Anulare act administrativ . Decizia 2460/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2460
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu Judecător
- - Judecător
- - Judecător
Grefier:
*********
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Primarul comunei împotriva sentinței nr. 15 din 14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă Instituția Prefectului Județului
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns delegat, pentru recurentul pârât Primarul comunei, lipsind intimata reclamantă Instituția Prefectului Județului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Delegat, pentru recurentul pârât Primarul comunei solicită admiterea recursului conform motivelor scrise, modificarea sentinței pronunțate în sensul respingerii acțiunii formulate.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.15 din 14 ianuarie 2009, Tribunalul Olta respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Instituția Prefectului Județul O, invocată de pârâtul Primarul comunei, ca neîntemeiată.
A admis acțiunea reclamantei Instituția Prefectului Județul O și a dispus anularea Dispoziției nr.340 din 25 iulie 2008, emisă de Primarul comunei, Județul
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr.340 din 25.07.2008 Primarul comunei a dispus acordarea sporului lunar pentru condiții periculoase de 15% și respectiv 10% pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului care lucrează cu calculator și xerox începând cu data de 1 iulie 2008.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a Instituției Prefectului, invocată de Primarul comunei, s-a constatat că aceasta nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 24 al 1 lit.f din Legea nr.340/2004, privind Prefectul și Instituția Prefectului, Prefectul îndeplinește atribuția de a verifica legalitatea actelor administrative ale primarului și de a introduce acțiuni în contenciosul administrativ în vederea anulării actelor pe care le consideră nelegale.
Susținerea pârâtului, în sensul că demersul Instituției Prefectului vizează numai motivul temeiniciei, s-a aprciat că este lipsită de temei, în condițiile în care reclamanta invocă nerespectarea dispozițiilor OG 6/2007, OG 9/2008 și HG 281/1993 la adoptarea dispoziției contestate.
Pe fond, instanța a reținut că salarizarea funcționarilor publici este reglementată de dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999 republicată și OG nr.6/2007, personalul contractual, chiar dacă este bugetar, fiind salarizat conform OG nr.10/2007.
HG nr.281/1993 cu modificările ulterioare, precizează în art.1 domeniile de activitate ce sunt reglementate de această hotărâre, fiind incluse printre altele și unitățile bugetare și cele finanțate de la bugetul public național, actul normativ prevăzând sporurile care pot să fie acordate personalului bugetar, iar art.8 prevăzând posibilitatea acordării unui spor de până la 15% pentru condiții vătămătoare și pentru categoriile de personal menționate în acest act normativ.
În continuare se menționează că locurile de muncă, categoriile de persoane și cuantumul concret al sporului se stabilesc prin regulamente elaborate de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii la propunerea instituțiilor interesate.
Pe de altă parte, atribuțiile în domeniul securității și sănătății în muncă aparțin inspecției muncii, componentă a autorității publice centrale Ministerul Muncii conform HG nr.766/1999 și care își dau avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
S-a constatat că actele normative anterior menționate respectiv Legea nr.188/1999-R, OG nr.6/2007 și OG nr.10/2007 aplicabile în cauză nu prevăd posibilitatea acordării sporului pentru periculoase acestei categorii de personal.
Potrivit art.8 din HG nr.281/1993, invocat ca temei al emiterii dispoziției, sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare se poate acorda în anumite condiții, în sensul celor precizate anterior și cu avizul inspecției muncii din cadrul Ministerului Muncii, numai anumitor categorii de personal limitativ prevăzute în acest act, la acestea adăugându-se și buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă emis de autoritățile prevăzute în actul normativ.
Ca atare, față de dispozițiile legale enunțate, s-a constatat că dispoziția Primarului Comunei este nelegală, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul Comunei, susținând că este netemeinică și nelegală.
A arătat că temeiul legal al acordării sporului, HG nr.281/1993, nu se aplică funcționarilor publici din cadrul administrației publice locale, a căror salarizare în anul 2008 se face conform prevederilor OG nr.6/2007, modificată prin OG nr.9/2008 sau personalului contractual din administrația publică salarizat conform OG nr.10/2008.
Prin HG nr.281/1993 s-a stabilit că salarizarea personalului din unitățile bugetare se face ținând seama de specificul fiecărui domeniul de activitate, fiind incluse printre altele și unități bugetare finanțate de la bugetul public național, art.8 din acest act normativ prevăzând posibilitatea acordării unui spor de până la 15% pentru condiții vătămătoare și pentru categoriile de personal menționate în actul normativ respectiv.
S-au invocat în susținerea recursului și prevederile OG 6/2007.
Analizând recursul, situația de fapt dovedită în cauză, precum și legislația aplicabilă, Curtea reține următoarele:
OG nr. 6/2007 reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
În secțiunea a doua a acestei ordonanțe sunt reglementate sporurile și condițiile, în care se acordă acestea funcționarilor publici.
Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10 % din salariul de bază este reglementat de art. 16 din OG nr. 6/2007.
Textul precizat prevede acordarea sporului de condiții vătămătoare funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice care generează electromagnetice de radio frecvență.
Același text prevede dreptul ordonatorului principal de credite de a stabili categoriile de funcționari și cuantumul sporului precum și condițiile de acordare a acestuia. Textul condiționează așadar acordarea acestui spor de existența unui act administrativ al ordonatorului principal de credite, cu precizarea că actul administrativ trebuie să aibă în vedere încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Curtea apreciază că însăși redactarea textului art. 16 alin. 1 din OG 6/2007 este de natură să conducă la soluția de mai sus.
Astfel, sporul poate fi de până la 10 % situație în care instanța nu poate să se substituie autorității și să stabilească procentul concret al cuantumului acestui procent.
De asemenea, prin condiționarea încadrării în cheltuielile de personal se instituie o altă limitare a posibilității acordării acestui spor.
Din întreaga economie a textului care reglementează sporul de condiții vătămătoare rezultă că legiuitorul a acordat competențe exclusive ordonatorului principal de credite, fără ca instanța să se poată substitui atribuțiilor acestuia.
Curtea mai arată că instanța de fond a confundat salarizarea personalului din unitățile bugetare cu salarizarea funcționarilor publici.
HG nr.281/1993 modificată reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, iar salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată pentru anul 2007 prin OG 6/2007.
Este adevărat că salarizarea funcționarilor publici se efectuează din resurse bugetare alocate în acest scop prin bugetul general sau bugetul asigurărilor sociale, însă aceștia sunt salarizați conform actelor normative cu aplicabilitate în domeniul respectiv.
Tot din bugetul statului sunt salarizate și alte categorii de personal din alte domenii de activitate, precum unitățile de învățământ, unitățile de cercetare, informatică, sanitare, etc. așa cum sunt expres prevăzute în art.1 al HG 281/1993.
Modul în care se efectuează salarizarea funcționarilor publici, salariile de bază și sporurile acestora sunt prevăzute în Legea 188/1999 și în legile anuale de salarizare a funcționarilor publici.
Având în vedere că HG 281/1993 reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, a categoriilor expres prevăzute în acest act normativ, Curtea arată că nu se pot extinde și aplica prin analogie drepturile salariale ale personalului bugetar și pentru funcționarii publici.
Aplicarea prin similitudine a normelor privind salarizarea personalului din unitățile bugetare și funcționarilor publici se constituie într-o adăugare la lege, cu precizarea că sistemul de drept român nu permite analogia legii.
În ceea ce privește aplicarea HG 1028/2006, Curtea arată că acest act normativ reglementează cerințele minime de securitate și sănătate în muncă, referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare.
Actul normativ precizat nu prevede acordarea de sporuri pentru personalul care utilizează echipamentele cu ecran de vizualizare, ci numai obligațiile angajatorilor în vederea protecției personalului utilizator.
Ca sancțiuni au fost prevăzute răspunderea contravențională, civilă sau penală, fără a se introduce obligativitatea acordării unui spor salarial.
HG 1028/2006 a transpus directivele nr.1990/270/CEE și nr.30/2007, care obligă statele membre ale Uniunii să ia măsuri de îmbunătățire a securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, fără însă a cuprinde și prevederi în temeiul cărora statele membre să oblige angajatorii să acorde sporuri salariale pentru utilizarea unor anumite echipamente.
În directivele precizate este instituit beneficiul unui examen oftalmologic al unor dispozitive de corecție speciale, iar protecția ochilor și a vederii lucrătorilor poate fi asigurată în cadrul sistemului național de sănătate (art.9 alin.5), întrucât art.9 alin.4 din directiva 270/1990 dispune că măsurile ce se pot lua pentru protecția lucrătorilor nu trebuie să implice costuri financiare suplimentare pentru aceștia.
Curtea mai arată că în expunerea de motive a directivei nr.270/29 mai 1970 se arată pe de o parte, că, în baza art.118 din Tratat, se impunea adoptarea unei directive în vederea garantării unei mai bune protecții a securității și sănătății lucrătorilor, iar pe de altă parte faptul că aceste măsuri nu trebuie să impună constrângeri administrative financiare și juridice, care ar împiedica crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.
Având în vedere cele expuse în prezenta hotărâre, Curtea constată că recursul pârâtului este nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul comunei împotriva sentinței nr. 15 din 14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă Instituția Prefectului Județului
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/22.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
