Anulare act administrativ . Sentința 2542/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2542
Ședința publica de la 12.06.2009
Instanța compusa din
PREȘEDINTE: Radu Constantin Daniel
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, având ca obiect "anulare act administrativ".
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 22.05.2009 care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 29.05.2009, 05.06.2009 și 12.06.2009 și a hotărât următoarele:
CURTEA:
Deliberand asupra cauzei de, constata urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Curtii de Apel B- Sectia a-VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal sub nr- la data de 10.03.2009, reclamantul a chemat in judecata parata COMISIA NATIONALA A VALORILOR MOBILIARE, solicitand instantei de contencios administrativ ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna:-anularea Ordonantei emisa de parata sub nr.703/04.12.2008 si, totodata, suspendarea executarii acestui act administrativ. In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului.
In motivarea plangerii reclamantul a aratat ca prin Ordonanta contestata parata a dispus sancționarea reclamantului cu amenda în cuantum de 2.000 lei, retinanadu-se ca reclamantul, în calitate de conducător în perioada 26.06.2006 - prezent și reprezentant al A în perioada 05.04.2007 - prezent, în conformitate cu prevederile art. 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, putea și trebuia să prevină faptele contraventionale constatate, anume: 1) transmiterea de catre cu intarziere la. contractele de închiriere/comodat aferente sediului social, încălcându-se prevederile art. 14 alin. (1) din Regulamentul nr. 32/2006; 2) transmiterea de catre cu intarziere la. contractele de închiriere/comodat aferente sediilor secundare din M, O, Râmnicu V și P, încălcându-se prevederile art. 15 alin. (2) din Regulamentul nr. 32/2006; 3) netinerea de catre a unui registru al tranzacțiilor personale, încălcându-se prevederile art. 89 alin. (2) lit. c) din Regulamentul nr. 32/2006; 4) Contractele de intermediere ale, puse la dispoziția echipei de control, nu conțin elementele prevăzute la art. 112 alin. (1) lit. g) și lit. i) din Regulamentul nr. 32/2006; 5) Documentul de prezentare al, pus la dispoziția echipei de control, nu conține elementele prevăzute la art. 110 alin. (2) lit. b), lit. d) și lit. i) din Regulamentul nr. 32/2006; 6) netransmiterea de catre A la notificarea privind persoanele desemnate în calitate de ofițer de conformitate, încălcandu-se prevederile art. 16 alin. (4) din Regulamentul nr. 11/2005, prevedere preluată de art. 5 alin. (4) din Regulamentul nr.5/2008.
Reclamantul a criticat Ordonanta de sanctionare pentru urmatoarele considerente:
- in mod gresit a considerat ca art. 277 alin.1 din Legea nr.297/2004 ar institui o prezumtie relativa de vinovatie in sarcina tuturor celor care detin functia de administratori, reprezentanti, etc, dimpotriva din interpretarea juridica a normei susmentionate reiesind ca trebuie sa se constate culpa persoanei sanctionate, nefiind suficient detinerea calitatii de conducator, responsabil. In aceeasi ordine de idei, reclamantul sustine ca, desi trebuia sa previna savarsirea faptelor contraventionale retinute, nu avea si posibilitatea efectiva de aof ace, cat timp faptele tin de actiunea sau inactiunea unor terte persoane. Reclamantul a mentionat, in continuare, prev. art. 65 alin. 1 si 84 alin. 1 din Regulamentul nr.32/2004, sustinand insa ca a luat, in calitate de conducator si reprezentant, toate masurile rezonabil posibile pentru asigurarea respectarii prevederilor legale, SC SA avand implementat sistemul de management al calitatii.
- la individualizarea sanctiunii aplicate parata nu a tinut seama de gradul de pericol social concret al faptelor contraventionale retinute, de imprejurarile concrete si de conduita faptuitorului. Se arata ca si in decizia de respingere a contestatiei administrative parata nu a mentionat circumstantele reale care au fost avute in vedere la aplicarea sanctiunii, rezumandu-se doar la indicarea textelor de lege. Se mai sustine ca sanctionarea sa cu avertisment in anul 2006 fost urmarea unei conjuncturi similare, insa atunci nu a contestat in instanta, desi avea dreptate.
- in sfarsit, referitor la existenta faptelor contraventionale retinute de, reclamantul sustine ca o parte din acestea nu se impunea a fi constatate. Astfel, referitor la fapta de a nu tine registrul tranzactiilor personal, partea arata ca tine un astfel de registru in format electronic, in conf. cu Directiva 2006/73/, potrivit careia subzista obligativitatea unei inregistrari a tranzactiilor, neimpunand forma scriptica. Referitor la fapta de a nu mentiona in documentul de prezentare al SA toate elementele prev. la art. 110 alin. 2 lit.b, d si i ) din regulamentul 32/2006, respectiv in contractele de intermediere toate elementele prev. la art. 112 alin. 1 lit.g si i ) din regulamentul 32/2006, reclamantul sustine, pe de-o parte, ca respectivele elemente sunt continute de contractul de intermediere, intrucat a optat pentru includerea Documentului de prezentare in cadrul acestui contract, iar, pe de alta parte, ca toti clientii ale caror dosare au fost solicitate au semnat contractele de intermediere anterior expirarii termenului de actualizare a regulilor si procedurilor proprii, respectiv 30.06.2007, prev. de art. 235 alin. 1 din Regulamentul 32/2006, mai mult chiar marea majoritate fiind semnate inainte de intrarea in vigoare a regulamentului 32/2006, ce nu poate retroactiva. In sfarsit, referitor la clauza prev. la lit. i ) din art. 112 din Regulament, reclamantul considera ca a facut o eroare de interpreatre, intrucat regulamentul stipuleaza in mod clar ca contractul de intermediere trebuie sa contina consimtamantul expres al clientului privind mandatul acordat doar in cazul in care clientul mandateaza sa solicite si sa obtina extrasele de cont aferente tranzactiilor efectuate, ori niciunul din clientii nu a mandatat societatea in acest sens.
In ceea ce priveste cererea de suspendare, reclamantul a invocat disp. art 15 din Legea nr.554/2004.
Prin cerere precizatoare, reclamantul a criticat actul de sanctionare a sa, aratand ca faptele contraventionale retinute in sarcina sa sunt reglementate de Regulamentul nr.32/2006 emis de, ori nu are atributii legale de a emite acte normative de incriminare a unor fapte ca fiind contraventii, potrivit art. 1 din OG nr.2/2001. S-a mai aratat, in aceeasi ordine de idei, ca textul art. 272 alin. 1 din Legea nr.297/2004 este extrem de vaga, prin modul de redactare contrar principiilor de tehnica legislativa aplicabile in materia incriminarii unor fapte, permitand sanctionarea contraventionala a oricaror fapte omisive sau comisive prevazute de Legea privind piata de capital, mai mult chiar facand trimitere si la incalcarea reglementarilor emise de in aplicarea legii pietei de capital, desi Instructiunile si regulamentele nu pot constitui izvor juridic de instituire a unor contraventii, potrivit prev. OG nr.2/2001.
In dovedire, reclamantul au depus inscrisuri.
In drept, plangerea a fost intemeiata pe disp. Legii nr.554/2004, Legii nr.297/2004 si OUG nr.25/2002 privind aprobarea Statutului; aprobata prin Legea nr.514/2002.
Parata nu a formulat intampinare in cauza, insa a depus, in conf. cu art. 12 din Legea nr.554/2004, actele stand la baza emiterii Ordonentei contestate.
In cauza a fost incuviintata conf. art. 167 alin. 1.c Cod Penal si administrate proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanța reține următoarele:
Prin Ordonanta nr. 703/04.12.2008 a dispus urmatoarele masuri: 1 Sanctionarea reclamantului, în calitate de conducător și reprezentant al, A cu amendă în valoare de 2.000 lei; 2. Obligarea remedierii deficiențelor constatate la punctele 3, 4, 5.
Astfel, in urma controlului de fond efectuat de la. în perioada 18.08.2008 - 21.08.2008 s-au constatat urmatoarele:
1) a transmis cu intarziere la. contractele de închiriere/comodat aferente sediului social, încălcându-se prevederile art. 14 alin. (1) din Regulamentul nr. 32/2006.
2) a transmis cu intarziere la. contractele de închiriere/comodat aferente sediilor secundare din M, O, Râmnicu V și P, încălcându-se prevederile art. 15 alin. (2) din Regulamentul nr. 32/2006.
3) nu ține un registru al tranzacțiilor personale, încălcându-se prevederile art. 89 alin. (2) lit. c) din Regulamentul nr. 32/2006.
4) Contractele de intermediere ale, puse la dispoziția echipei de control, nu conțin elementele prevăzute la art. 112 alin. (1) lit. g) și lit. i) din Regulamentul nr. 32/2006.
5) Documentul de prezentare al, pus la dispoziția echipei de control, nu conține elementele prevăzute la art. 110 alin. (2) lit. b), lit. d) și lit. i) din Regulamentul nr. 32/2006.
6) A nu a transmis la notificarea privind persoanele desemnate în calitate de ofițer de conformitate, încălcandu-se prevederile art. 16 alin. (4) din Regulamentul nr. 11/2005, prevedere preluată de art. 5 alin. (4) din Regulamentul nr.5/2008.
S-a apreciat ca pentru faptele anterior menționate este responsabil reclamantul, care, în calitate de conducător în perioada 26.06.2006 - prezent și reprezentant al A în perioada 05.04.2007 - prezent, în conformitate cu prevederile art. 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, putea și trebuia să prevină faptele descrise. Ca atare, a facut aplicarea prevederilor art.17 alin.(2) lit.b) din Statutul adoptat prin nr.OUG25/2002, aprobată și modificată prin Legea nr.514/2002, prevederilor art. 271, art. 272 lit. a) și c), art. 273 alin. (1) lit. b), art. 275 alin. (1), art. 276 lit. b), art. 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, art. 228 alin. (1) lit. a) pct. 2, art. 228 alin. (2) și (3) din Regulamentul nr.32/2006,
Tinand seama de situatia faptica si prevederile aplicabile si luand in considerare argumentele partilor, Curtea considera actiunea ca fiind partial intemeiata, intrucat prezumtia de legalitate- obiectiva si subiectiva- a actului administrativ contestat a fost rasturnata de catre reclamant numai in parte. In primul rand, referitor la sustinerea nelegalei sanctionari prin prisma necompetentei in a aplica sanctiuni contraventionale raportat la prev. OG nr.2/2001, Curtea observa c nr.OG 2/2001 nu este aplicabil, Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, instituind o procedur derogatorie de la dreptul comun în materie de contravenții, ( art. 280 din lege ). Conform art. 280 din legea pietei de capital caracter derogatoriu se atribuie disp. art.272-277 din lege in raport cu OG nr.2/2001, aprobata prin Legea nr.180/2002, doar in ceea ce priveste procedura de stabilire si constatare a contraventiilor, restul prevederilor ramanand aplicabile. Ori, potrivit art. 1 din OG nr.2/2001, principalul izvor al dreptului contraventional este legea. Ori, faptele competenta de a aplica sanctiuni, cat si reglementarea faptelor de natura contraventionala in domeniul pietei de capital sunt prevazute tocmai de lege, anume prin art. 274, respectiv art. 272 din Legea nr.297/2004.
Desigur, materia dreptului contraventional este una ce trebuie strict si expres reglementata pentru a se respecta principiul legalitatii sanctionarii, fiind necesar a se evita orice arbitrariu cu ocazia adoptarii, interpretarii si aplicarii ei. Altfel spus, continutul faptei contraventionale sanctionate trebuie sa fie relativ precis, pentru ca si persoanele ce ar putea intra in conflict cu legea respectiva sa poata sti cum sa-si adapteze comportamentul pentru a nu dobandi calitatea de contravenient. In speta, se retine ca reclamantul a fost sanctionat pentru faptele prev. de art. 272 lit. a si c ) din legea nr.297/2004, care sanctioneaza "incalcarea prevederilor prezentei legi ori a reglementarilor emise de M in aplicarea prezentei legi" ( li. A ), respectiv "nerespectarea regulilor prudentiale si de conduita". Se observa ca se prevede sanctionarea oricaror fapte de incalcare a prevederilor Legii nr.297/2004 si a reglementarilor emis de, respectiv a regulilor prudentiale si de conduita stabilite ( cele prev. la art. 64-67, respectiv art. 68 din Legea nr.297/2004 ) in egala masura. In aplicarea Legii nr.297/2004 a emis regulamentul nr.32/2006. Ca atare si critica privind lipsa conditiei ca faptele contraventionale sa fie prevazute de lege ( in sens larg ) nu este fondata.
In continuare, Curtea va analiza criticile aduse de reclamant actului administrativ si constand in:- gresita retinere a vinovatiei contraventionale a acestuia;- lipsa elementului material a unora din faptele contraventionale retinute;- gresita individualizare a sanctiunii contraventionale. In acest sens, Curtea va observa inclusiv argumentele prezentate de parata inclusiv in decizia nr.175/05.02.2009, reprezentand solutionarea contestatiei administrative.
Cu privire la primul aspect, Curtea constata ca reala situatia de fapt retinuta de parata, nici reclamantul necontestand calitatea sa de de conducător și reprezentant al A, fiind autorizat de in functiile detinute prin deciziile nr.1428/26.06.2006 si nr.498/05.04.2007.
In aplicarea art. 1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor ( aplicabil, de prev. art. 280 din legea nr.297/2004, ce stabileste derogarea doar sub aspectul procedurii de stabilire si constatare a contraventiilor ), se retine ca fapta contraventionala poate fi savarsita inclusiv din culpa, fie cea cu prevedere ( modalitate a culpei ce consta in atitudinea faptuitorului de a prevedea rezultatul faptei sale, pe care nu-l urmareste socotind fara temei ca nu se va produce ), fie cea simpla (modalitate a culpei ce consta in atitudinea faptuitorului de a nu prevedea rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada ). Ultima forma a culpei, cea simpla, este aplicabila, de regula, in cazul persoanelor care desfasoara anumite activitati reglementate, insa denota neglijenta in aplicarea intocmai a prevederilor reglemntatorii, precum in speta. Forma de vinovatie sub care a fost savarsita fapta contraventionala are relevanta in stabilirea gravitatii faptei si, ca atare, in procesul de individualizare a sanctiunii contraventionale.
Curtea are in vedere atributiile stabilite prin art. 14 alin. 2 din Legea nr.297/2004 si prev. art. 65 alin. 1 din Regulamentul nr.32/2006 in sarcina conducatorilor, respectiv atributiile stabilite prin art. 76 alin. 1 lit. a ) si art. 68 alin. 1 din regulamentul nr.32/2006 in sarcina reprezentantului compartimentului de control intern al.
Totodata, instanta are in vedere si disp. art. 274 din legea nr.297/2004, ce instituie raspunderea contraventionala cu privire la faptele prev. de art. 272 este in sarcina persoanei fizice, imputernicite in acest scop e catre, care exercita atributii privind supravegherea, investigarea si controlul respectarii dispozitiilor legale si ale reglementarilor aplicabile pietei de capital.
de toate aceste considerente, rezulta ca parata a considerat in mod corect ca reclamantul este subiectul contraventiilor retinute, acesta trebuind sa raspunda chiar si pentru culpa simpla, atata timp catputea și trebuiasă prevină faptele descrise, astfel ca sustinerea reclamantului in sensul ca terte persoane sunt raspunzatoare de faptele retinute nu este pertinenta. Apararile reclamantului, referitoare la faptul ca ar fi luat, in calitate de conducator si reprezentant, toate masurile rezonabil posibile pentru asigurarea respectarii prevederilor legale, SC SA avand implementat sistemul de management al calitatii, nu pot fi primite, cat timp situatia de fapt retinuta, anume existenta faptelor descrise nu este contestata, ramanand in continuare de verificat daca aceste fapte imbraca caracterul contraventional in sensul art. 272 art. 1 lit. a si c ) din lege.
Astfel, sub aspectul existentei faptelor retinute ( intrunirii laturii obiective ), Curtea, are in vedere sustinerile reclamantului si pozitia paratei, rezultata explicit si din nr.175/05.02.2009, reprezentand solutionarea contestatiei administrative.
In primul rand, referitor la fapta de a nu tine registrul tranzactiilor personal, Curtea apreciaza ca argumentarea reclamantului ( in sensul ca tine un astfel de registru in format electronic, in conf. cu Directiva 2006/73/, potrivit careia subzista obligativitatea unei inregistrari a tranzactiilor, neimpunand forma scriptica ) nu este judicioasa, dimpotriva sustinerea din decizia nr.175/05.02.2009 fiind corecta. Astfel, disp. art. 89 alin. 2 lit. c ) din regulamentul nr.32/2006 prevad ca procedurile prevazute la alin. 1 trebuie sa fie astfel concepute incat sa asigure un mod distinct evidentierea tranzactiilor personale notificate sau identificate de, acestea trebuind a fi evidentiate intr-un registru, incluzand orice autorizatie ( aprobare ) sau interdictie in legatura cu asemenea tranzactii. Ca atare, procedura de care dispunea condus de reclamant nu atingea cerintele reglementarii, ca atare fapta retinuta existand.
Referitor la fapta de a nu mentiona in documentul de prezentare al SA toate elementele prev. la art. 110 alin. 2 lit.b, d si i ) din regulamentul 32/2006, respectiv in contractele de intermediere toate elementele prev. la art. 112 alin. 1 lit.g si i ) din regulamentul 32/2006, se are in vedere ca reclamantul sustine, pe de-o parte, ca respectivele elemente sunt continute de contractul de intermediere, intrucat a optat pentru includerea Documentului de prezentare in cadrul acestui contract, iar, pe de alta parte, ca toti clientii ale caror dosare au fost solicitate au semnat contractele de intermediere anterior expirarii termenului de actualizare a regulilor si procedurilor proprii, respectiv 30.06.2007, prev. de art. 235 alin. 1 din Regulamentul 32/2006, mai mult chiar marea majoritate fiind semnate inainte de intrarea in vigoare a regulamentului 32/2006, ce nu poate retroactiva. In sfarsit, referitor la clauza prev. la lit. i ) din art. 112 din Regulament, reclamantul considera ca a facut o eroare de interpreatre, intrucat regulamentul stipuleaza in mod clar ca contractul de intermediere trebuie sa contina consimtamantul expres al clientului privind mandatul acordat doar in cazul in care clientul mandateaza sa solicite si sa obtina extrasele de cont aferente tranzactiilor efectuate, ori niciunul din clientii nu a mandatat societatea in acest sens.
Toate aceste alegatii ale reclamantului nu sunt in masura a conduce la concluzia ca elementul material al contraventiilor retinute nu exista, intrucat argumentatiile prezentate de parata in decizia nr175/2009 sunt pertinente. Astfel, parata a constatat ca la dosarele clientilor exista cereri de eliberare de extrase de cont si chiar extrase de cont eliberate de societate, ca atare rezulta ca au existat clienti care au mandatat societatea in acest sens, astfel incat era necesar ca contractul de intermediere trebuie sa contina consimtamantul expres al clientului privind mandatul acordat. De asemenea, interpretarea data de reclamant prev. art. 110 alin. 2 din regulament nu este in spiritul normei, dimpotriva fiind insuficienta pentru respectarea obligatiei de informare ( transparenta ) a clientilor inserarea respectivelor elemente in contractul de intermediere, fiind obligatoriu intocmirea Documentului de prezentare, ci nu "inserarea" acestuia in cadrul contractului de intermediere, intrucat informarea trebuie sa fie anterioara fazei de intocmire a contractului, cand acordul de vointa intre parti deja se realizeaza. In sfarsit, nu are relevanta faptul ca toti clientii ale caror dosare au fost solicitate ar fi semnat contractele de intermediere anterior expirarii termenului de actualizare a regulilor si procedurilor proprii, respectiv 30.06.2007, respectiv ca "marea majoritate" fiind semnate inainte de intrarea in vigoare a regulamentului 32/2006, cat timp exista o serie de contracte semnate si dupa acest moment.
In sfarsit, fapta de a nu f transmis la notificarea privind persoanele desemnate în calitate de ofițer de conformitate nu a fost contestata de reclamant.
In sfarsit, in ceea ce priveste procedura de aplicare a sanctiunii contraventionale, Curtea constata ca autoritatea parata a aplicat in mod gresit legea.
Astfel, art. 272 din Legea nr.297/2004 contin norme de procedura privind stabilirea si constatarea contraventiilor in materia pietei de capital derogatorii de la prev. OG nr.2/2001. Insa in aplicarea acestor norme este obligata sa respecte prevederile legii, cat si principii de drept in materia stabilirii unei forme de raspundere de natura celei contraventionale.
Ori, se observa ca parata a constatat savarsirea a doua fapte contraventionale ( cele prev. la art. 272 lit. a si c din Legea nr.297/2004 ), caz in care trebuia sa recurga la aplicarea prev. art. 275 alin. 3 din lege, respectiv sa aplice sanctiunea cea mai mare dintre cele stabilite a priori pentru fiecare din acestea, dupa care sa procedeze la majorarea cu "pana la 50%" a acesteia. Din interpretarea sistematica, logica, dar si teleologica a acestor prevederi rezulta ca este absolut obligatoriu ca sa stabileasca intai o sanctiune pentru fiecare dintre faptele contraventionale, apoi trecand la faza de majorare a sanctiunii celei mai mare aplicate. De altfel, este logic si juridic ca sa se recurga la aceasta modalitate intrucat, in cazul in care actul administrativ de sanctionare a mai multor fapte supus controlului judiciar este anulat in parte, anume doar cu privire la una/unele din fapte si considerandu-se ca subzistand alta/alte din faptele retinute, s-aar ajunge la o situatie de imposibilitate de mentinere partiala a unui astfel de act.
In consecinta, intrucat in privinta aplicarii sanctiunii, parata nu a respectat prevederile legale, ci doar s-a rezumat sa indice texte de lege ce fac referire generala, ci nu in concret, la individualizarea faptelor generic prevazute ( art. 272 lit. a) și c), art. 273 alin. (1) lit. b), art. 275 alin. (1), art. 276 lit. b), art. 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, art. 228 alin. (1) lit. a) pct. 2, art. 228 alin. (2) și (3) din Regulamentul nr.32/2006 ), Curtea apreciaza ca este necesar, conf. art. 18 din legea nr.554/2004 sa anuleze partial Ordonanta contestata, anume cu privire la dispozitia din art. 1, 3 si 4. In schimb, dispozitiile aplicate in art. 2 ( aceea de obligare reclamantului de remediere a deficiențelor constatate la punctele 3, 4, 5 in preambul, anume cu privire la faptele contraventionale corect constatate ).
In privinta cererii de suspendare, Curtea are in vedere urmatoarele:
potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 ( la care face trimitere art. 15 din aceeasi lege ): "In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art.7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond."
In acest sens sunt și prevederile nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989 Consiliului de Miniștri ai Consiliului Europei cu privire la protecția juridica provizorie in materie administrativa, prin care se solicita autoritații jurisdicționale competente ca - atunci cand executarea unei decizii administrative este de natura sa provoace daune grave, dificil de reparat, persoanele particulare cointeresate in aceasta decizie - sa ia masuri de protecție provizorii corespunzatoare, in limitele competenței sale și fara ca, astfel, sa influențeze in vreun fel soluția asupra fondului, cu atat mai mult atunci cand exista un argument juridic aparent valabil in raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.
In aceste condiții, Curtea constata ca, atat din recomandarea nr. R(89)8 din 13,09,1989, evocata, cat și din cuprinsul art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, rezulta fara echivoc ca exercițiul dreptului unei persoane, fizice sau juridice, de a obține suspendarea provizorie a executarii unui act administrativ, este condiționat de indeplinirea de catre aceasta a doua condiții cumulative, respectiv condiția existenței unui caz bine justificat și condiția nevoii de a se preveni producerea unei pagube iminente, dificil sau imposibil de a mai fi reparata in viitor. Asadar, subliniază că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a recunoaște, totuși, eficacitatea necesară a acțiunii administrative principale. În recomandare se apreciază că autoritățile administrative ale statelor membre acționează în diferite și numeroase domenii, iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor, astfel încât executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate ori susceptibile a fi contestate poate să cauzeze un prejudiciu ireparabil, prejudiciu care ar trebui evitat dacă este posibil, pe baza principiului echității. Măsura suspendării actului administrativ poate fi, așadar, luată, atunci când executarea actului administrativ este de natură a produce pagube reclamantului, care sunt dificil de reparat, și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.
De asemenea, art.2 alin.1 lit. ș ) si t ) din acelasi act normativ defineste paguba iminenta ca fiind "prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public", precum si cazurile bine justificate care constau in "imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ."
Astfel, existenta unui caz bine justificat poate fi retinuta daca din imprejurarile cauzei ar rezulta o indoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Practic, bucurandu-se de prezumția de legalitate, bazata, la randul sau, pe prezumțiile de autenticitate și veridicitate, actul administrativ este executoriu din oficiu, fiind el insuși titlu executoriu. Datorita acestui specific, devine necesara suspendarea executarii lui atunci cand este contestat din punct de vedere al legalitații, iar prin executare s-ar provoca o paguba persoanelor protejate prin instituția contenciosului administrativ.
Suspendarea executarii actelor administrative constituie, așadar, o situație de excepție, in cadrul careia instanta are numai posibilitatea sa efectueze o cercetare sumara a aparentei dreptului, intrucat in cadrul procedurii prevazute de lege pentru suspendarea executarii actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Cele doua condiții legale ( cazul bine justificat si paguba iminenta ) nu pot fi analizate decat impreuna, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine justificat daca nu se invedereaza, in același timp, iminența producerii unei pagube semnificative și reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezinta un element esențial pentru a motiva existența cazului justificat, de admitere a suspendarii provizorii.
Pe langa aceste doua condiții, motivele suspendarii trebuie sa apara de la prima vedere ca fiind temeinice, astfel spus trebuie sa creeze de la inceput o indoiala puternica asupra legalitații actului contestat.
In speța, Curtea constata ca deja a apreciat nelegalitatea prev. art. 1, 3 si 4 din Ordonanta contestata.
De asemenea, este intrunita si cerinta pagubei iminente, tinand seama de posibilele consecinte asupra patrimoniului reclamantului, in cazul executarii disp. art. 1, 3 si 4.
In consecinta, va dispune suspendarea partiala a executarii Ordonantei nr.703/04.12.2008, anume doar cu privire la art. 1, 3 si 4, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite in parte actiunea formulata de reclamantul, domiciliat in B,-, sector 3, in contradictoriu cu parata COMISIA NATIONALA A VALORILOR MOBILIARE, cu sediul in B,-, sector 3. .
Anuleaza partial Ordonanta nr.703/04.12.2008, anume doar art. 1, 3 si 4.
Dispune suspendarea partiala a executarii Ordonantei nr.703/04.12.2008, anume doar cu privire la art. 1, 3 si 4, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a prezentei cauze.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 12.06.2009.
PRESEDINTE,
- - -
GREFIER,
-
RED./TEHNORED (4 ex)
Președinte:Radu Constantin DanielJudecători:Radu Constantin Daniel
