Anulare act administrativ . Decizia 2428/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă nr. 2428

Ședința publică de la 23.11.2009

Curtea constituiă din:

PREȘEDINTE: Radu Constantin Daniel

JUDECĂTOR 2: Voicu Rodica

JUDECĂTOR 3: Hortolomei

GREFIER - -

...

Pe rol se află spre soluționare recursul declarat de recurenții-reclamanți și, împotriva sentinței civile nr.1126/20.03.2009, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 16413/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimata-pârâtă DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09.11.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea la 16.11.2009, iar apoi la 23.11.2009.

CURTEA,

Asupra recursului din prezenta cauză:

Prin sentința civilă nr. 1126/20.03.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii; a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile; a respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 B, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, modificată (file 120-121), reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta Direcția Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 B solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea înștiințărilor de plata nr. 24688 și nr. 32294.

În motivarea cererii, reclamanții au învederat că, în data de 30.03.2007, au depus la registratura pârâtei o cerere, împreuna cu toată documentația, pentru scutirea de impozit pe clădiri prevăzută de art. 284 alin. 9 din Legea nr. 571/2003, facilitate oferită de lege pentru persoanele ce au făcut un credit pentru reabilitarea termică a locuinței.

Documentația depusă a fost verificată de către un inspector financiar și de către o persoană de la serviciul juridic, ce le-a comunicat că documentația este completă și li s-a eliberat un bon cu numărul de registratură 54602 din 30.03.2007 si cu specificația aprobat.

In aceiași zi au achitat impozitul pe teren, întrucât pe clădire obținuseră scutire.

In martie 2008, au primit o decizie de impunere în care se menționa că au de plătit impozit pe clădire restant din 2007 si penalități de întârziere. Au făcut o cerere prin care au cerut explicații și au depus documentul eliberat in 2007 prin care se menționează că au fost scutiți de impozitul pe clădire pe toată perioada de rambursare a creditului.

În data de 07.04.2008, au primit răspuns în sensul că cererea depusă în luna martie 2007 nu îndeplinește cerințele art. 284 alin. 9 din Legea nr. 571/2003 si că trebuie sa achite impozitul pe clădire pentru anul 2007, inclusiv penalități, fiind astfel vătămați prin faptul că:

1. Cererea pentru scutire de impozit a fost depusă în 30.03.2007 si aprobată, astfel că, daca era o problemă, pârâta trebuia să îi anunțe în maxim 30 de zile de la depunerea cererii, nu după un an.

2. Pârâta trebuia să le comunice clar, în situația in care documentația depusă nu era completă, ce acte trebuie să mai depună, nu doar să înșiruie prevederile legii.

3. Dacă au fost in mod greșit scutiți de plata impozitului, greșeala aparține pârâtei și nu trebuie să plătească ei pentru această greșeală, prin plata penalităților de întârziere, întrucât întârzierea nu le este imputabilă.

In drept, reclamanții au invocat prevederile art.1 din Legea nr. 554/2004 și dispozițiile Legii nr. 571/2003, cu modificările ulterioare.

În apărare, conform prevederilor art. 115 si urm. proc.civ. pârâta a depus întâmpinare (file 123-129) prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii si excepția lipsei procedurii prealabile.

Având a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâtă, conform prevederilor art. 137 alin. I proc.civ. instanța a reținut următoarele:

Cu privire la excepția inadmisibilității cererii

Potrivit prevederilor art. 2 alin. I lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Codul d e procedură fiscală definește actul administrativ fiscal (specie de act administrativ) ca fiind actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale (art. 41.proc.fisc.).

Prin urmare, actul administrativ fiscal este manifestarea de voință a organelor fiscale făcută în exercitarea funcției de administrare a creanțelor fiscale, în scopul de a produce efecte juridice, adică de a stabili, modifica sau stinge drepturi si obligații fiscale, a căror realizare este garantată prin posibilitatea de a recurge la forța de constrângere a statului, in condițiile prevăzute de dreptul pozitiv.

Potrivit prevederilor art. 291.fisc. autoritățile administrației publice locale și organele speciale ale acestora, după caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul și colectarea impozitelor și taxelor locale (așa cum este si impozitul pe clădiri - art. 248 alin. I lit. a) proc.fisc. - ), precum și a amenzilor și penalizărilor aferente.

În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează de către compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în a căror rază de competență se află situate aceste imobile, pe baza declarației fiscale depuse de către proprietar sau de către împuternicitul acestuia, la care se anexează o copie de pe actul de dobândire, precum și schița de plan a clădirii.

Potrivit regulilor procedurale fiscale (art. 85.proc.fisc.), individualizarea impozitului pe clădiri se face prin decizia de impunere emisă de organul fiscal.

În cauză, prin adresele nr. 32294 și nr. 24688 emise de pârâtă, reclamanții au fost înștiințați individual ca datorează suma de 151 de lei cu titlu de impozit si taxa pe clădiri pentru anul fiscal 2008, suma de 92 de lei reprezentând restante și suma de 6,72 de lei cu titlu de majorări de întârziere (file 46-47).

Deși nu sunt intitulate decizii de impunere și nici nu cuprind toate mențiunile prevăzute de art. 87.proc.fisc. aceste adrese materializează, în corpul lor, manifestarea de voință a organului fiscal competent de a stabili impozitul pe clădiri datorat de reclamanți pentru anul 2008, precum și majorările de întârziere aferente sumei restante datorate cu același titlu.

Asemenea acte întrunesc, prin urmare, condițiile specifice ale actului administrativ fiscal, in înțelesul dat de dispozițiile legal anterior redate.

Așa fiind, instanța a respins excepția analizată ca fiind neîntemeiată.

II. Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile

Împotriva actelor administrativ-fiscale, în conformitate cu art. 205.proc.fisc. cel lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal poate formula contestație la organul fiscal. Același art.205, teza finală, arată că formularea contestației nu înlătură dreptul la acțiune, în condițiile legii, direct în fața instanței.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Rezultă că, pentru contestarea actelor administrativ fiscale există două cai alternative, dar obligatoriu de urmat: fie petentul se adresează cu o contestație organelor administrativ-fiscale, iar dacă este nemulțumit de modalitatea de soluționare a contestației poate ataca în fața instanței de contencios administrativ competente decizia de soluționare a contestației, fie, dacă nu optează pentru formularea unei contestații în fața organului fiscal, atacă direct în fața instanței de contencios administrativ actul administrativ fiscal considerat nelegal si/sau netemeinic, cu respectarea însă a dispozițiilor Legii nr. 554/2004, inclusiv în ceea ce privește dispozițiile art. 7, care impun îndeplinirea procedurii prealabile.

Conform prevederilor art. 12 teza întâia din Legea nr. 554/2004, reclamantul anexează la acțiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorității publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale. În situația în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică, precum și orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers era obligatoriu.

Prin urmare, in cazul atacării unui act administrativ tipic, așa acum este cazul in speță, reclamantul va depune, odată cu cererea introductivă: a) copia actului administrativ atacat, b) copia recursului administrativ prealabil înregistrat la autoritatea publica, respectiv c) răspunsul nefavorabil la recursul administrativ.

În cauza, reclamanții au dovedit că, în data de 30.03.2007, au depus la registratura pârâtei o cerere prin care solicitau să fie scutiți de la plata impozitului pe clădiri, conform prevederilor art. 284 alin. 9.fisc. respectiv ca, la data de 03.04.2008, pârâta a răspuns nefavorabil cererii de acordare a scutirii, cu motivarea că nu au fost depuse acte care sa ateste îndeplinirea cerințelor prevăzute de nr.OG29/2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent și stimularea economisirii energiei termice (file 6 verso si 7).

Or, având în vedere obiectul cererii deduse judecății, așa cum a fost modificat, aceste dovezi sunt lipsite de pertinenta întrucât reclamanții nu au atacat refuzul nejustificat al pârâtei de acordare a scutirii, ci actele administrativ fiscale prin care s-a stabilit în sarcina lor obligația de plata a impozitului pe clădiri in condițiile in care, potrivit propriilor susțineri, pârâta le recunoscuse, anterior, calitatea de beneficiari ai facilității prevăzute de art. 284 alin. 9.fisc.

Reclamanții, cărora le revenea sarcina probei, nu au putut înfățișa o cerere de revocare a actelor administrativ fiscale atacate, cerere certificata prin numărul si data înregistrării la autoritatea pârâtă, iar susținerile acestora în sensul că o asemenea cerere ar fi existat și că ar fi fost pierdută de pârâtă sunt lipsite de suport probator.

Adresa nr. 2543/05.11.2008 (fila 51), invocata de reclamanți în dovedirea acestor susțineri, nu confirmă versiunea afirmată, ci atestă pierderea unor alte înscrisuri, respectiv a cererii de scutire și a documentelor anexate acesteia.

Prin urmare, tribunalul a constatat excepția analizată ca fiind întemeiată.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și, criticând soluția instanței de fond pentru următoarele motive:

În luna martie 2008, reclamanții au primit înștiințările atacate prin care li se solicită să plătească impozitul pe clădire pentru anul 2007 cu penalități de întârziere și impozitul pe clădire pentru anul 2008, deși au depus pârâtei cererea de scutire de impozit, la care au primit răspunsul funcționarei care le-a primit cererea, ceea ce însemna că a fost aprobată și au obținut facilitatea prevăzută de lege.

După ce au primit înștiințările pentru plata impozitului au formulat o cerere către administrația financiară prin care au solicitat revocarea înștiințărilor pentru impozitul pe clădire pentru anii 2007 și 2008, pe motiv că le-a fost admisă cererea pentru scutirea impozitului pe clădire, iar în luna aprilie au primit un răspuns (înscrisul se află la dosar) ce a fost considerat ca un refuz de revocare și s-au adresat instanței.

Cererea de revocare au trimis-o prin poștă, însă răspunsul pârâtei aflat la dosar face deplină dovada a faptului că au efectuat procedura prealabilă și s-au adresat instituției pârâte pentru revocarea acestor înștiințări.

Instituția pârâtă a încercat să acrediteze ideea - din nefericire admisă de instanța de fond - că acel răspuns a fost trimis la cererea reclamanților de scutire de impozit depusă în luna martie 2007- lucru fals din două motive:

1.timp de un an nu au răspuns cererii reclamanților, arătând că termenul de răspuns la o petiție este de 30 de zile iar dacă este nevoie de mai mult timp termenul se poate prelungii cu cel mult 15 zile cu înștiințarea petiționarului în termenul de răspuns de 30 de zile;

2.din adresele depuse la dosarul cauzei rezultă că instituția pârâtă a rătăcit dosarul de scutire de impozit, astfel că nu mai au nici cererea de scutire de impozit, nici actele atașate acesteia, astfel că nu ar fi putut trimite răspuns la o cerere inexistentă.

In concluzie, din toate actele atașate dosarului, din adresele și răspunsurile instituției pârâte rezultă că au primit cererea reclamanților de revocare a înștiințărilor, (procedura prealabilă) cerere în care au trecut și numărul de înregistrare, pârâta răspunzând la cererea prealabilă și nicidecum la cererea de scutire de impozit pe care nu o mai aveau așa cum dânșii susțin.

Mai mult, deși au formulat numeroase cereri, pârâta nu a vrut să le elibereze copie după registrul de intrări al petițiilor, copie pe care au solicitat-o pentru a face dovada că pârâta a primit în luna martie o petiție de la reclamanți după ce au trimis un răspuns către instanță că dosarul acestora a circulat între instituții și au pierdut o serie de acte din el.

Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că, față de răspunsurile primite de la instituția pârâtă, față de refuzul nejustificat de a transmite actele aflate în dosarul fiscal, ascunderea lor din dosar, cu consecința stabilirii că reclamanții au efectuat procedura prealabilă, dovadă fiind răspunsul pe care l-au primit și depus la dosarul cauzei.

Recurenții-reclamanți solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept, și-au întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.

Intimata-pârâtă Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 Baf ormulat întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca legală.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă și pe Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art.305 Cod procedură civilă.

Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 și art. 299 Cod de procedură civilă.

Examinând în continuare, decizia recurată, prin prisma motivului de recurs invocat, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Rezultă că, pentru contestarea actelor administrativ fiscale există două căi alternative, dar obligatoriu de urmat: fie petentul se adresează cu o contestație organelor administrativ-fiscale, iar dacă este nemulțumit de modalitatea de soluționare a contestației poate ataca în fața instanței de contencios administrativ competente decizia de soluționare a contestației, fie, dacă nu optează pentru formularea unei contestații în fața organului fiscal, atacă direct în fața instanței de contencios administrativ actul administrativ fiscal considerat nelegal si/sau netemeinic, cu respectarea însă a dispozițiilor Legii nr. 554/2004, inclusiv în ceea ce privește dispozițiile art. 7, care impun îndeplinirea procedurii prealabile.

În cauză, se constată că prin adresa nr. 54602/3.04.2008, pârâta,fără a menționa numărul cererii în urma căreia, emit prezentul răspuns,au comunicat recurenților care sunt condițiile pentru a beneficia de scutirea de impozit pentru clădiri, ca urmare a reabilitării sau modernizării termice a clădirilor de locuit, precum și în final, faptul că sunt înregistrați cu debit în sumă de 184 lei la care se adaugă majorări de întârziere (fila 7 dosar).

Prin adresa nr. 2543/05.11.2008 (fila 51 dosar), pârâta atestă pierderea cererii de scutire, formulate de către recurenți, precum și a documentelor anexate acesteia.

Deși instanța de fond a pus în vedere intimatei, să depună la dosar, cererea recurenților în baza căreia a emis adresa nr. 54602/3.04.2008, aceasta nu a fost în măsură să realizeze acest lucru, depunând la dosar, la următorul termen acordat în acest sens, doar adresa nr. 2543/05.11.2008.

Din acest punct de vedere, Curtea apreciază ca fiind întemeiate criticile recurenților referitoare la faptul că este neplauzibil ca de-abia după un an, intimata să fi răspuns cererii reclamanților de scutire, în condițiile în care termenul de răspuns la o petiție este de 30 de zile iar dacă este nevoie de mai mult timp termenul se poate prelungii cu cel mult 15 zile cu înștiințarea petiționarului în termenul de răspuns de 30 de zile.

Pe de altă parte, din adresa depusă la dosarul cauzei, rezultă că instituția pârâtă a rătăcit dosarul de scutire de impozit, astfel că într-adevăr, dacă nu mai avea nici cererea de scutire de impozit, nici actele atașate acesteia, atunci evident nu ar fi putut trimite adresa nr. 54602/3.04.2008, ca răspuns la o cerere inexistentă.

Având în vedere și faptul că în finalul adresei menționate, se arată că recurenții sunt în continuare înregistrați cu debit, precum și dat fiind principiul "in dubio pro reo", care în cauză acționează în favoarea recurenților, ca urmare a culpei intimatei decurgând din pierderea dosarului de scutire și din neindicarea instanței, în mod cert, a cererii în baza căreia a formulat răspunsul din adresa nr. 54602/3.04.2008, Curtea va admite în temeiul art. 312 Cod Procedură Civilă, recursul declarat de recurenții-reclamanți, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciind că instanța de fond a admis în mod eronat, excepția lipsei plângerii prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți și, împotriva sentinței civile nr.1126/20.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 16413/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimata-pârâtă DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red.

Tehnodact. /

2 ex./22.02.2010

- S9 -

Președinte:Radu Constantin Daniel
Judecători:Radu Constantin Daniel, Voicu Rodica, Hortolomei

#Judecator Radu Constantin Daniel

Anulare act administrativ . Decizia 2428/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 2428/2009. Curtea de Apel Bucuresti