesiune propuse de pârâta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "" (fila 186), se observă că instanța a apreciat-o ca fiind corectă pe cea mai favorabilă pentru reclamanți.
Totodată, se precizează faptul că, având în vedere dispozițiile art.20 alin.2 teza finală din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxa judiciară de timbru stabilită de instanță nu a mai putut fi modificată deși ulterior reclamanții au precizat că înțeleg să solicite constatarea nulității absolute parțiale a contractului de concesiune numai în ce privește suprafața efectiv ocupată de stâlpii aflați în proprietatea pârâtei Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "", întrucât, potrivit textului de lege indicat, micșorarea valorii pretențiilor formulate în acțiune, după ce a fost înregistrată, nu mai prezintă relevanță în privința taxei judiciare de timbru, aceasta calculându-se în raport de valoarea parțială a contractului de concesiune, astfel cum a fost conturată prin cererea introductivă.
La termenul de judecată din data de 20.05.2009, după ce li s-au acordat mai multe termene în vederea achitării taxei judiciare de timbru, reclamanții, prin avocat, au arătat că nu înțeleg să achite taxa judiciară de timbru privind capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a contractului de concesiune.
Întrucât la Judecătoria Sectorului 1 reclamanții au achitat o mică parte din taxa judiciară de timbru corelativă capătului unu de cerere modificată și completată (mai precis, a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 57 lei pentru capetele unu și patru din cererea modificată și completată), Curtea a pus în discuție excepția insuficientei timbrări a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de concesiune.
Având în vedere, pe de o parte, că, potrivit art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, taxa judiciară de timbru se achită anticipat și neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii sau, după caz, a capătului de cerere netimbrat, iar, pe de altă parte, reclamanții nu au plătit taxa judiciară de timbru, deși li s-au acordat două termen de judecată în acest sens și nu au formulat cerere de scutire de plată a acesteia, prin avocat, că nu înțeleg să o plătească, Curtea va anula, în baza textelor de lege indicate, capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de concesiune ca insuficient timbrat.
Referitor la celelalte capete de cerere modificată și completată, Curtea constată, pe de o parte, că sunt de competența judecătoriei, în baza art.1 Cod procedură civilă, iar, pe de altă parte, că niciunul dintre celelalte capete de cerere nu se află într-un real raport de accesorietate cu capătul de cerere anulat ca insuficient timbrat, întrucât existența contractului de concesiune nu prezintă relevanță în privința celorlalte pretenții ale reclamanților, care și le întemeiază pe dreptul lor de proprietate, ei fiind terți față de contractul de concesiune, lor neputându-li-se opune eficient acest contract, ci, eventual, alte acte care nu interesează analiza prezentă. Oricum, chiar dacă ar fi existat vreun raport de accesorietate, întrucât necompetența materială este de ordine publică, conform art.159 pct.2 Cod procedură civilă, ea nu poate fi înlăturată prin aplicarea art.17 Cod procedură civilă, cu atât mai mult în situația din prezenta cauză, când capătul de cerere care atrage competența instanței de contencios administrativ nu a fost timbrat legal, pentru că în caz contrar s-ar crea posibilitatea părților, prin invocarea abuzivă a unor capete de cerere pentru care nu au nici un interes să se judece, să înlăture normele de competență de ordine publică.
Pe cale de consecință, întrucât celelalte capete de cerere sunt de competența judecătoriei, în baza art.1 Cod procedură civilă, și nu se află într-un real raport de accesorietate cu capătul de cerere în privința căruia s-a invocat excepția insuficientei timbrări (numai acest capăt de cerere aflându-se în stare de judecată), Curtea, potrivit art.165 Cod procedură civilă, va disjunge capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de concesiune de celelalte capete de cerere, iar, în conformitate cu dispozițiile art.158 Cod procedură civilă, va admite excepția necompetenței materiale în privința acestor din urmă capete de cerere și va declina competența de soluționare a acestora în favoarea Judecătoriei Sectorului 1
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Disjunge capătul de cerere formulat de reclamanții, cu domiciliul în comuna, sat, str. - nr. 73, județul I și, cu domiciliul în B,-,. 117,. F,. 78, sector 3, în contradictoriu cu pârâții COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT A ENERGIEI ELECTRICE, cu sediul în B, B-dul -. G nr. 33, sector 1 și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI, cu sediul în B,-, sector 5, privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de concesiune de celelalte capete de cerere.
Anulează capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de concesiune ca insuficient timbrat.
Admite excepția necompetenței materiale în privința celorlalte capete de cerere și declină competența de soluționare a acestora în favoarea Judecătoriei Sectorului 1
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare în privința soluției date cererii de disjungere și capătului de cerere privind constatarea nulității absolute contractului de concesiune.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare în privința soluției date excepției de necompetență materială.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. HV
Tehnored. CB/
6 ex./08.02.2010
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor
