Anulare act administrativ . Decizia 2413/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2413
Ședința publică de la 23.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Radu Constantin
GREFIER -
...
Pe rol se află spre soluționare recursurile declarate de recurenta-intervenientă I și recurentul-pârât -PRIMARUL MUNICIPIULUI R DE VEDE, împotriva sentinței civile nr.1019/19.05.2009, pronunțate de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant PREFECTUL JUDEȚULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-pârât -Primarul Municipiului R de Vede, prin avocat G, cu împuternicire pe care o depune în ședință publică, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, acordă cuvântul pe recursuri.
Recurentul-pârât -Primarul Municipiului R de Vede, prin avocat, solicită instanței admiterea recursului său astfel cum a formulat, pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs. Arată că prin cererea de chemare în judecată, intimatul-reclamant a solicitat anularea parțială a Dispoziției nr. 801/24.09.2009, emisă de Primarul Municipiului R de Vede, numai în ceea de privește indemnizația de dispozitiv de 25% acordată intervenientei Prin pronunțarea sentinței civile recurate, instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, anulând în tot dispoziția și lezând dreptul la muncă al recurentei-interveniente.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.Pr.Civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursurilor din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr.1019/19.05.2009 Tribunalul Teleormana admis cererea formulată de reclamantul Prefectul Județului T, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului R de Vede; a anulat ca nelegală dispoziția nr.801/24.05.2008 emisă de pârât și s-a respins ca nefondată cererea de intervenție formulată de intervenienta
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la aceasta instanță sub nr.496/87/27.01.2009, reclamantul Prefectul Județului T în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului R de Vede, județul T, a solicitat anularea parțială a dispoziției nr. 801/24.09.2008.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca prin dispoziția nr.801/24.09.2008, paratul a dispus numirea în funcția de șef serviciu a numitei I căreia i s-a stabilit, printre alte drepturi de natură salarială, sporul de dispozitiv în procen de 25% din salariul de baza.
Ordonanța de Guvern nr. 9/2008 care este invocată în preambulul dispoziției nr. nr.801/24.09.2008 nu conține dispoziții care să reglementeze dreptul funcționarilor publici la beneficiul unui spor de dispozitiv pe lângă salariul de încadrare.
Sporurile de care poate beneficia funcționarul public sunt cele prevăzute în art. 11-15 și art. 22-23 din OG nr. 6/2007 adică sporul de confidențialitate, sporul pentru condiții vătămătoare, sporul pentru muncă suplimentară, indemnizația de concediu, sporul de vechime și sporul pentru titlu științific.
Sporul de dispozitiv se acorde numai personalului militar și civil din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, conform Legii nr. 138/1999 și Ordinului MAI nr. 275/2002 modificat și completat prin Ordinul nr. 496/28.07.2003.
In drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legilor nr.340/2004, 554/2004, 215/2001 și OG nr. 10/2008.
Pentru dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei dispoziția nr. 801/24.09.2008 - fila 5 dosar fond.
Pârâtul Primarul municipiului R de Vede, județul T a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pentru următoarele motive:
Prin sentințele civile nr. 1598/24.10.2007 și nr. 2186/11.12.2007 pronunțate de Tribunalul Teleorman, Consiliul Local și Primăria municipiului R de Vede au fost obligați la plata indemnizației de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază lunar în favoarea membrilor Sindicatului Salariaților din Administrația Publică Locală R de Vede, pentru perioada 21.08.2004 - 21.08.2007.
După pronunțarea acestor hotărâri, mai mulți salariați din cadrul Primăriei R de Vede care nu sunt membri de sindicat, au obținut în instanță acest spor de dispozitiv, de asemenea cu plata retroactivă.
In considerarea acestor precedente judiciare s-a decis ca pe viitor să acorde tuturor salariaților din aparatul de specialitate, indiferent de calitatea lor, indemnizația de dispozitiv, înlăturându-se astfel discriminarea personalului.
Pentru dovedirea întâmpinării, pârâtul a depus la dosarul cauzei, sentințele civile de care a făcut vorbire și actul administrativ contestat - filele nr. 12-25 dosar fond.
În cauză a fost formulată cerere de intervenție în interes propriu de către I, șef serviciu la Serviciul Public Comunitar Local de Evidentă a Persoanei din subordinea Consiliului local R de Vede, județul
In motivarea cererii, intervenienta a arătat că la data de 01.10.2008, a fost numită în funcția de șef serviciu raporturile sale de serviciu fiind grevate pe dispozițiile Legii nr.188/1999, însă la data citată a avut funcția de secretar al comunei, județul T și a beneficiat de indemnizația de dispozitiv in baza sentinței civile nr. 1916/21.04.2008 a Tribunalului Teleorman.
Dispoziția nr. 801/24.09.2008 prin care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în noua funcție de șef serviciu in cadrul Consiliului local R de Vede este legate deoarece potrivit art. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003, această indemnizație se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea in domeniul administrației publice.
Sporul de dispozitiv a fost acordat tuturor funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului R de Vede prin dispoziția nr. 163/21.02.2008 care nu a fost insa atacata pentru nelegalitate.
În fine, indemnizația de dispozitiv este prevăzută și de art. 108 alin. 1 din Acordul colectiv de muncă la nivel de unitate încheiat pentru perioada 2008-2009.
In drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 49 din Codul d proc. civ. Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 137/2000.
Spre probe, intervenientul a depus la dosarul cauzei, dispoziția nr. 163/21.02.2008, Acordul colectiv de munca, sentința civilă nr. 1916/21.04.2008 - filele nr. 26-34 și Protocolul sindicat - primar nr. 3346/11.02.2008 - fila nr. 46 dosar fond.
Analizând cererea principală și cererea de intervenție în raport de probele administrate și prevederile legate incidente în cauză, instanța retine că prima este întemeiată, iar secunda, neîntemeiata, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 139/1999 cadrele militare în activitate, militari angajați pe baza de contract de munca și salariații civili, beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comanda și gradații, respectiv din salariul de baza".
In conformitate cu dispozițiile art. 1 din legea citată, sporul de dispozitiv, ca de altfel toate celelalte drepturi reglementate de acest act normativ se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
In baza prevederilor art. 47 și 49 din Legea nr. 138/1999, personalul civil din ministerele și instituțiile publice centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate de aceasta lege, numai dacă desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare".
Prin interpretarea fie doar literală a acestor prevederi legate rezulta în mod neîndoielnic că indemnizația de dispozitiv se cuvine unei categorii limitate de salariați, respectiv personalului militar și personalului civil care desfășoară activitate în instituțiile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999 și numai dacă personalul civil are o activitate care să fie circumscrisă unor condiții similare cu cele ale cadrelor militare.
Persoana la care se referă dispoziția nr. 801/24.09.2008, are calitatea de funcționar public, deci este personal civil în sensul pct. 31.1 din Ordinul nr. 496/2003, însă nu poate susține ca desfășoară activitate în condiții similare cu cele ale cadrelor militare și nici nu face parte din instituțiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Din aceasta perspectivă, trimiterea din pct. 9.2. al Ordinului nr. 496/2003 al Ministrul Administrației și Internelor, trebuie înțeleasă în sensul că numai personalul civil angajat al instituțiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 138/1999 beneficiază de indemnizația de dispozitiv și numai în situația în care, potrivit art. 49, desfășoară activitate în condiții similare cu cele ale cadrelor militare.
De altfel, însuși emitentul Ordinului nr. 496/2003 a precizat prin circulara nr. 1503/2003 că acest ordin nu se aplică autoritaților și instituțiilor din administrația publică locală.
In al doilea rând, instanța nu poate retine susținerile pârâtului și intervenientei potrivit cărora prin sentințele civile nr. 1598/24.10.2007 și nr. 2186/11.12.2007 pronunțate de Tribunalul Teleormana fost obligată la plata indemnizației de dispozitiv pentru alți angajați, întrucât prin respectivele hotărâri nu s-a dispus acordarea acestui spor i pentru viitor.
Din această cauză pârâtul nu avea temei să acorde indemnizația de dispozitiv șefului de serviciu I, instanța acordând prin hotărârile precitate sporul în discuție altor subiecți activi și numai pe perioada 21.08.2004-21.08.2007.
In al doilea rând este neîntemeiata și apărarea intervenientei îi sensul că indemnizația de dispozitiv i se cuvine potrivit art. 108 alin. din Acordul colectiv de muncă pe anii 2008-2009, întrucât în baza art. 12 alin. 1 teza a 2-a din Legea nr. 130/1996, prin contractele colectiv de munca încheiate pentru angajații instituțiilor bugetare, nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legate.
In cauza de față sporurile de care poate beneficia intervenienta în calitate de funcționar public sunt doar cele prevăzute de art. 13-16; art. 22-23 din OG nr. 6/2007, printre care nu se afla și porul de dispozitiv.
Faptul ca prin dispoziția nr. 162/21.02.2008, pârâtul a dispus acordarea indemnizației de dispozitiv celorlalți angajați ai primăriei inclusiv antecesorului intervenientei, dispoziție neatacata în contenciosul administrativ, nu este de natură să împiedice instanța și să pronunțe cu privire la actul contestat, neexistând nicio prevedere legală în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, reclamanta I, dar și Primarul Municipiului R de Vede au formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
În ce privește recursul reclamantei aceasta a arătat că nstanța de fond prin anularea ca nelegala a dispoziției nr. 801/24.09.2008 a dat mai mult decât s-a cerut. In speța, instanța de fond a dispus anularea ca nelegala a dispoziției nr. 801/24.09.2008, în condițiile în care se solicitase numai anularea parțială a acesteia.
Instanța de fond nu a cercetat suficient cauza dedusă judecații, ajungând la interpretarea greșită a probatoriului administrat și aplicarea greșită a legii. Instanța reține în considerente faptul că "persoana la care se referă dispoziția nr. 801/24.09.2008 are calitatea de funcționar public, deci este personal civil în sensul pct. 31.1 din Ordinul nr. 496/2003, însă nu poate susține că desfășoară activitate care să fie circumscrisă unor condiții similare cu cele ale cadrelor militare". In mod greșit s-a reținut faptul că activitatea desfășurată nu poate fi circumscrisă unor condiții similare cu cele ale cadrelor militare, deoarece nu s-a cercetat acest aspect și în vederea formulării unui astfel de punct de vedere nu s-au cerut și nu s-au administrat probatorii.
Instanța nu poate reține un astfel de aspect atâta vreme cât atât funcția cât și activitatea prestată este de Serviciu Public Comunitar Local de Evidenta Persoanelor, iar personalul din subordine este format din cadre militare și personal contractual detașat din cadrul politiei. Întregul serviciu are activitate operativă similară cu cea a cadrelor militare, activitate dovedita prin protocoalele încheiate între Inspectoratul Național pentru Evidenta Persoanelor și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul General al Politiei Romane, Centrul Național de Administrare a de Date privind Evidenta Persoanelor, Direcția Generală de Pașapoarte.
S-a dovedit prin actele depuse la dosarul cauzei, faptul că toți funcționarii publici din cadrul instituției și întreg personalul contractual beneficiază de acordarea sporului de dispozitiv, spor de care a beneficiat și ocupantul anterior al postului. Față de aceasta recurenta consideră că prin hotărârea pronunțată s-a creat o discriminare clară între persoana sa și ceilalți funcționari, în condițiile în care natura sau atribuțiile postului nu au fost modificate odată cu scoaterea la concurs, anterior sau ulterior, dispozițiile legale în baza cărora s-a acordat acest drept nu au fost modificate, iar la înscrierea la concurs în vederea ocupării postului a cunoscut faptul că postul pentru care a candidat beneficiază de acest spor.
Pentru motivele și considerentele arătate, recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în tot a sentinței atacate, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de intervenție, respingerea acțiunii formulate și menținerea ca temeinică și legală a dispoziției nr. 801/24.09.2008.
Recurentul pârât Primarul Municipiului R de Vede a arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul - PREFECTUL JUDETULUI T - a solicitat instanței anularea arțialăp. a Dispoziției nr. 801/24.09.2008, emisă de Primarul Municipiului R de Vede. Motivele de nelegalitate ale acestei dispoziții invocate de către reclamant s-au referit în permanență numai în ceea ce privește indemnizația de dispozitiv de 25% acordata d-nei - Prin intermediul aceluiași act administrativ contestat, anume Dispoziția nr. 801/24.09.2008, recurentul pârât în calitate de Primar al Municipiului R de Vede, a dispus însă și cu privire la alte aspecte: conform art. 1 din această dispoziție. Pe data de 01.10.2009 se numește - I în funcția publica de conducere de șef serviciu la Serviciul Public Comunitar Local de Evidenta a Persoanei din subordinea Consiliului Local al Municipiului R de Vede. In continuare, au fost stipulate: salariul de încadrare, treapta de salarizare, indemnizația de conducere, sporul de vechime, sporul pentru condiții vătămătoare și, în cele din urmă, aceasta indemnizație de dispozitiv, în procent de 25%.
Astfel cum rezultă din Adresa nr. 11/8057/09.12. a Prefectului Județului T, precum și din cererea de chemare in judecată, acesta a contestat pentru nelegalitate mai sus menționatul dispozitiv numai in ceea ce priveste acest spor de dispozitiv de 25%. Inclusiv în finalul cererii introductive de instanță, reclamantul precizează în mod expres ca: "solicită onoratei instanțe ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea parțială a dispoziției nr. 801/24.09.2008 emisăde Primarul Municipiului R de Vede, respectiv anularea prevederilor din cuprinsul art.referitoare la acordarea sporului de dispozitiv"
Instanța de fond, de asemenea analizează fondul pricinii numai sub acest aspect `al legalității măsurii privind acordarea sporului de dispozitiv, însă, la momentul la care pronunța hotărârea, dispune contrar cererii cu care a fost învestită, încălcând și principiul disponibilității parților, anume: "Anulează ca nelegală dispoziția nr. 801/24.05.2008 emisă de pârâta. "Este si o eroare materială, în sensul că data corectă a emiterii dispoziției contestate este 25.09.2008, iar nu 24.05.2008, cum reține instanța de fond în dispozitiv.
Procedând astfel, instanța de fond a anulat în tot aceasta dispoziție, iar prin aceasta se înțelege că a anulat inclusiv numirea în funcția respectivă a d-nei - I, precum și toate celelalte prevederi mai sus enumerate salariul de încadrare, treapta de salarizare, indemnizația de conducere, sporul de vechime, sporul pentru condiții vătămătoare. Se mai menționează și faptul ca d-na - lulia a fost numită în acest post în urma unui concurs și, de asemenea, că aceasta avea avizul si ANFP.
In acest mod, este în prezent lezat inclusiv dreptul la munca al angajatei noastre și, implicit, toate celelalte drepturi decurgând din raporturile de munca: dreptul de a primi un salariu pentru munca prestată, precum și toate celelalte sporuri de care aceasta beneficia în mod legal și care nu au fost contestate de către reclamant.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea prezentului recurs și modificarea sentinței recurate, în sensul de a se anula parțial decizia, desigur în situația în care instanța de recurs va considera că însăși cererea de chemare în judecata este întemeiată.
Cererea de chemare in judecata trebuia sa fie respinsa de instanta de fond intrucat este neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
1. La momentul emiterii Dispoziției nr. 801/24.09.2008, fusese emisă și era perfect valabilă o alta dispoziție emisă de către recurent pârât anume Dispoziția nr. -.02.2008, prin care se acordă, începând cu luna februarie 2008, indemnizația de dispozitiv de 25% și prima de concediu pentru toți salariații din cadrul aparatului de specialitate al Primarului și serviciilor din subordinea Consiliului Local R de Vede.
2. Dispoziția nr. 163/21.02.2008 a fost fundamentata pe următoarele aspecte:Protocolul nr. 3346/11.02.2008, încheiat intre Primarul Municipiului R de Vede în calitate de angajator si ordonator principal de credite si Sindicatul Salariaților din Administrația Publică Locală R de Vede; Ordinul nr. 476/28.07.2003 al Ministrului Internelor si Reformei Administrative în baza Legii nr. 138/1999 și pentru completarea Ordinului nr. 275/2002;doua sentințe judecătorești prin intermediul cărora instanțele ne-au obligat anterior sa achitam retroactiv acest spor de dispozitiv către membrii sindicatului; art. 63, alin. 5, lit. e si art. 68 din Legea nr. 215/2001.
3. Dispoziția nr. 163/21.02.2008, care nu a fost niciodată atacata pentru nelegalitate, a fost ulterior inclusa si in Acord-1l colectiv de munca la nivel de unitate, încheiat pe perioada 2008 - 2009.
4. Având în vedere toată această situație existentă la momentul emiterii Dispoziției nr. 801/24.09.2008, este evident ca realiza un grav abuz în condițiile în care noii angajate nu îi acorda inclusiv sporul de dispozitiv, dat fiind că, dacă ar fi procedat în acest mod, ar fi produs o gravă discriminare față de noua angajată, având în vedere că toți angajații aparatului de specialitate beneficiau la acel moment de sporul de dispozitiv.
5. După ce membrii Sindicatului au câștigat in instanță mai multe drepturi salariale, printre care și sporul de dispozitiv, a fost obligat să le acorde în egală măsură aceleași drepturi tuturor angajaților, deci atât funcționarilor publici, cât și personalului contractual. Dacă nu proceda astfel, risca să fim obligat în continuare la plata acestor drepturi, întrucât fuseseră formulate cereri noi de chemare în judecată de către ceilalți salariați. Pentru a nu fi blocate conturile și întreaga activitate, a stabilit să le acorde tuturor salariaților aceste sporuri, însă în mai multe transe. Este bine știut faptul că există o mare diferența între aceasta modalitate aleasa și executarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Cu atât mai mult cu cât Codul penal sancționează chiar ca infracțiune nerespectarea unei hotărârii judecătorești. De asemenea, risca să fie acuzat și pentru discriminare față de angajați. In același timp acest dezechilibru conducea nelimitat în timp la apariția unor efecte negative directe asupra performantelor de lucru ale angajaților.
6. Subliniează încă o dată că această decizie de a plăti către toți angajații sporul de dispozitiv a luat-o numai după ce instanțele de judecată au statuat prin hotărâri irevocabile legalitatea și temeinicia solicitărilor identice anterioare ale membrilor de sindicat. Atât timp cât au fost puși, fără voia lor, într-o asemenea situație, a considerat că măsura dispusă prin dispoziția contestată a avut drept unic scop lămurirea acestor dezechilibre si protejarea în egală măsură a tuturor angajaților, pentru a limita disfuncționalitățile în îndeplinirea de către aceștia a sarcinilor de serviciu. Pe de altă parte, a procedat astfel, pentru a nu fi acuzați de un regim discriminatoriu pentru cei care încă nu se adresaseră instanțelor de judecată, dar care în mod cert aveau aceasta intenție.
7. In plus față de toate aceste aspecte, până în momentul numirii în funcție prin dispoziția contestată, d-na - I a avut funcția de secretar al comunei, județul T si a beneficiat de indemnizația de dispozitiv la fostul loc de muncă, urmare a recunoașterii acestui drept tot printr-o hotărâre judecătorească, nr. 1916/21.04.2008, pronunțata de asemenea de Tribunalul Teleorman.
Este evident că nu avea o alta posibilitate legală la momentul angajării d-nei - lulia și că era obligat de lege și de toate împrejurările mai sus arătate să îi recunoască în continuare acest drept.
Faptul că Prefectul Județului Tae xercitat controlul de legalitate și a solicitat anularea parțială a dispoziției nu putea conduce în mod automat instanța de judecata la a admite cererea de chemare în judecata. De asemenea, aplicarea unitară a legii pe teritoriul României nu intră în sfera de atribuții ale unui Primar. Dimpotrivă, instanța de judecată are acest rol. Or, în cazul de față, aceeași instanță - Tribunalul Teleorman - care a admis în fond această cerere, a admis anterior și cererile angajaților primăriei în ce privește sporul de dispozitiv. Prin urmare, instanța însăși s-a contrazis în soluție, dar și în argumentarea acestei soluții.
In ceea ce privește recurentul pârât, acesta consideră că instanța avea doar rolul de a verifica dacă era în măsură să emită dispoziția contestată inclusiv cu sporul de dispozitiv și dacă aceasta încalcă sau nu prevederile legale în materie. Instanța de fond însă a analizat sumar întreaga situație de fapt și de drept ce i-a fost prezentată și la formarea căreia ea însăși a avut un aport anterior și, pe cale de consecința, a pronunțat o hotărâre în considerentele căreia se poate observa cu ușurința că a preluat întocmai punctul de vedere al reclamantului din cererea de chemare în judecată, înlăturând în același timp toate apărările acestuia ca fiind neîntemeiate.
Pentru toate motivele mai sus arătate, recurentul pârât solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
În recurs, intimații nu au formulat întâmpinare.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Curtea de APEL BUCUREȘTI s- constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentele recursuri, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și ale art.299 Cod procedură civilă.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că ambele recursuri sunt fondate în ceea ce privește motivul acordării de către instranța de fond, a mai mult decât s-a cerut.
Astfel, deși într-adevăr, astfel cum rezultă din Adresa nr. 11/8057/09.12. a Prefectului Județului T, precum și din cererea de chemare in judecată, reclamantul intimat a contestat pentru nelegalitate mai sus menționatul dispozitiv numai in ceea ce priveste acest spor de dispozitiv de 25% și inclusiv în finalul cererii introductive de instanță, reclamantul a precizat în mod expres că: "solicită onoratei instanțe ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea parțială a dispoziției nr. 801/24.09.2008 emisăde Primarul Municipiului R de Vede, respectiv anularea prevederilor din cuprinsul art. I referitoare la acordarea sporului de dispozitiv", cu toate acestea, instanța de fond, deși de asemenea, analizează fondul pricinii numai sub acest aspect al legalității măsurii privind acordarea sporului de dispozitiv, la momentul la care pronunța hotărârea, dispune contrar cererii cu care a fost învestită, încălcând și principiul disponibilității parților, cu privire la anularea întregii dispoziții, fapt nelegal.
În ceea ce privește restul criticilor din cadrul celor două recursuri, Curtea le apreciază la fel ca și tribunalul, a fi nefondate, însușindu-și pe deplin, argumentele reținute de către instanța de fond, sub acest aspect. Atât timp cât intimatul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 47 și 49 din Legea nr. 138/1999, conform căreia personalul civil din ministerele și instituțiile publice centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate de aceasta lege, numai dacă desfășoară activități în condițiisimilare cu cele ale cadrelor militare".
Or, Curtea constată faptul că Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, enumeră expres la art.1 autoritățile publice al căror personal militar și civil beneficiază de dispozițiile legii, respectiv Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției, semnificând faptul că se are în vedere personalul militar și civil pentru care aceste autorități publice asigură fondurile necesare plății drepturilor salariale, în calitatea lor de ordonatori principali de credite.
De altfel, în raport de prevederile Legii nr.500/2002, privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite prevăzuți la art.1 din Legea nr.138/1999 au atribuții doar în ceea ce privește stabilirea și plata drepturilor salariale de la bugetul de stat, fiind exclusă competența în privința drepturilor salariale care se plătesc de la bugetele locale.
Totodată, Ordinul MAI nr.496/28.07.2003, prin care s-a completat Ordinul MAI nr.275/2002, vizează aceleași categorii de personal ca și Legea nr.138/1999, întrucât este un act administrativ emis în vederea executării acestei legi, precum și a altor legi care se aplică personalului pentru care drepturile salariale sunt asigurate de la bugetul de stat, de către una dintre autoritățile publice indicate la art.1 din Legea nr.138/1999, respectiv de către
Esențial este și faptul că atât Legea nr.138/1999, cât și Ordinulnr.496/28.07.2003,prin care s-a modificat Ordinulnr.275/2002,vizeazăexpressis verbispersonalul militar și civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, iar conform actului normativ privind organizarea și funcționarea acestui minister (OUG nr.63/2003,iar ulterior OUG nr.30/2007) în această categorie de personal nu intră și personalul din cadrul administrației publice locale, cum este și cazul recurentei-interveniente.
Prin urmare, în mod corect a considerat instanța de fond că Ordinul MAI nr.496/28.07.2003 nu se aplică și personalului din cadrul administrației publice locale, în categoria cărora intră și recurenta-intervenientă din prezenta cauză.
Aspectul că pct.9.2 din Ordinul MAI nr.275/2002, astfel cum a fost modificat și completat prin Ordinul MAI nr.496/28.07.2003, prevede că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", nu poate conduce la concluzia că această prevedere se aplică și personalului din cadrul administrației publice locale, deoarece sfera persoanelor cărora se adresează acest act normativ este riguros indicată chiar în denumirea actului normativ, aspect care rezultă cu puterea evidenței și din faptul că acest act administrativ nu poate extinde sfera subiecților vizați de legile în executarea cărora a fost emis.
In condițiile în care Legea nr.138/1999 și Ordinul MAI nr.496/2003 se referă doar la personalul din cadrul MAI, iar nu și la personalul din cadrul administrației locale, a extinde efectele celor două acte normative și la acest din urmă personal ar reprezenta o nesocotire și a Deciziei Curții Constituționale nr.-, în cuprinsul căreia s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării unor drepturi salariale și altor categorii de salariați decât cele prevăzute de lege, doar pe considerentul că ar fi discriminatorii.
Prin perspectiva acestor argumente, devin evident nefondate, toate criticile recurenților, inclusiv cele referitoare la faptul că recurenta intervenientă ar beneficia de acest spor în baza unei hotărâri judecătorești, dată fiind împrejurarea că pe de o parte, nu s-a realizat dovada faptului că sentința civilă 1916/2009 a Tribunalului Teleorman, ar fi definitivă, iar pe de altă parte, această sentință privește doar o anumită perioadă anterioară datei numirii sale în funcția în raport de care s-a emis dispoziția contestată și i s-a stabilit acest spor de dispozitiv, fără a se dispune nimic pentru viitor. De asemenea, așa cum am arătat, hotărârea judecătorească anterioară a avut în vedere o altă funcție, deținută în comuna, față de cea prezentă, pentru care i s-a stabilit de primar, această indemnizație de dispozitiv.
Același caracter nefondat, pentru aceleași considerente expuse anterior, îl are și apărarea recurentei sub aspectul faptului că activitatea sa se încadrează ipotezei legal prevăzute, datorită anumitor protocoale evidențiate și ca urmare a faptului că în cadrul serviciului, s-ar afla cadre militare și personal detașat din poliție. Așa cum am arătat, acest spor nu se aplică personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, cum este cazul personal al acestei interveniente-recurente. Pe de altă parte, Curtea constată faptul că recurenta nici nu a depus protocoalele de care face mențiune, deși potrivit art. 129 al. 1 Cod Procedură Civilă și art. 1169 Cod Civil, avea acesată obligație.
Pentru ansamblul acestor considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod Procedură Civilă, va admite recursurile declarate de recurenta-intervenientă și recurentul-pârât. Va modifica în tot sentința recurată în sensul că va dmite acțiunea reclamantului Prefectul Județului T, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului R de Vede și va anula parțial Dispoziția nr.801/24.09.2008 privind acordarea indemnizației de dispozitiv recurentei interveniente
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenta-intervenientă I și recurentul-pârât - PRIMARUL MUNICIPIULUI R DE VEDE, împotriva sentinței civile nr.1019/19.05.2009, pronunțat de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant PREFECTUL JUDEȚULUI
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite acțiunea reclamantului Prefectul Județului T, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului R de Vede.
Anulează parțial Dispoziția nr.801/24.09.2008 privind acordarea indemnizației de dispozitiv recurentei interveniente
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.HV
Gh./ HV 2 ex.
12.04.2010
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Radu Constantin
