Anulare act administrativ . Decizia 257/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 257/
Ședința publică din 18 martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra contestației în anulare introdusă de contestatoarea SC. " " SRL, cu sediul în municipiul T - M,-,.2, județul M, împotriva deciziei nr. 1337/R/o6 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților s-au consemnat în încheierea ședinței publice din 11 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 18 martie 2008.
CURTEA,
La data de 09.01.2008 contestatoarea " " a formulat contestație în anulare solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei nr. 1337/R/06.12.2007 dată de Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, rejudecarea cauzei și, pe cale de consecință, admiterea recursurilor formulate de contestatoare și de Consiliul Local T M și, ca atare, respingerea acțiunii introductive de instanță.
În motivele de fapt ( 12 - 15) se susține că instanța de recurs a făcut o greșeală materială apreciind că instanța de recurs în mod eronat a reținut faptul că nr.HG 147/1992 a fost abrogată prin nr.OUG 195/2002, respingerea recursului formulat de contestatoare fiind rezultatul acestei pretinse greșeli materiale. În esență, contestatoarea susține că nr.HG 147/1992 este în vigoare și că nu se suprapune cu dispozițiile nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, sens în care reia argumentele invocate și prin cererea de recurs. În plus, invocă și o adresă a Consiliului Legislativ prin care se arată că nr.HG 147/1992 nu a fost abrogată expres și figurează în repertoriul Legislației României.
În drept a invocat dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Primarul municipiului T M, în calitate de reprezentant legal al unității administrativ teritoriale și ale autorităților administrației publice locale, susține motivele invocate de contestatoare.
La termenul din 12.02.2008 intimatul a invocat excepția nemotivării contestației în termenul prevăzut de lege, excepție pe care, ulterior, însă, nu și-o mai menține așa cum rezultă din concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Pe fondul cauzei, prin concluziile scrise depuse, intimatul a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, iar pe fondul soluționării contestației respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivului de contestație în anulare invocat de contestatoare, și anume că hotărârea dată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale, instanța reține următoarele:
Așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate noțiunea de "greșeală materială" nu poate fi interpretată extensiv, legea având în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli pe care instanța le-a comis prin pronunțarea unor elemente importante sau a unor date materiale. De asemenea, se mai arată că greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege.
Și în practica judiciară, în legătură cu greșeala materială ca motiv al contestației în anulare, se reține că numai o greșeală materială esențială care a determinat o soluție eronată poate fi invocată pe calea contestației în anulare, textul vizând greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale. (decizia de speță nr. 5738/20.10.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate).
În fapt, prin decizia nr. 1337/R/06.12.2007 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ au fost respinse recursurile declarate în cauză, formulate împotriva sentinței civile nr. 110/13.03.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dos. nr. 2754/2006, a Tribunalului Mureș.
Într-adevăr, în motivarea recursului, instanța a avut în vederea faptul că începând cu data de 01.02.2003 a intrat în vigoare nr.OUG 195/2002, care la capitolul 7 reglementează răspunderea contravențională, stabilind inclusiv sancțiunea imobilizării vehiculului ca sancțiune complementară care se dispune prin același proces verbal. Iar art. 61 din același act normativ, se arată în considerentele deciziei atacate, sunt conferite organelor de poliție posibilitatea de a dispune ridicarea și depozitarea în spații special amenajate a vehiculelor oprite sau staționate neregulamentar.
Instanța de recurs conchide că instanța de fond a făcut o aplicare corectă în ce privește interpretarea și aplicarea legii, constatând că la data emiterii hotărârii atacate erau în vigoare prevederile nr.OUG 195/2002 și nu cele ale nr.HG 147/1992 care au constituit temeiul juridic al emiterii nr. 305/2005.
Așa cum se observă, instanța de recurs a apreciat starea de fapt în raport cu anumite dispoziții legale, cărora le-a dat o interpretare pe care a considerat-o corectă.
Așa cum s-a învederat mai sus, atât literatura de specialitate, cât și practica judiciară exclud din sfera noțiunii de "greșeală materială", ca motiv de contestație în anulare, presupusele greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
Or, în cazul de față instanța de recurs a apreciat probele de la dosar, în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, prin prisma interpretării unor dispoziții legale.
Din acest punct de vedere, motivele concrete invocate de contestatoare nu pot fi primite, cererea fiind neîntemeiată. Dacă s-ar ajunge, contrar acestor argumente, la o altă interpretare, respectiv la interpretarea dată textului art. 318 alin. 1 teza 1 Cod procedură civilă, prin calea de atac extraordinară a contestației în anulare s-ar ajunge să se judece, în fapt, un recurs la recurs, situație juridică inadmisibilă.
Nu poate fi primit nici argumentul contestatoarei prin înscrisul depus la dosar, și emis de Consiliul Legislativ, cu nr. /25.01.2008 prin care se arată că nr.HG 147/2002 nu este abrogat explicit, alături de argumentele esențiale prezentate mai sus, din cel puțin două motive.
Astfel, adresa Consiliului Legislativ nu poate să se constituie într-un înscris care să dovedească o pretinsă greșeală materială pentru simplul motiv că statutul acestei autorități constituționale este unul consultativ pentru Parlamentul României și unul de simplă evidență a legislației României. Această autoritate nu poate, contrar celor susținute de contestatoare, de a emite acte oficiale prin care să se pronunțe privind aplicarea unor acte normative. De altfel, în conținutul adresei invocate în apărare de contestatoare, Consiliul Legislativ învederează acest lucru, arătând că nu este abilitat să emită puncte de vedere în legătură cu abrogarea implicită a unor acte normative ( 16).
În al doilea rând, abrogarea unui text al unui act normativ nu se face doar în mod expres, cum greșit tinde contestatoarea să demonstreze, ci abrogarea poate fi și implicită nu doar expresă, aspect reflectat argumentat de prima instanță și de instanța de recurs.
Pe cale de consecință, instanța va respinge contestația în anulare formulată în cauză.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimatul, instanța le găsește fondate urmând a le admite, constatând că sunt incidente dispozițiile art. 274 și următoarele Cod procedură civilă, contestatoarea fiind în culpă procesuală prin declanșarea prezentei căi de atac extraordinare, în raport cu care intimatul a efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 3.500 lei prin angajarea unui apărător ales (conform chitanței cu nr. 14/07.03.2008 de la 25 dosar). Așadar, va obliga contestatoarea la plata acestei sume către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul " ", cu sediul în municipiul T - M,-,.2, județul M, împotriva deciziei nr. 1337/R/06 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ în dosarul nr-.
Obligă contestatoarea " " la plata sumei de 3.500 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul, cu domiciliul în T M,-,. 2, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
18.04.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
din
Decizia nr. 257/
Ședința publică din 18 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pentru considerentele de fapt și de drept ce vor rezulta din cuprinsul deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul " "SRL, cu sediul în Tg.-M,-, județul M, împotriva deciziei nr.1337/R din 06 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Tg.-M, în dosarul nr-.
Obligă contestatoarea " "SRL la plata sumei de 3.500 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul, domiciliat în Tg.-M,-,.2, județul
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2008.
PREȘEDINTE /ss/semnătura indescifrabil
JUDECĂTOR/ss/semnătura indescifrabil
JUDECĂTOR/ss/semnătura indescifrabil
Pentru conformitate
GREFIER
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
