Anulare act administrativ . Decizia 2515/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2515
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 12 mai 2009 privind soluționarea recursului declarat de pârâta împotriva sentinței numărul 198 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat - SRL, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților din ședința publică de la 12 mai 2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 19 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față, din examinarea lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Gorj la data de 10.09.2008, reclamanta Lac hemat în judecată pe pârâta DGFP G, solicitând anularea parțială a deciziei nr.63 din 26.08.2008, respectiv în ceea ce privește suma de 12975 lei reprezentând impozit pe profit și 14238 lei reprezentând majorări impozit profit.
În motivarea contestației a arătat că în urma controlului efectuat în luna iunie 2008 de către inspectori din cadrul DGFP G s-a întocmit decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, înregistrată sub nr. 734 din 30.06.2008 prin care s-a stabilit în sarcina societății plata sumei totale de 14238 lei.
Conform prevederilor OG nr. 92/2003, reclamanta a contestat decizia de impunere cu privire la suma de - lei, reprezentând 12975 lei impozit pe profit, 14238 lei reprezentând majorări impozit profit, 77660 lei TVA și 8128 lei majorări aferente TVA.
În urma analizei contestației, DGFP Gae mis decizia nr. 63 din 26.08.2008 prin care s-a decis desființarea deciziei de impunere nr. 734/30.06.2008 cu privire la TVA în sumă de 67059 lei și majorări de întârziere aferente TVA în sumă de 8128 lei, fiind respinsă cererea pentru 10601 lei taxa pe valoare adăugată și accesoriile aferente calculate la emiterea noii decizii, 12975 lei impozit pe profit și 14. 238 lei majorări de întârzieri aferente impozit pe profit, nefiind de acord cu neacceptarea la deducere a cheltuielilor de deplasare și diurna pe perioada 01.07.2005 - 30.04.2008 în sumă de 81095,00 lei.
A precizat reclamanta că pentru fiecare angajat al societății suma cheltuielilor de deplasare este justificată cu ordinul de deplasare întocmit de societate la care sunt anexate bonurile de transport și bonurile de cântar aferente produselor transportate în localitatea cerută de beneficiar și cu situația centralizatoare a transporturilor efectuate în cursul unei luni.
Că, funcție de numărul de zile pentru care se efectua transport în localitatea respectivă, situație dovedită de bonurile de transport de ridicare a materialelor pentru - S SA și de centralizatorul întocmit la sfârșitul unei luni, pe verso-ul ordinului de deplasare erau menționate zilele pentru care se primea deplasare și suma zilnică cuvenită.
Sumele erau ridicate de administratorul societății cu dispoziție de plată către casierie, și erau predate angajaților societății în localitatea în care își desfășurau activitatea.
Pentru diurnele acordate societatea s-a încadrat în cuantumul prevăzut de legislația în vigoare.
În drept, reclamanta și-a întemeiat contestația actele depuse la dosar ce trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de impunere, conform precizărilor OG 92/2003, art.49 lit. a, art. 64, art.94 al.2 lit.a, al.3 lit.a, e care definesc mijloacele de probă, atribuțiile și funcțiile inspecției fiscale.
În dovedire a depus la dosar în copie xerox decizia de impunere 734 din 30.06.2008, decizia de soluționare a contestației nr. 63 din 26.08.2008, bonuri de transport, respectiv bonuri de cântar, ordine de deplasare, situația centralizatoare a transportului, contract prestări servicii cu - SA, - SA O, contract de muncă al conducătorilor auto respectivi.
La data de 26 septembrie 2008 pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației formulate de reclamantă ca neîntemeiată și menținerea în totalitate a deciziei nr. 63 din 26.08.2008 ca fiind legal întocmită, ordinele de deplasare neconținând date privind ora și data sosirii, ora și data plecării, pentru a se stabili durat deplasării, nu conțin semnătura și ștampila unității la care s-a făcut deplasarea, nu există referat întocmit de beneficiarii diurnei privind scopul și durata deplasării, nu există document din care să rezulte că sumele reprezentând cheltuieli cu diurnele au fost plătite angajatorilor.
În ședința publică din 4.11.2008 reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate contabilă, fiind numită expert și fixându-se ca obiective să se verifice dacă s-au calculat corect impozitul de profit, majorările de întârziere la acestea, -ul și majorările de întârziere raportat la documentele justificative care atestă cheltuielile efectuate pe societate și care sunt sumele corecte datorate de societatea noastră cu titlu de impozit pe profit și în funcție de actele contabile și documentele justificative ( cheltuieli de deplasare, bonuri de transport ) cu care a probat cheltuielile societății.
Raportul de expertiză a fost întocmit și depus la dosar pentru termenul din 13 ianuarie 2009.
Prin sentinta nr. 198/27.01.2009, Tribunalul Gorj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a admis contestația formulată de reclamanta L împotriva deciziei DGFP G nr. 63 din 26.08.2008, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G, a anulat parțial decizia 63 din 26.08.2008 a DGFP G, decizia de impunere nr. 734 din 30.06.2008 emisă de DGFP G, raportul de inspecție fiscală cu privire la impozitul pe profit și majorări de întârziere si a exonerat reclamanta de plata sumelor.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca pe perioada verificată, societatea a desfășurat activitate de prestări servicii constând in transporturi rutiere de mărfuri cat si activitate de comerț cu materiale de construcții si piese auto.
În ceea ce privește capătul de cerere privind suma de 12.975 lei - impozit pe profit suma de 14.238 lei - majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, s-a constatat cu prilejul desfășurării expertizei de expertul desemnat, că in perioada 01.07.2005- 31.12.2007, - SRL Novaci a înregistrat in evidența contabila, in contul 625 "Cheltuieli cu deplasările", cheltuieli cu deplasările in suma 81.095 lei.
Prin Decizia de impunere nr.734/30.06.2008, organele de inspecție fiscala au considerat aceste cheltuieli ca fiind nedeductibile întrucât " au fost înregistrate de către societate fără documente justificative încălcându-se astfel prevederile art.21 alin.(4) lit.f) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscala.
Prin raportul de inspecție fiscala nr.3817/30.06.2008, la capitolul "Impozit pe profit", organele de inspecție fiscala, nu au acceptat la deducere aceste cheltuieli.
Instanța a constatat că pentru cheltuielile de deplasare efectuate de societate, documentele justificative de înregistrare in contabilitate potrivit Ordinului 1850/2004, privind registrele si formularele financiar-contabile cu modificările ulterioare sunt: -Ordinul de deplasare - Dispoziția de plata către casierie Ordinul de deplasare (Delegație -cod-14-5-4) servește ca: - dispoziție către persoana delegata sa efectueze deplasarea, - document pentru decontarea de către titularul de avans a cheltuielilor efectuate, - document pentru stabilirea diferențelor de primit sau de restituit de titularul de avans, - document justificativ de înregistrare in contabilitate.
Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul: -denumirea unității - denumirea si numărul formularului; -numele,prenumele si funcția persoanei delegate;scopul,destinația si durata deplasării,stampila unității,semnătura conducătorului unității,data(ziua,luna,anul,ora)sosirii si plecării in/din delegație,stampila unității,semnătura conducătorului unității; -ziua si ora plecării; ziua si ora sosirii,data depunerii decontului, penalizări calculate,avans spre decontare;-cheltuieli efectuate; felul actului si emitentul,numărul si data actului, suma - nr. si data chitanței pentru restituirea diferenței;diferența de primit/restituit - semnături:conducătorul unității, controlul financiar-preventiv, persoana care verifica decontul, șeful de compartiment, titularul de avans.
Raportat la documentele justificative care atesta cheltuielile efectuate de societate, instanța a apreciat, cum de altfel și expertul desemnat ca acestea sunt reale, au generat venituri impozabile, deci sunt deductibile din punct de vedere fiscal si nu generează obligații de plata suplimentare la impozitul pe profit fata de obligațiile stabilite si plătite de societate.
Completarea necorespunzătoare a ordinelor de deplasare de către conducătorii auto reprezintă un viciu de formă, atât ca rubrici completate de aceștia,dar si de faptul ca aceștia nu aveau posibilitatea obținerii semnăturilor autorizate ale beneficiarilor curselor si stampila acestora, ca urmare a faptului ca mărfurile erau transportate la diverse puncte de lucru unde nu existau persoane autorizate in acest sens.
In conformitate cu prevederile codului fiscal-legea 571/2003 cu modificările si completările ulterioare, art.21, alin.3,următoarele cheltuieli au deductibilitate limitata: b) suma cheltuielilor cu indemnizația de deplasare acordata salariaților pentru deplasări in România si in străinătate, in limita a de 2.5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile
Sumele aferente diurnelor au fost ridicate de administratorul societății si înmânate fiecărui conducător auto pe baza de semnătura de primire la titular avans pe fiecare ordin de deplasare.
Instanța a considerat că suma de 81095 lei, reprezentând cheltuieli cu diurna, reprezinta sume corect stabilite ca deductibile fiscal in perioada supusa controlului.
Impozitul pe profit suplimentar stabilit pentru aceasta perioada aferent acestor cheltuieli este de 12975 lei, la care s-au stabilit si majorări de întârziere in suma de 14238 lei, sume ce fac obiectul contestației depusa de administratorul societății.
Echipa de control a stabilit prin același act de control ca societatea înregistrează suplimentar TVA de plata in suma de 10601 lei, suma ce provine, in urma achiziționării de către societate a unui mijloc de transport pentru care au fost emise doua facturi pe aceleași sume, înregistrându-se astfel cu o suma dubla la TVA deductibil.
Ulterior aceasta a corectat eroarea, stabilind ca suma de plata a TVA,reprezentând dublura facturii înregistrata eronat in evidentele contabile, deci suma de 10601 lei, este corect aplicata conform prevederilor legale.
In acest sens, administratorul societății a si efectuat plata către bugetul statului cu foaia de vărsământ seria - nr. - din 03.09.2008.
Raportat la documentele justificative care atesta cheltuielile efectuate de societate, raportul de expertiză a constatat că acestea sunt reale, au generat venituri impozabile, deci sunt deductibile din punct de vedere fiscal si nu generează obligații de plata suplimentare la impozitul pe profit.
Suma de 10601 lei reprezentând TVA de plată, constatat in plus de către organele de inspecție fiscala este corect stabilită.
Se reține de către instanță că la nivelul anului 2005 veniturile totale sunt de -.36 lei, cheltuielile totale sunt -.13 lei iar cheltuieli nedeductibile:24312.38 lei
Ca urmare, având în vedere că impozitul pe profit este egal cu veniturile totale minus cheltuieli totale la care se adună cheltuielile nedeductibile și cota de 16%, rezultă un Impozit pe profit de 19705 lei aferent anului 2005. Mergând pe același raționament,se reține că pentru anul 2006 suma aferentă impozitului pe profit este de 45915 lei, iar pentru anul 2007 51940 lei.
S- concluzionat ca total impozit profit datorat de societate - lei, din care total impozit profit plătit: - lei, rezultand ca petenta nu mai datorează nici o sumă cu această destinație.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata DGFP G, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs, parata a sustinut, in esenta, ca obligatiile fiscale suplimentare stabilite la capitolul Impozit pe profit provin ca urmare a neacceptarii, pe perioada 2005 - aprilie 2008 cheltuielilor de deplasare in suma de 81.095 lei intrucat documentele inregistrate in evidenta contabila nu intrunesc conditiile obligatorii de document justificativ, conform Ordinului nr. 1850/2004 privind registrele si formularele financiar contabile.
Corespunzator impozitului pe profit stabilit, in mod corect au fost calculate si majorarile de intarziere aferente in suma de 14.238 lei, ca masura accesorie.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei tribunalului, cu consecinta respingerii contestatiei formulate de - SRL si mentinerii in totalitate a deciziei nr. 63/26.08.2008 intocmita de DGFP G, a deciziei de impunere nr. 734/30.06.2008 si a raportului de ispectie fiscala ca fiind legale si temeinice.
A invocat in drept dispozitiile art. 304 ind.1 civ.Cod Penal si cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si a probatoriului administrat in cauza, luand in considerare caracterul devolutiv al caii de atac declarate impotriva unei hotarari nesusceptibile de apel, in conditiile art. 304/1, Curtea urmeaza sa retina urmatoarele:
Reclamanta - SRL este inregistrata la Oficiul Registrului Comertului G sub nr. /786/30.06.1993 si are ca activitate principala transporturi rutiere de marfuri - cod 4941.
In urma verificarilor efectuate de organele fiscale, s-a constatat ca, in perioada 01.07.2005-31.12.2007, - SRL a inregistrat in evidenta contabila, in contul 625 "Cheltuieli cu deplasarile", cheltuieli cu deplasarile in suma de 81.095 lei.
Prin decizia de impunere nr. 734/30.06.2008, organele de inspectie fiscala au considerat aceste cheltuieli ca fiind nedeductibile intrucat au fost inregistrate de societate fara documente justificative, cu incalcarea prevederilor art. 21 alin.4 lit.f din Legea nr. 571/2003 si cele ale Ordinului nr. 1850/2004 privind registrele si formularele financiar contabile.
Contestatia formulata de - SRL impotriva Deciziei de impunere nr. 734/30.06.2006, vizand anularea partiala a masurilor dispuse de organele fiscale pentru suma de 113.001 lei reprezentand impozit pe profit, TVA si obligatii fiscale accesorii, a fost admisa in parte de DGFP G, prin Decizia nr. 63/26.08.2008, care a desfiintat decizia de impunere cu privire la TVA in suma de 67059 lei si majorari de intarziere aferente in suma de 8128 lei, fiind mentinuta decizia pentru 10.601 lei - taxa pe valoare adaugata si accesoriile aferente ce urmeaza a fi calculate la emiterea noii decizii, 12.975 lei - impozit pe profit, 14.238 lei - majorari de intarziere aferente impozitului pe profit.
Investiti cu solutionarea contestatiei reclamantei impotriva celor doua decizii si a raportului de inspectie fiscala, judecatorii fondului au constatat ca toate cheltuielile efectuate de societatea reclamanta sunt reale si nu genereaza obligatii suplimentare la impozitul pe profit fata de obligatiile stabilite si platite de societate.
Curtea apreciaza ca solutia pronuntata este una legala si temeinica, in raport de materialul probator administrat in cauza, rationamentul juridic fiind unul corect.
Aspectul litigios il constituie ordinele de deplasare inregistrate de reclamanta in contabilitate in perioada supusa verificarii, apreciate de organele fiscale ca neavand un continut minimal obligatoriu pentru a fi considerate documente justificative.
Este real ca, in raport de prevederile Ordinului nr. 1850/2004, ordinele de deplasare in discutie nu contin date privind ora si data sosirii, ora si data plecarii, insa aceasta omisiune nu este de natura sa influenteze fiscal realitatea operatiunilor efectuate in contabilitate, cata vreme a fost mentionata durata deplasarii - de pana la 30 de zile calendaristice, iar acordarea diurnei s-a facut doar pentru zilele lucrate, in care s-a efectuat transportul, probat cu documente - aviz de insotire a marfii, bon de transport sau bon de cantar, cuprinse in situatiile centralizatoare ale transportului in baza carora s-a emis factura fiscala.
De asemenea, numarul zilelelor pentru care s-a acordat diurna este mai mic decat numarul zilelor calendaristice in care persoana a fost delegata, nefiind in discutie conravaloarea diurnei pentru prima si ultima zi de delegare si, cum facturile emise de societatea reclamanta au fost acceptate la plata, acest aspect demonstreaza ca angajatii - conducatori auto au fost prezenti si au indeplinit scopul pentru care au fost delegati.
Conchizand asupra celor expuse, Curtea constata ca toate cheltuielile efectuate de reclamanta cu indemnizatiile de deplasare acordate conducatorilor auto au fost reale, justificate cu facturi fiscale, avize de insotire a marfii, bonuri de transport si bonuri de cantar, fiind, asadar, legale si deductibile fiscal, incadrandu-se in limita plafonului de 2,5 prevazut de art. 21 alin. 3 din Codul fiscal.
Pentru considerentele expuse, vazand si dispozitiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de parata DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței numărul 198 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2009.
Presedinte, Judecator, Judecator,
- - - - -
Grefier, - -
Red.Jud.-
Ex.2/29.05.2009
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Teodora Bănescu, Daniela Vijloi
