Anulare act administrativ . Sentința 24/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 24/CA
Ședința publică din 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
Grefier - -
Pe rol soluționarea acțiunii formulată în contencios administrativ de reclamantul, domiciliat în,-, -. A,.10, județ C, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr.1, sector 1, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 21 ianuarie 2010 dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Prin cererea adresată instanței la data de 09.07.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României și a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii Guvernului nr.151/2009 și suspendarea executării acestui act administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că în ce privește HG nr.151/2009, aceasta este nelegală.
Aceasta deoarece, fiind numit prin Hotărârea Guvernului nr.1165/2008 în funcția publică de subprefect al județului C, prin Hotărârea Guvernului nr.151/2009, în temeiul art.19 al.l lit."a" din Legea nr.188/1999 și al art.33 al.1 lit."c" din HG nr.341/2007, s-a hotărât aplicarea mobilității din funcția de subprefect al județului C, în funcția publică de inspector guvernamental, în ceea ce-l privește.
Considerând că, prin emiterea actului administrativ atacat i-au fost vătămate interesele, în temeiul art.7 al.1 din Legea nr.554/2004 a formulat la data de 25.03.2009 o plângere prealabilă, prin care a solicitat revocarea măsurii luate prin actul atacat, la care pârâtul, în lipsa oricărei motivări și în baza unei pretinse analize a solicitării sale de revocare a actului administrativ, a procedat la respingerea acesteia, conform adresei nr.15A/2270/CA/16.04.2009, comunicată la 24.04.2009.
Se arată, în continuarea celor deja susținute că, măsura privind aplicarea mobilității din funcția publică de subprefect al județului C în funcția publică de inspector guvernamental, este nelegală, întrucât, în primul rând, potrivit art.36 din Legea nr.188/1999 "În perioada concediilor de boalăraporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public în cauză", iar potrivit art.2 al.3 din G nr.341/2007, "Mobilitatea înalților funcționari publici cuprinde ansamblul activităților și deciziilor generatoare de modificări ale raporturilor de serviciu ale înalților funcționari publici, de la data intrării în categoria înalților funcționari publici, până la momentul încetării raporturilor de serviciu în condițiile legii", dispoziții legale din a căror interpretare rezultă că, mobilitatea reprezintă o formă de modificare a raporturilor de serviciu a înalților funcționari publici, astfel că, în perioada concediilor de boală, de maternitate sau pentru creșterea copiilor, aceasta nu poate fi efectuată decât la inițiativa funcționarului public în cauză.
În cauză, măsura mobilității în ceea ce-l privește, nu s-a realizat din inițiativa sa, ci în mod unilateral, de către pârât, în absența vreunei solicitări a reclamantului și fără consimțământul său, în perioada 19-28.02.2009 aflându-se în concediu medical, măsura fiind evident nelegală.
În al doilea rând, se susține că, deși în cuprinsul actului rezultă că la momentul adoptării au fost avute în vedere dispozițiile art.33 al.1 lit."c" din G nr.341/2007, care fac trimitere la mobilitatea pentru eficientizarea activității autorităților și instituțiilor publice, la momentul adoptării actului atacat, nu a fost incidentă nici una dintre ipotezele reglementate expres și limitativ în cuprinsul dispozițiilor art.30 din G nr.341/2007 și potrivit cărora, "Mobilitatea pentru eficientizarea activității autorităților și instituțiilor publice se dispune în una dintre următoarele situații:
a) atunci când există o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici vacantă sau temporar vacantă;
b) în cazuri excepționale, care necesită coordonarea unor situații complexe de natura celor care intră în atribuțiile înalților funcționari publici;
c) atunci când este necesară coordonarea unor activități de către un înalt funcționar public cu o anumită calificare, specializare și experiență".
Prin cererea de completare, reclamantul solicită repunerea părților în situația anterioară emiterii actului atacat, în sensul reintegrării acestuia în funcția publică deținută anterior emiterii acestuia și obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data emiterii actului atacat și până la data reintegrării efective.
Prin al doilea capăt de cerere al acțiunii, reclamantul solicită în temeiul art.15 al.1 din Legea nr.554/2004 să se dispună suspendarea executării măsurii dispuse în cuprinsul Hotărârii Guvernului nr.151/2009, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, arătând că, prin continuarea punerii în aplicare a acesteia există pericolul real al prejudicierii sale, în condițiile adoptării actului cu încălcarea dispozițiilor art.36 din Legea nr.188/1999.
Cheltuielile de judecată se cer în temeiul art.274 Cod pr.civilă.
Reclamantul a renunțat la judecata cererii de suspendare a executării actului atacat, prin Încheierea nr.305/CA/23.07.2009 din dos-, în temeiul art.246 Cod pr.civilă luându-se act de aceasta.
În cauză, prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României invocă excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că, prin raportare la dispozițiile art.7 al.1 din Legea nr.554/2004, plângerea prealabilă a fost introdusă peste termenul imperativ prevăzut de lege, întrucât plângerea prealabilă este formulată împotriva unui act administrativ individual și nu împotriva unui act administrativ normativ.
Cum HG nr.151/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr.116/25.02.2009, termenul până la care putea fi formulată plângerea era 30.03.2009, situație în care, în raport de data primirii plângerii prealabile de către Secretariatul General al Guvernului, se apreciază că aceasta a fost introdusă peste termenul imperativ prevăzut de art.7 al.1 din Legea nr.554/2004, petentul fiind decăzut din dreptul de a mai contesta acest act administrativ.
Pe fondul cauzei se arată că, acțiunea reclamantului este neîntemeiată, HG nr.151/2009 fiind legală, adoptată conform prevederilor art.108 din Constituția României și art.19 al.1 lit."a" din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și în considerarea prevederilor art.33 al.1 lit."c" din HG nr.341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici.
Potrivit acestui text de lege "Numirea, modificarea, suspendarea, încetarea raporturilor de serviciu, precum și sancționarea disciplinară a înalților funcționari publici se fac, în condițiile legii, de către Guvern, pentru funcțiile publice prevăzute la art.12 lit."a", "c" și "e".
Hotărârea în cauză, nr.151/2009 a fost emisă în aplicarea prevederilor art.33 din G nr.341/2007, avându-se în vedere interesul public și măsurile de reorganizare a aparatului de lucru al Guvernului, ca o structură performantă și competitivă, în raport cu structurile din țările membre ale Uniunii Europene.
Ca atare, potrivit prevederilor art.8 al.2 din HG nr.405/2007 privind funcționarea Secretariatului General al Guvernului, în cadrul acestuia este organizat și funcționează compartimentul inspectorilor guvernamentali, care au o importanță majoră în procesul de reformă administrativă, în realizarea prerogativelor de putere publică corespunzătoare funcției publice ocupate prin coordonarea de activități, proiecte sau programe complexe în legătură cu statutul României de stat membru al Uniunii Europene, precum și cu prioritățile strategice de dezvoltare a capacității administrative și instituționale.
În același sens sunt și prevederile art.31 din HG nr.341/2007, potrivit cărora "mobilitatea în interes public se dispune în una din următoarele situații: a) pentru realizarea unui interes care vizează satisfacerea nevoilor comunitare sau realizarea competenței autorităților și instituțiilor publice; b) atunci când este necesară coordonarea la nivel central, regional, teritorial sau local a unor proiecte, programe sau activități".
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.93 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată:
"(1) . funcționari publici sunt supuși mobilității în funcție și prezintă disponibilitate la numirile în funcțiile publice prevăzute la art.12, cu respectarea prevederilor art.16 al.3.
(2) Refuzul neîntemeiat al numirilor prevăzute la al.(1) atrage eliberarea din funcția publică".
În același sens dispune și art.29 din G nr.341/2007, potrivit căruia ". funcționari publici prezintă disponibilitate la numirile în funcțiile publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, prin mobilitate, în condițiile Legii nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale art.27 și art.28 din prezenta hotărâre".
Art.33 al.1 lit."c" din G nr.341/2007 prevede că mobilitatea pentru eficientizarea activității autorităților și instituțiilor publice se dispune prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a ministrului internelor și reformei administrative, pentru funcțiile publice de prefect și subprefect.
Acest text de lege în temeiul căruia a fost adoptat și actul administrativ a cărui anulare se solicită, stabilește autoritățile publice care au competența legală exclusivă de a dispune mutarea unui înalt funcționar public dintr-o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici în alta. Din acest text, se observă că legea nu condiționează dispunerea acestei măsuri (care reprezintă punerea în practică a principiului mobilității înalților funcționari publici, stabilit de textele de lege anterior menționate) de acordul înalților funcționari publici.
În considerarea prevederilor anterior menționate se desprinde concluzia potrivit căreia, competența legală de a supune mobilității un înalt funcționar public dintr-o funcție publică în alta, corespunzătoare categoriei, este atributul exclusiv al persoanei care are competența legală de numire în funcție de interesul public. Așadar, înaltul funcționar public este obligat să se conformeze mobilității în virtutea funcției pe care o îndeplinește, în contextul aplicării unor măsuri menite să determine creșterea gradului de realizare a atribuțiilor funcției publice.
Mobilitatea este o caracteristică a raportului de serviciu, o obligație dispusă de lege în sarcina înaltului funcționar public din momentul intrării în categoria înalților funcționari publici și până la data încetării raportului de serviciu.
Modificarea raportului de serviciu al înaltului funcționar public nu echivalează cu o retrogradare, mobilitatea fiind una din obligațiile funcționarului public în îndeplinirea atribuțiilor sale.
Prin urmare, prevederile legale nu condiționează mobilitatea înalților funcționari publici de acordul/consimțământul acestora la mutarea de pe o funcție publică pe alta.
În ceea ce privește susținerea reclamantului cu privire la nelegalitatea G nr.151/2009 deoarece aceasta a fost adoptată în perioada în care acesta se afla în concediu medical, apreciază pârâtul că aceasta nu poate fi primită deoarece:
Potrivit art.94 al.1 lit."h" din Legea nr.188/1999 republicată, raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă de drept atunci când acesta se află în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună, în condițiile legii.
Astfel, având în vedere că reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă timp de mai puțin de o lună, se apreciază de către pârât că, raportul de serviciu al acestuia nu a fost suspendat în perioada celor zece zile de concediu medical, el putând fi supus mobilității potrivit Hotărârii Guvernului nr.341/2007.
Mai mult, în situația în care s-ar considera că, în virtutea art.117 din Legea nr.188/1999 potrivit cărora "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, cu reglementările de dreptul muncii, precum și cu reglementările de drept comun civil, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice", funcționarilor publici aflați în concediu medical pe o perioadă mai mică de o lună li s-ar aplica prevederile art.50 lit."b" din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, apreciază pârâtul că, în acest caz, actul administrativ prin care s-a dispus mobilitatea de pe o funcție pe alta își produce efectele juridice începând cu data încetării suspendării raportului de serviciu.
Pârâtul a depus la dosar și documentația avută în vedere la emiterea actului atacat, respectiv Nota de fundamentare întocmită de -ministru.
În cauză, la data de 15.09.2009 a formulat cerere de intervenție în interes alăturat pârâtului Guvernul României, în temeiul art.49 al.3 Cod pr.civilă și ale art.3 al.1 pct.7 din G nr.405/2007, Ministerul Administrației și Internelor, solicitând admiterea acesteia și pe fond respingerea acțiunii reclamantului, preluându-se cu formulări foarte puțin diferite, apărările pârâtului.
La data de 08 octombrie 2009, reclamantul în temeiul art.132 al.1 Cod pr.civilă, și-a completat acțiunea cu solicitare suplimentară a se dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii actului a cărui anulare o solicită, în sensul reintegrării în funcția publică deținută anterior emiterii actului atacat, respectiv aceea de subprefect al județului C și obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data emiterii actului a cărui anulare o solicită și până la data reintegrării efective.
Cererea de intervenție în interes alăturat pârâtului Guvernul României, formulată de Ministerul Administrației și Internelor este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, deoarece în cauză actul a cărui anulare se solicită este Hotărârea de Guvern nr.151/25.02.2009, fiind emisă de acesta, ministerul neavând nici o legătură - implicare în raportul juridic dedus judecății, situație în care, chiar dacă se tinde la sprijinirea poziției pârâtului, având în vedere natura litigiului și părțile în proces, cererea este inadmisibilă, actul atacat fiind o hotărâre de guvern.
Potrivit art.137 (1) Cod pr.civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură.
Excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului invocată de pârâtul Guvernul României, este nefondată și va fi respinsă ca atare.
Astfel, susținerile potrivit cărora plângerea prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a fost depusă cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege imperativ, se constată că sunt nefondate, deoarece din înscrisurile existente în dosar, rezultă că plângerea prealabilă a fost adresată prin poștă emitentului actului la data de 25.03.2009, primită de pârât la 30.03.2009, fiind formulată în termen, în considerarea și a art.104 Cod pr.civilă, potrivit căruia "actele de procedură trimise prin poștăse socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui" (fila 10 dos-).
În ce privește fondul cauzei, acțiunea este nefondată.
Hotărârea de Guvern nr.151/25.02.2009 prin care reclamantului i s-a aplicat mobilitatea din funcția publică de subprefect al județului C în funcția publică de inspector guvernamental, numirea în această funcție urmând a se face prin decizie a primului ministru, a făcut parte din acele măsuri dispuse la nivelul administrației centrale și locale în vederea îndeplinirii obiectivelor Programului de Guvernare 2009-2012 și pentru care s-a convenit că sunt necesare măsuri organizatorice corespunzătoare, în vederea îndeplinirii reformei administrației publice, măsura fiind luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, având în vedere că reclamantul face parte din categoria înalților funcționari publici.
Hotărârea de Guvern nr.341/2007, astfel cum a fost modificată prin G nr.23/2009 prevede că "În cursul anilor 2007, 2008 și 2009, ocuparea funcțiilor publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici se face în condițiile Legii nr.188/1999, cu aplicarea, în ordine, a următoarelor modalități: a) prin mobilitate, în condițiile prezentei hotărâri și b) prin excepție de la prevederile art.7, prin concurs organizat pentru ocuparea funcțiilor publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici vacante, în situația în care nu a fost posibilă ocuparea funcției în condițiile prevăzute la lit."a".
Actul atacat a fost emis în aplicarea G nr.341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, ale art.19 din Legea nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și ale art.19 al.1 lit."b" din Legea nr.188/1999.
Potrivit art.93 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici: "(1) . funcționari publici sunt supuși mobilității în funcție și prezintă disponibilitate la numirile în funcțiile publice prevăzute la art.12, cu respectarea prevederilor art.16 al.3.
(2) Refuzul neîntemeiat al numirilor prevăzute la al.1, atrage eliberarea din funcția publică", iar, art.29 din G nr.341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici ". funcționari publici prezintă disponibilitate la numirile în funcțiile publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, prin mobilitate, în condițiile Legii nr.188/1999 R și ale art.27 și 28 din prezenta hotărâre".
De asemenea, art.33 din G nr.341/2007 prevede că "Numirea, modificarea, suspendarea, încetarea raporturilor de serviciu, precum și sancționarea disciplinară a înalților funcționari publici se fac, în condițiile legii, de către Guvern, pentru funcțiile publice prevăzute la art.12 lit."a", "c" și "e", iar art.31 din G nr.341/2007 prevede că "Mobilitatea în interes public se dispune în una din următoarele situații:
a) pentru realizarea unui interes care vizează satisfacerea nevoilor comunitare sau realizarea competenței autorităților și instituțiilor publice;
b) atunci când este necesară coordonarea la nivel central, regional, teritorial sau local a unor proiecte, programe sau activități.
Aceste dispoziții legale au fost avute în vedere la luarea măsurii prin actul atacat, Guvernul, ca autoritate centrală având competența de a dispune mutarea unui funcționar public dintr-o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici în alta, acesta în cauză având competența legală și de numire în funcția publică de subprefect, funcționarul public având obligația de a se conforma mobilității în virtutea funcției pe care o îndeplinește.
Mobilitatea este o caracteristică a raportului de serviciu, o obligație instituită de lege în sarcina înaltului funcționar public, din momentul intrării în categoria înalților funcționari publici și până la data încetării raportului de serviciu, legiuitorul necondiționând mobilitatea acestora de acordul/consimțământul la mutare de pe o funcție publică pe alta, în condițiile respectării legii la luarea măsurii.
În ce privește susținerea că, măsura este nelegală, întrucât a fost luată în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical, aceasta este nefondată.
Potrivit art.94 al.1 lit."h" din Legea nr.188/1999 republicată, raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă de drept atunci când acesta se află în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună, în condițiile legii.
Astfel, având în vedere că reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă timp de mai puțin de o lună, raportul de serviciu al acestuia nu a fost suspendat în perioada celor zece zile de concediu medical, el putând fi supus mobilității potrivit Hotărârii Guvernului nr.341/2007.
Mai mult, în situația în care s-ar considera că, în virtutea art.117 din Legea nr.188/1999 potrivit cărora "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, cu reglementările de dreptul muncii, precum și cu reglementările de drept comun civil, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice", funcționarilor publici aflați în concediu medical pe o perioadă mai mică de o lună li s-ar aplica prevederile art.50 lit."b" din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, în acest caz, actul administrativ prin care s-a dispus mobilitatea de pe o funcție pe alta își produce efectele juridice începând cu data încetării suspendării raportului de serviciu.
Astfel, în cuprinsul Hotărârii de Guvern nr.151/25.02.2009 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, reclamantului i se aplică mobilitatea din funcția publică de subprefect al județului C, în funcția publică de inspector guvernamental, numirea în funcția publică de inspector guvernamental urmând a se face prin decizia primului ministru.
Din această formulare se desprinde concluzia că, măsura luată prin actul atacat nu își produce efectele imediat, ceea ce s-a și întâmplat, în fapt reclamantul fiind numit ulterior, prin Decizia Primului Ministru nr.444/30.03.2009 privind stabilirea atribuțiilor d-lui, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului.
Reclamantul s-a aflat în perioada 19-28.02.2009 în concediu medical, perioadă în care raportul de serviciu, conform art.34 al.1 lit."h" din Legea nr.188/1999 era suspendat de drept; prin urmare, măsura luată de pârât urmând a-și produce efectele după data încetării concediului medical, 28.02.2009, în acest sens procedând și pârâtul.
Astfel, în cuprinsul Hotărârii de Guvern nr.151/25.02.2009 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, reclamantului i se aplică mobilitatea din funcția publică de subprefect al județului C, în funcția publică de inspector guvernamental, numirea în funcția publică de inspector guvernamental urmând a se face prin decizia primului ministru.
Fiind respectate dispozițiile legale sus-menționate și analizate, acțiunea reclamantului prin care sesolicită anularea Hotărârii Guvernului nr.151/2009 va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes alăturat pârâtului.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului invocată de pârâtul Guvernul României, ca nefondată.
Respinge acțiunea formulată în contencios administrativ de reclamantul, domiciliat în,-, -. A,.10, județ C, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr.1, sector 1, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.hot.jud.-
Dact.DS - 4 ex/15.02.2010
Emis 2 com/
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea
