Anulare act administrativ . Decizia 2541/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 2541
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
XXX
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII B în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D, cauză reținută în fond spre rejudecare, în urma casării sentinței nr. 913 din data de 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, prin decizia de casare nr. 1489 din data de 26 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic G pentru reclamantul Ministerul Apărării B și consilier juridic pentru pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice A Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care,
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților.
Consilier juridic G pentru reclamantul Ministerul Apărării B solicită admiterea acțiunii, anularea procesului verbal din 19.12.2006 și obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate cu titlu de TVA, precum și la actualizarea sumei în raport de coeficientul de inflație. Cu cheltuieli de judecată, reprezentate de taxa de timbru și onorariul expert. Solicită respingerea excepțiilor invocate de pârâtă și menționează că niciunul din modurile de stingere a obligațiilor, propuse de pârâtă nu este posibil. Precizează că art.2 din Legea nr.357/2006 permite modificarea prețului și a condițiilor de plată la cererea cumpărătorilor.
Consilier juridic pentru pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice A Județului D, solicită respingerea acțiunii. Arată că Legea nr.357/2006 nu poate produce efecte decât pentru viitor. Menționează că reclamanta solicită restituirea sumelor din 2004-2006, iar la momentul plății lor nu exista obligația de a fi restituite și că întrucât reclamantul nu a fost înregistrat ca plătitor de TVA nu poate solicita rambursarea ei.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 913 din 27 martie 2008 admis în parte cererea formulată de reclamantul Ministerul Apărării în contradictoriu cu pârâții DGFP D și
A dispus anularea parțială a procesului verbal din 19.12.2006 întocmit de DGFP D - Serviciul Control Fiscal cu privire la restituirea sumelor reprezentând diferență preț de vânzare locuințe de serviciu.
A obligat pârâta C să restituie reclamantei sumele reprezentând diferența dintre prețul de vânzare al locuințelor de serviciu stabilit de legea 562/2004 și cel prevăzut de legea 357/2006.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin procesul verbal întocmit la data 19.12.2006 de DGFP D în soluționarea cererii formulată de reclamantă privind rambursarea sumei de 197.451 lei reprezentând venituri din vânzarea locuințelor și TVA s-a apreciat că Legea 357/2006 nu conține prevederi privind rambursarea sumelor reprezentând diferențe între prețurile de vânzare stabilite prin Legea 562/2004, iar dispozițiile actului normativ menționat nu dispune decât pentru viitor, neavând putere retroactivă. Totodată, s-a stabilit că UM 02517 nu este persoană impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată. S-au enunțat dispozițiile legale în materie, concluzionând că nu se acceptă la rambursare suma de 197.451 lei reprezentând venitul din vânzarea locuințelor și taxa pe valoarea adăugată.
Analizând dispozițiile legale invocate de reclamantă, instanța a reținut că legea 562/2004 a autorizat instituțiile publice din apărare, ordine publică și securitate națională să vândă personalului propriu unele locuințe de serviciu pe care le au în administrare. Conform art. 4 alin. 2 din legea sus menționată, la prețul de vânzare se aplica taxa pe valoare adăugată. Ulterior, prin apariția Legii 357/2006, au fost înlăturate aceste dispoziții legale, stabilindu-se că vânzarea locuințelor de serviciu de către instituțiile publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională nu constituie operațiune impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată potrivit art. 127 alin. 4 și 5 din Legea 571/2003. Actul normativ nu conține dispoziții cu privire la restituirea TVA achitat la încheierea contractelor de vânzare cumpărare sub imperiul Legii 562/2004. În acest context Legea 357/2006 nu poate produce efecte decât pentru viitor, aplicându-se contractelor de vânzare cumpărare ce vor fi încheiate după intrarea sa în vigoare, întrucât, potrivit art. 1 cod civil legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. Astfel contractele încheiate în temeiul Legii 562/2004 rămân supuse dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv, urmând ca dispozițiile legii 357/2006 privind scutirea vânzărilor locuințelor de serviciu de plata TVA să se aplice situațiilor juridice noi, ivite după intrarea în vigoare a legii.
Că mențiunile procesului verbal contestat cu privire la rambursarea TVA sunt legale, urmând a fi menținute.
În ce privește cererea reclamantei având ca obiect restituirea sumelor reprezentând diferența de preț la vânzarea locuințelor de serviciu, s-a apreciat că devin incidente dispoz. Ordinului nr. /29.08.2006 al Ministrului Apărării modificat de Ordinul nr. /11.10.2006 care stabilește la art. 12 alin 2 că în cazul locuințelor de serviciu vândute cu plata integrală, sumele reprezentând diferențele dintre prețurile de vânzare stabilite potrivit Legii 562/2004 și cele stabilite conform Legii 357/2006, se vor restituii după rambursarea lor de către organele autorizate ale statului la care au fost virate.
În acest context s-a apreciat că solicitarea reclamantei privind restituirea sumelor rezultate din diferențele prețurilor de vânzare este întemeiată, devreme ce actul normativ citat stabilește în mod explicit obligația de restituire a sumelor reprezentând diferențe de preț, cererea urmând a fi admisă în temeiul art. 117 al 1 lit. e din OG 92/2003. Pârâta C fiind organul fiscal competent în administrarea creanțelor bugetare, acesteia îi va reveni obligația de rambursare a sumelor de la bugetul de stat, motiv pentru care va fi obligată să restituie reclamantei sumele reprezentând diferența dintre prețul de vânzare al locuințelor de serviciu stabilit de legea 562/2004 și cel prevăzut de legea 357/2006.
În ce privește actualizarea sumelor solicitate, s-a constat că acest petit nu a făcut obiectul procedurii prealabile prev de art. 7 din Legea 554/2004.Fiind o condiție obligatorie de exercițiu a acțiunii, lipsa acesteia atrage inadmisibilitatea cererii, motiv pentru care excepția lipsei procedurii prealabile va fi admisă, cererea urmând a fi respinsă în privința actualizării debitului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D și Administrația Finanțelor Publice D și de reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII B pentru Unitatea Militară nr. 02517 C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său DGFP D critică hotărârea primei instanțe motivat de faptul că hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, se susține că instanța de fond a dispus restituirea unor sume de la bugetul de stat fără a preciza cuantumul, acestora, sau criteriile după care se vor calcula sumele de rambursat, fără ca instanța să fi dispus efectuarea unei expertize contabile, car să stabilească cuantumul sumelor de restituit.
Recurenta arată că instanța avea obligația ca desființând actul administrativ fiscal să dispună emiterea unui nou act administrativ fiscal în care să se cuprindă și calculul sumelor datorat, iar conform dispoz. art. 4 alin. 2 din Legea nr.562/2004 privind autorizarea instituțiilor publice din sistemul de apărare de a vinde personalului propriu unele locuințe de serviciu, la prețul de vânzare al locuințelor se aplică TVA.
Această dispoziție legală a fost modificată prin art. 4.4 din legea nr. 357/2006, care stabilește că vânzarea locuințelor respective numai constituie operațiune impozabilă din punctul de vedere al TVA.
În motivele de recurs formulată de reclamantul Ministerul Apărării naționale sentința pronunțată de Tribunalul Dolj este criticată ca nelegală și netemeinică, motivat de faptul că instanța a admis numai în parte acțiunea formulată.
Astfel, recurentul arată că în mod greșit instanța a menținut ca fiind legale prevederile procesului verbal contestat, cu privire la refuzul de rambursare a TVA precum și a respingerii cererii de actualizare a sumelor restituite potrivit coeficientului de inflație.
Curtea de Apel Craiova prin decizia nr.1489 din 26.06.2008 a admis recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE a JUDEȚULUI D și Administrația Finanțelor Publice D și de reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII B pentru Unitatea Militară nr. 02517 C împotriva sentinței nr. 913 din 27 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
A casat sentința și a reținut cauza spre rejudecare pentru completarea probatoriilor.
A fixat termen la 4.09.2008, când se vor cita părțile.
În considerentele deciziei s-au reținut următoarele:
Analizând motivarea instanței de fond s-a constat că aceasta apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamantului privind restituirea sumelor rezultate din diferențele prețurilor de vânzare a locuințelor de serviciu, fiind admisă în temeiul art. 117 alin. 1 lit. e din OG nr. 92/2003.
Instanța dispus obligarea organului fiscal competent la rambursarea sumelor de la bugetul de stat reprezentând diferență de preț de vânzare al locuințelor de serviciu stabilite prin Legea nr.562/2004 și Legea nr. 357/2006, fără să precizeze însă cuantumul acestor sume, precum și criteriile legale în temeiul cărora se vor calcula sumele de rambursare.
Instanța de fond ar fi trebuit să stabilească cuantumul sumelor prin dispunerea unei expertize contabile în cauză care să stabilească în temeiul prevederilor legale aplicabile cuantumul sumelor reprezentând diferența prețului de vânzare al locuințelor de serviciu.
De asemenea, instanța de fond nu a motivat respingerea capătului de cerere privind actualizarea sumelor solicitate.
În rejudecare s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care sa stabilească modul de calcul al TVA plătit pentru locuințele vândute pentru perioada 2004-25 iulie 2006 și defalcarea TVA-ului plătit înainte de data de 25 iunie 2006, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.357/2006 precum si după această dată.
Expertiza a fost întocmită de expert iar din concluziile expertului se retine că TVA calculat și încasat la 25 iulie 2006 este de 32.029 lei, iar diferențele de prețuri stabilite de Legea 562/2004 si Legea 357/2006 care s-au încasat în plus de la proprietari sunt de 165.422 lei fiind calculată pentru fiecare proprietar în raportul de expertiză.
Totodată, expertul a calculat și sumele actualizate ce urmau a fi restituite.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că acțiunea este nefondată pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Prin cererea formulată reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII pentru 02517 C s-a solicitat anularea procesului verbal din 19.12.2006 emis de pârâții DGFP D și C și obligarea acestora la restituirea sumelor reprezentând TVA și rate lunare plătite la vânzarea locuințelor de serviciu, ca diferențe între prețurile de vânzare stabilite de legile nr.562/2004 și 357/2006.
În temeiul nr.HG195/2005 pentru aprobarea normelor metodologice privind vânzarea de către MINISTERUL APĂRĂRII a unor locuințe de serviciu pe care le are în administrare și ale ordinului /2004 al Ministrului Apărării, nr.02517 Caf ost abilitata sa vândă locuințele de serviciu aflate în administrarea sa.
Conform art.4 alin.2 din Legea 562/2004 aflată în vigoare la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, la prețul de vânzare se aplică TVA.
Această lege a fost modificată prin Legea 357/2006 care în art.4 alin.2, pct.4 stabilește că vânzarea locuințelor respective nu mai constituie operațiune impozabilă din punct de vedere al TVA.
Noile dispoziții legale au intrat în vigoare la 27.07.2006, adică de la data publicării în Monitorul Oficial și nu prevăd posibilitatea rambursării TVA plătit pentru locuințele de serviciu vândute sub incidența Legii nr.562/2004.
Deoarece legea civilă dispune numai pentru viitor, în mod correct organele DGFP Dar espins cererea de rambursare a TVA.
Pentru considerentele expuse, acțiunea se va respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII B, cu sediul în Mun. B,--5, sector 5 pentru M nr.02517 C, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D, cu sediul în C,-, jud. D, cauză reținută în fond spre rejudecare, în urma casării sentinței nr. 913 din data de 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, prin decizia de casare nr. 1489 din data de 26 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008.
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță | JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu |
Grefier, |
Red. Jud. D
Ex.4//
05.01.2009
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
