Anulare act administrativ . Decizia 2558/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 2558
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL C împotriva sentinței nr. 2240 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurenta reclamantă - SRL C, lipsind intimata pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Avocat pentru recurenta reclamantă - SRL C, depune raportul de inspecție fiscală nr.15452 din data de 02.10.2007 și un set de înscrisuri.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părții prezente.
Avocat pentru recurenta reclamantă - SRL C, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței Tribunalului Dolj, în sensul admiterii pe fond a contestației, cu consecința anulării actelor și obligarea la restituirea sumelor ca fiind nedatorate. Arată că referitor la taxa de mediu în cuantum de 3%, textul inițial al legii era puțin lacunar, nefiind specificat ce înseamnă în cazul exportatorului, specificându-se doar că taxa de 3% din valoarea ambalajelor comercializate este datorată de către producători și importatori.
Arată că prin HG 349/2002 s-a stabilit modul de calcul pentru a determina cantitatea de ambalaje introduse pe piață ca fiind Producție+ -. În speța de față rezultatul este zero, deoarece Producția este egală cu le, iar le sunt zero. Societatea recurentă a produs ambalaje pe care le-a exportat. Arată că rațiunea instituirii acestei taxe de mediu este să preîntâmpine poluarea ce s- ar realiza prin aruncarea ambalajelor pe teritoriul României.
Depune concluzii scrise și solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.2240 din 18 noiembrie 2008, Tribunalul Dolja respins acțiunea reclamantei -""SRL C, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin decizia de impunere nr.15452/02.10.2007, pentru perioada 07.06.2002-31.12.203 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată la Fondul pentru Mediu a sumei de 21.960 lei, din care suma de 9.042 lei reprezintă debit, iar suma de 12.918 lei reprezintă majorări de întârziere.
Potrivit Legii nr.73/2000 republicată, "Fondul pentru mediu se constituie, se gestionează și se utilizează în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale Legii nr.72/1996 privind finanțele publice". Rezultă astfel, fără îndoială, că regimul juridic al contribuțiilor la acest fond nu poate fi decât unul fiscal, contribuțiile și taxele din care se realizează veniturile la Fondul pentru mediu, reprezentând venituri bugetare. Prin urmare, în mod corect organul de control a stabilit penalități și dobânzi de întârziere la debitul stabilit.
De asemenea, în art.8 lit.d din același act normativ se prevede că "veniturile Fondului pentru mediu se constituie din o cotă de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producători și importatori, cu excepția celor utilizate pentru medicamente".
Întrucât textul nu distinge între producători care comercializează ambalaje pe piața internă și producători care comercializează ambalaje pe piața externă și, având în vedere principiul potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu are dreptul să o facă, rezultă că dispoziția legală se aplică producătorilor, în general.
Împrejurarea că, ulterior, prin nr.OUG86/2003 această dispoziție a fost modificată, stabilindu-se că se datorează cu titlu de contribuție "o sumă de 1.000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de către producătorii și importatorii de bunuri ambalate, cu excepția celor utilizate pentru medicamente", nu are relevanță în cauză, dat fiind că acest act normativ a intrat în vigoare în octombrie 2003, iar potrivit principiului neretroactivității legii, legea se aplică numai situațiilor care survin după intrarea ei în vigoare, nu și celor petrecute anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamanta -""SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
S-a arătat că până la intrarea în vigoare a OUG nr.196/2005, Legea nr.73/2000 nu califica din punct de vedere fiscal veniturile datorate Fondului pentru Mediu și că, în lipsa unei prevederi exprese, veniturile fondului de mediu nu puteau fi asimilate, cel puțin până la data de 01.01.2006, unor contribuții de natură fiscală.
S-a mai susținut că societatea reclamantă produce ambalaje pe care le-a exportat în perioada supusă controlului și că în mod eronat Administrația Fondului pentru Mediu a reținut că se datorează cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate.
În acest sens, recurenta a menționat că nu datorează această taxă pe considerentul că respectiva cotă nu poate fi datorată decât de către persoanele juridice - producători și importatori - care comercializează ambalaje numai pe teritoriul național.
S-a mai precizat că reclamanta nu a comercializat ambalaje pe piața internă, ci a exportat tot ceea ce a produs.
La data de 17.02.2009, intimata pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu (M) a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a arătat că sentința atacată este legală și temeinică și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La data de 21 mai 2009, recurenta pârâtă a depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr.15454 din 02.10.2007, ordin de plată, sentința nr.159 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, Raport de expertiză contabilă, extras din Hotărârea nr.349/11.04.2002 și din OUG nr.196 din 22 decembrie 2005, privind fondul pentru mediu, extras din Hotărârea nr.621/23 iunie 2005, privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, anexă 1 la această hotărâre, Hotărârea nr.349/2002 privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor, sentința civilă nr.652/10.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în raport de dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă societatea reclamantă a solicitat anularea deciziei nr.56/11.12.2007, a deciziei de impunere nr.15453/2.10.2007 și a raportului de inspecție fiscală nr.15452/2.10.2007, emise de către Administrația Fondului pentru Mediu.
Instanța de control judiciar constată că tribunalul s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei raportului de inspecție fiscală nr.15452/2.10.2007, emis de către, fără ca la dosarul de fond să fi fost depus respectivul raport.
În temeiul dispozițiilor art.129 alin.5 Cod pr.civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice; ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
La instanța de contencios administrativ sunt aplicabile aceste prevederi legale, în raport de dispozițiile art.28 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
De asemenea, potrivit art.13 alin.1 din Legea nr.554/2004 "la primirea cererii, instanța dispune citarea părților și poate cere autorității al cărei act este atacat să-i comunice de urgență acel act, împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei".
Față de cele reținute și având în vedere dispozițiile legale anterior citate, Curtea apreciază că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanță nu a analizat fondul litigiului, urmare a faptului că la dosar nu s-a depus actul administrativ fiscal atacat, respectiv raportul de inspecție fiscală nr.15452/2.10.2007, emis de și nici documentația avută în vedere de către organele de control la întocmirea deciziilor contestate.
Pentru motivele arătate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 și 5 Cod pr.civilă, va fi admis recursul, se va casa sentința atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, care va analiza toate celelalte critici formulate de către recurenta-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL C împotriva sentinței nr. 2240 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 3 ex/02.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
