Anulare act administrativ . Sentința 238/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 238
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamantul, domiciliat în F,-, jud. V, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul B, în sector 1, nr. 1-3, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamantul, avocat, lipsă fiind pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că pârâtul a depus la dosar note scrise, după care;
Apărătorul reclamantului depune la dosar acte cu opis și declară că nu mai are cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul reclamantului consideră Hotărârea nr. 186/2009 emisă de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B ca fiind nelegală și nefondată.
Arată faptul că pentru a emite acte, hotărâri legale, Colegiul director al trebuia să aibă în componență 9 membri cu de secretar de stat, iar din analiza hotărârii atacate rezultă că a fost emisă de un colegiu compus din 7 membri, motiv pentru care consideră că este nulă și nu poate produce efecte juridice.
Cu privire la faptul că nu a acordat concediu de odihnă d-nei - -, învederează instanței că nerespectând programările de plecare în concediu, instituția nu mai putea funcționa.
Arată că d-na - - întârzia deseori la serviciu, din această cauză fiind sancționată.
În ambele situații consideră că nu a fost săvârșit nici o faptă de abuz în serviciu.
Mai arată că din actele depuse la dosarul cauzei, reiese că și în cazul altor salariați au fost comunicate astfel de rapoarte.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra plângerii formulată de reclamantul în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării -
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin Hotărârea nr. 186/31.03.2009, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării i-a aplicat reclamantului conform art. 26 alin. 1 din nr.OG 137/2000 sancțiunea de 600 lei deoarece faptele sale îndreptate împotriva petiționarei - - constituie hărțuire în înțelesul art. 2 alin. 5 din același act normativ.
Pentru a pronunța această soluție, a apreciat că fără nici-o justificare petiționara - - nu a beneficiat de concediu de odihnă în perioada solicitată, a fost trecută absentă în ziua de 19.09.2008 deși a ajuns la locul de muncă împreună cu alți angajați care nu au fost trecuți absenți și i s-a solicitat să completeze rapoarte săptămânale de activitate fără să existe solicitări similare fața de alți angajați.
Prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat desființarea hotărârii, cu motivarea că în calitatea sa de Președinte Director General al Casei de Asigurări de Sănătate V, a procedat potrivit legii și regulamentelor în privința petiționarei, fără intenția de aoh ărțui. Atât neacordarea la solicitare a concediului de odihnă cât și măsurile dispuse împotriva acesteia au fost justificate și au acoperire în prevederile regulamentare.
În dovedirea susținerilor sale, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Acesta a depus la dosarul cauzei Hotărârea nr. 186/31.03.2009 prin care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a dispus sancționarea sa, din care rezultă împrejurările și motivele mai sus reținute de curte.
Reclamantul a mai depus o serie de acte de control, din care rezultă că, urmare sesizărilor petiționarei, la Casa de Asigurări de Sănătate V au fost efectuate mai multe controale de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Administrația Finanțelor Publice.
Din Raportul de control nr. 576/30.03.2009 al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, rezultă că neacordarea concediilor de odihnă funcționarilor publici - - și a fost de natură obiectivă, fiind necesară pentru bunul mers al instituției.
Aceeași împrejurare rezultă și din raportul de control al, care a reținut ca fiind justificate în mod obiectiv măsurile luate de către reclamant în activitatea sa, inclusiv neacordarea la cerere a concediului de odihnă unor salariați printre care și petiționara.
A mai depus reclamantul la dosarul cauzei două rezoluții ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, din care rezultă că s-a dispus neînceperea urmăririi sale penale pentru infracțiunea de abuz în serviciu la sesizarea petiționarei.
Prin întâmpinare, a solicitat respingerea plângerii reclamantului, apreciind că măsura dispusă împotriva acesteia este una pe deplin justificată.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, Curtea apreciază că acțiunea este fondată urmând să o admită ca atare.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său. În cauza dedusă judecății, reclamantul a făcut dovada că sancțiunea ce i-a fost aplicată este injustă, că pretinsa hărțuire a petiționarei în realitate nu există și nici nu încalcă drepturile acesteia în înțelesul nr.OG 137/2001 privind combaterea discriminării.
Curtea constată că între reclamant și petiționară s-a născut o stare conflictuală, aceștia acuzându-se reciproc. Astfel, din spusele petiționarei, conflictul a luat naștere urmare faptului că reclamantul i-a refuzat în repetate rânduri, la intervale de câteva zile (7, 10, 15 și 16 iulie), acordarea concediului de odihnă în luna iulie 2008. De asemenea, în luna septembrie acesta i-a "tăiat" o oră petiționarei care ar fi întârziat la serviciu, măsură care nu a luat-o și împotriva altor salariați, pretinzându-i să prezinte rapoarte săptămânale de activitate.
Cu privire la aceste aspecte, petiționara a sesizat atât organele ierarhice cât și pe cele de urmărire penală, Curtea constată așadar că petiționara - - a formulat mai multe sesizări, inclusiv o plângere penală împotriva reclamantului, totul pornind de la neacordarea concediului de odihnă cerut cu insistență în luna iulie și constatarea că aceasta a întârziat la serviciu.
Toate aceste împrejurări relevă starea conflictuală în care se află petiționara - - cu reclamantul, stare de animozitate întreținută probabil de lipsa de dialog între cei doi în cadrul instituției în care își desfășoară activitatea.
Potrivit art. 2 alin. 5 din nr.OG 137/2000, constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, etc. sau orice alt criteriu care ar duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant sau ofensiv.
Curtea apreciază că în cauză nu operează nici unul dintre criteriile expres menționate mai sus ci, doar aprecierea că petiționara a suferit prin asimilare, o degradare și o ofensă datorită animozităților existente între ea și reclamant. O astfel de apreciere a fost însă ruptă din contextul raporturilor de subordonare existente între aceștia. În mod regulamentar și legal, reclamantul i-a refuzat reclamantei acordarea concediului de odihnă, justificat de nevoile instituției. Față de stăruința acesteia de a formula o astfel de cerere de patru ori într-un interval de 10 zile, reflectă o vădită atitudine ostilă împotriva reclamantului, cum de altfel și acesta s-a manifestat ostil atunci când a penalizat întârzierea acesteia de la programul de lucru. Toate acestea, adăugate și la sesizările adresate pe aceeași temă de către petiționară atât organelor ierarhice cât și celor de urmărire penală, dau imaginea unei serioase stări tensionale întreținută în exclusivitate de aceasta și a unor provocări de natură a întreține o astfel de stare.
În aceste condiții, curtea apreciază că atitudinea reclamantului nu a fost una de hărțuire, ci de răspuns la conduita provocatorie a reclamantei, urmare unor măsuri dispuse pe linie de serviciu în mod absolut justificat, respectiv refuzul acordării concediului de odihnă și penalizarea pentru întârzierea la serviciu.
Pentru toate aceste considerente, curtea urmează ca admițând acțiunea de față să desființeze hotărârea și să înlăture sancțiunea aplicată reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în F,-, jud. V, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul B, în sector 1, nr. 1-3, având ca obiect anulare act administrativ.
Desființează Hotărârea nr. 186/2009 emisă de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B și înlătură sancțiunea aplicată reclamantului.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - |
Grefier, - - |
Red.Ap./27.01.2010
Tehnored./4ex./28.01.2010
Comunicat 2 ex. 29.01.2010
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu
