Anulare act administrativ . Decizia 247/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 247/
Ședința publică din 13 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.240 din 22 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că susținerile părților și dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 6 martie 2008, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 240 din 22 mai 2007, Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, a respins excepția nulității privind procesul verbal de control și excepția privind nulitatea actului de sesizare invocată de persoana răspunzătoare și SA T-M, a admis excepția privind inadmisibilitatea actului de sesizare, invocată de SA T-M și persoana răspunzătoare, a respins actul de sesizare nr. 9065/5D/2005 înregistrat la data de 16 iunie 2005, introdus de procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi M în contradictoriu cu SA T-M și persoanele răspunzătoare și, ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că prin decizia nr. 39/R din 16 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M s-a admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1267 din 27 iunie 2006 Tribunalului Mureș, hotărârea atacată fiind casată cu trimitere spre rejudecare.
În decizia de casare se precizează că instanța de fond, rejudecând cauza, urmează să se pronunțe asupra excepției privind nulitatea actului de sesizare.
Instanța de fond, în rejudecare, a reținut că prin actul de sesizare nr. 9065/5D/2005 procurorul financiar de pe lângă Curtea de Conturi a județului M, a solicitat în contradictoriu cu SA T-M și persoanele răspunzătoare - director executiv și, președintele B, confiscarea veniturilor realizate de SA în perioadele septembrie 2002 - decembrie 2003 și iulie 2003 - decembrie 2003, adică sumele de 83.020.127.386 lei respectiv 124.291.237.082 lei, venituri realizate în perioadele indicate din desfășurarea unei activități neautorizate și nelicențiate, respectiv desfășurate în baza unei licențe acordate cu încălcarea dispozițiilor legale. În drept, au fost invocate prevederile art. 57 alin. 1 și 2 din OG nr. 60/2000, aprobată și completată prin legea nr. 463/2001, art. 2 din Legea nr. 87/1994; pct. 16 din HG nr. 1248/2002, aprobată prin HG nr. 784/2000; art. 20/1 și art. 20 ind. 2(1) din Legea nr. 463/2001 pentru aprobarea OG nr. 60/2000.
S-a solicitat suspendarea judecării cauzei în baza art. 69(2) din Legea nr. 94/1992 republicată până la soluționarea sesizării penale făcută cu adresa nr. 9065 din 23 mai 2005.
Prin întâmpinare formulată SA T-M a solicitat respingerea actului de sesizare ca inadmisibil, nelegal și netemeinic.
În motivare s-a arătat că textul legal în baza căruia s-a cerut suspendarea, art. 69 alin. 2 din legea nr. 94/1992 a făcut parte din Cap. IV Secția a 4-a referitoare la atribuții jurisdicționale a instanțelor Curții de Conturi, atribuții abrogate prin Legea nr. 429/2003 a revizuirii Constituției, astfel că se aplică dispozițiile din Codul d e procedură civilă, or, în cazul în speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea judecății în baza art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
S-a subliniat că organul de control și-a depășit competența materială, deoarece Curtea de Conturi nu este abilitată să efectueze un astfel de control, iar solicitarea procurorului financiar este inadmisibilă, deoarece nu există sancțiune complementară fără sancțiune principală.
Totodată, s-a invocat nulitatea actului de control deoarece controlul s-a desfășurat în lipsa unei hotărâri a Plenului Curții de Conturi, contrar prevederilor art. 19 din legea nr. 94/1992, societatea controlată având capital social majoritar privat.
De asemenea, s-a făcut trimitere la prevederile art. 111 din Legea nr. 351/2004 respectiv la art. 87 alin. 4 din OG nr. 60/2000 aprobată prin legea nr. 463/2001, dorind a se evidenția faptul că, potrivit acestor texte legale, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se face de către persoanele împuternicite în acest scop de președintele.
S-au făcut apărări și pe fond, susținându-se că măsura propusă de organul de control este lipsită de logică juridică, că lipsește vinovăția sau culpa persoanei juridice care a făcut toate demersurile legale și în timp util a depus documentele necesare la organele competente pentru obținerea autorizației de funcționare și a licenței.
Prin întâmpinarea sa, persoana răspunzătoare a invocat nulitatea actului de sesizare, inadmisibilitatea acesteia, iar persoana răspunzătoare, în întâmpinare a solicitat respingerea actului de sesizare față de el, susținând că eliberarea licenței s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, iar prejudiciul invocat de Curtea de Conturi nu i se poate imputa. Acesta a redat în mod detaliat aspecte privind concesionarea perimetrelor petroliere, efectul transferului autorizației de funcționare cu particularitățile cazului dedus judecății, punctându-se că prin decizia nr. 522 din 20 iunie 2003 s-a aprobat transferul autorizației de funcționare nr. 234/2003 de la SA Mediaș către SA pe depozitul de înmagazinare din T-M, demers legal și că prin decizia nr. 524 din 23 iunie 2002 a acordat SA un termen de 1 an pentru a prezenta acordul încheiat cu, care a fost respectat. S-a mai subliniat că președintele nu poate fi făcut răspunzător pentru modul în care SA T-M și-a desfășurat activitatea, că acesta nu are atribuții decizionale.
Organul constatator a formulat răspuns la întâmpinări, solicitând respingerea apărărilor formulate, susținând legalitatea actului întocmit.
Referitor la cererea de suspendare a judecății, instanța de fond a constatat că devin aplicabile prevederile art. 244 alin. 2 Cod procedură civilă, or, în condițiile în care din răspunsul Serviciului Teritorial Anticorupție T-M (fila 257) rezultă că în speță nu s-a început urmărirea penală a procedat la respingerea acestei cereri.
Analizând excepțiile invocate, instanța a reținut că nu se verifică excepția nulității actului de control pe motiv că nu există hotărârea Plenului Curții de Conturi, deoarece față de obiectivul controlului, acela privind situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului precum și concesionarea și închirierea de bunuri care fac parte din proprietatea publică și privată a statului, la data începerii controlului erau în vigoare prevederile art. 19 din Legea nr. 94/1992 și în speță, controlul s-a desfășurat la o societate comercială cu capital majoritar privat, din cele prevăzute la art. 19 lit. "b" fiind aplicabile dispozițiile art. 28 din Legea nr. 94/1992, în vigoare la data controlului. Întrucât controlul a fost dispus de Curtea de Conturi iar legea nu stabilește modalitatea aducerii la cunoștință, instanța a apreciat că aducerea la cunoștință poate avea loc și odată cu începerea controlului, prin prezentarea controlorilor financiari desemnați și a delegațiilor acestora în care se specifică scopul controlului. Instanța a considerat că împrejurarea că Plenul Curții de Conturi a aprobat prin hotărârea emisă ulterior efectuarea controlului nu este de natură să ducă la anularea procesului verbal de constatare.
În ceea ce privește excepția nulității actului de sesizare, instanța a respins-o pe considerentul că actul de sesizare are la bază un proces verbal care nu este nul și nu există viciu de ordin formal care să atragă nulitatea actului de sesizare.
A reținut însă excepția inadmisibilității deoarece prin procesul verbal de constatare Curtea de Conturi a României a constatat săvârșirea unor fapte contravenționale de către SA T-M, privind desfășurarea de activități pentru înmagazinarea/stocarea gazelor naturale fără să dețină autorizație și licență în acest scop. Prin urmare, a încheiat proces verbal de constatare echivalent cu procesul verbal de control reglementat prin procedurile sale și nu proces verbal de constatare a săvârșirii contravențiilor, cele două acte deosebindu-se fundamental prin mod de încheiere, constatare și valorificare. Acesta, deoarece atât textul art. 88 din Legea nr. 463/2001 cât și art. 22 din Legea nr. 87/1994 respectiv art. 8 din Legea nr. 12/1990 republicată, conțin următoarea dispoziție: "Prevederile prezentei legi se completează cu dispozițiile Legii 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor ale Codului penal și Codului d e procedură penală. Cum însă Legea nr. 32/1968 a fost aprobată prin OG nr. 2/2001 care constituie dreptul comun în materia contravențiilor și la art. 15 alin. 1 se prevede cine anume constată contravenția și cum se sancționează, instanța a constatat că în speță Curtea de Conturi a încheiat un act de control care se dorește a fi valorificat prin act de sesizare introdus de procurorul financiar, care, la rândul său solicită instanței de judecată să se transfere în agent constatator și să aplice sancțiunea confiscării ceea ce este inadmisibil.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs Curtea de Conturi a României, solicitând desființarea sentinței.
În motivarea recursului, fără a se indica în mod concret vreunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă, recurenta a menționat că în mod greșit prima instanță a considerat ca fondată excepția inadmisibilității actului de sesizare, deoarece potrivit Legii nr. 94/1992 și a actelor normative încălcate prevăzute în actul de control, precum și practicii judiciare în cazurile de sesizare a instanțelor de judecată conform Legii nr. 94/1992 se impunea o judecată asupra fondului cauzei chiar și fără a fi dispusă măsura confiscării averilor.
Recurenta a subliniat că au fost precizate foarte clar prejudiciile, persoanele răspunzătoare precum și normele juridice încălcate și după o descriere a desfășurării activității vizate la SA T-M, s-a precizat că prin actul de control s-a reținut că veniturile reprezentând tarifele aferente serviciilor de înmagazinare au fost încasate de SA T-M în condițiile în care cheltuielile ocazionate de activitatea de înmagazinare au fost suportate de Mediaș, iar SA nu era autorizată să desfășoare o astfel de activitate, potrivit legii și nu era concesionarul depozitului. Astfel, în actul de control s-a reținut că aceste venituri se cuveneau a fi încasate de societatea cu capital de stat, respectiv SA Mediaș, fiind astfel venituri necuvenite care conform reglementărilor în domeniul gazelor naturale constituie venit la bugetul de stat.
Intimata SA T-M a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reluând detaliat argumentele invocate și în primă instanță, subliniind însă că, limitele sesizării instanței sunt prevăzute în art. 40-46 din Legea nr. 94/1992 republicată, or cererea procurorului financiar excede competenței materiale stabilite de legiuitor în sarcina autorității judiciare. S-a învederat faptul că obiectul actului de sesizare privește sesizarea instanței cu o faptă care constituie contravenție iar organul competent material să o constate era.
A formulat întâmpinare la recurs și intimatul solicitând respingerea acestuia, susținând temeinicia hotărârii, dar invocând excepția nulității recursului, precum și a inadmisibilității, pe considerentul că acesta nu este practic nemotivat, recurenta neaducând nicio critică a sentinței atacate care să se raporteze la motivele de fapt și de drept avute în vedere de instanța de fond.
În plus, recurenta cere desființarea sentinței recurate, în condițiile în care soluția desființării nu este specifică recursului, ci altor căi de atac.
Intimatul a formulat la rândul său note scrise, solicitând respingerea recursului, punctând argumentele de fapt și de drept invocate în apărare în fața instanței de fond și susținând justețea și temeinicia constatării că actul de sesizare este inadmisibil.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivării lacunare și deficitare ale recursului, dar ținând cont de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă în condițiile în care hotărârea atacată este supusă doar recursului și acesta nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să analizeze cauza sub toate aspectele, instanța neputând reține nulitatea recursului pentru nemotivare precum nici inadmisibilitatea pentru faptul că s-a cerut "desființarea" sentinței, constată însă că recursul este nefondat.
Într-adevăr, motivării recursului îi lipsește rigurozitatea termenilor juridici, dar, întrucât se înțelege că se atacă admiterea excepției inadmisibilității actului de sesizare, instanța va analiza modul în care prima instanță a soluționat cauza pe această excepție.
Recurenta practic nu aduce argumente juridice concrete care să conducă la respingerea excepției inadmisibilității și la necesitatea judecării cauzei pe fond, subliniind doar că prin actul de sesizare nr. 9065/5D/2005 au fost clar precizate prejudiciile, persoanele răspunzătoare și normele juridice încălcate.
În primul rând, instanța are în vedere că a fost învestită cu un act de sesizare, în baza art. 4 din OUG nr. 117 din 21 octombrie 2003 aprobată prin Legea nr. 49/2004, semnat de procurorul financiar și înregistrat la 16 iunie 2005. Prin acest act de sesizare se cere a se dispune confiscarea veniturilor realizate de SA T-M în perioadele 2002-decembrie 2003 și iulie - decembrie 2003, constatate de controlori financiari, precizându-se că răspunderea a fost reținută în sarcina d-lui - director executiv iar ca persoană implicată s-a stabilit că se face vinovat și d-ul, președinte al Sumele ce se cer a fi confiscate sunt cele consemnate în pct. 4 din Nota de constatare nr. 608 din 6 mai 2005 și sunt de 207.311.364.468 lei.
Un exemplar din procesul verbal de constatare și Nota cuprinzând punctul de vedere al controlorilor financiari cu privire la obiecțiunile formulate, precum și propunerile de valorificare, au fost înaintate de Camera de Conturi M - M, procurorului financiar de pe lângă Curtea de Conturi Adresa de înaintare aflată la fila 3 din dosarul nr- a Tribunalului Mureș conține la pct. 1 solicitarea de sesizare a Tribunalului Mureș în vederea confiscării veniturilor SA T-M din perioada indicată în sumă totală de 207.311.364.468 lei, precum și stabilirea răspunderii juridice iar sub acest aspect s-a menționat că pentru suma de 83.020.117.386 leirăspunderea a fost reținutăîn sarcina SA T-M,reprezentată prind-ul - director executiv, iar suma de 124.291.237.082 lei tot în sarcinaSA, reprezentatăde - director executiv și în sarcina d-ului - președintele Practic acest text a fost preluat din Cap. III. Propunerile de valorificare a constatărilor cuprinse în Nota privind punctul de vedere al controlorilor financiari (fila 16 dosar -).
Din aceste propuneri rezultă clar că este vorba de venituri realizate de SA T-M în perioada indicată prin nerespectarea legislației specifice sectorului gazelor naturale și anume desfășurarea unei activități neautorizate și nelicențiate și respectiv a unei activități în baza unei licențe acordate de cu încălcarea prevederilor legale. La fila 18 aceleiași note se subliniază că potrivit art. 87 alin. 1 lit. b din Legea nr. 463/2001 desfășurarea activității fără autorizație de funcționare și licențăconstituie contravențieși că seimpunea ca SA T-M să fie sancționată contravențional cu amendă de către agenții constatatori împuterniciți de.Totodată, se mai face trimitere la art. 88 din același act normativ care prevede că "lucrările produse, dobândite sau care au contribuit lasăvârșirea contravențiilor sunt supuse confiscăriiîn condițiile prevăzute de Legea nr. 32/1968. În continuarea aceleiași idei, se invocă art. 1 lit. "a" din Legea nr. 12/1990 referitor la activitățile comerciale ilicite pentru a se sublinia că veniturile rezultate din astfel de activități constituie venituri ilicite care se confiscă și se fac venituri la bugetul de stat potrivit art. 6 din acest act normativ.
Această sinteză făcută tocmai de controlorii financiari nu face decât să confirme concluzia instanței de fond, aceea că, în speță, Curtea de Conturi a încheiat un act de control care se dovedește a fi valorificat prin act de sesizare introdus de procurorul financiar pentru ca în cele din urmă, instanța să se substituie atribuțiilor unui agent constatator al săvârșirii unor contravenții ți să aplice măsura confiscării, cea ce este, într-adevăr, inadmisibil.
C puțin surprinzătoare este opinia recurentei care susține că se impune o judecare asupra fondului cauzei chiar și fără a fi dispusă măsura confiscării veniturilor. În această situație care ar fi fost obiectul actului de sesizare, în condițiile în care propunerea de valorificare prin act de sesizare era clară, aceea de confiscare a unei sume echivalentă cu veniturile obținute în modalitatea arătată, prin săvârșirea unei fapte contravenționale, iar în ceea ce privește persoanele fizice, acestea sunt menționate în acea propunere (fila 16 Notei de la dosar nr. 2633/2005 al Tribunalului Mureș ), în calitate de reprezentant al SA T-M în sarcina căreia a fost reținută răspunderea - - director executiv, iar cu privire la - președintele B (fila 17 din aceeași "Notă" aflată la dosarul indicat)) nu se mai specifică nimic în legătură cu răspunderea ci pur și simplu i se reține numele și funcția.
Chiar și din analiza textelor art. 40-46 din legea nr. 94/1992 republicată, se poate deduce faptul că, în limitele sesizării instanței, actul de sesizare nu poate avea ca obiect principal această măsură complementară a confiscării.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă instanța va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.240 din 22 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC SA cu sediul în T-M, str.-. - nr.300, județul M, cheltuieli de judecată în cuantum de 2.975 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
-10.05.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
