Anulare act administrativ . Sentința 26/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 26/CA
Ședința publică de la 11 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier- - -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamantul, domiciliat în I,-, bloc-Cămin,.3,.81, județul I, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, având ca obiect-anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că pârâtul a răspuns la cele puse în vedere prin mențiunea de pe citație, după care instanța, constatând pricina în stare de judecată și că a fost legal investită printr-o hotărâre irevocabilă, a rămas în pronunțare asupra excepției ce s-a ridicat din oficiu la termenul anterior.
După ce completul și-a finalizat lucrările, dar mai înainte de a se fi încheiat ședințele de judecată programate, s-a prezentat reclamantul -, căruia i s-a comunicat faptul că instanța a rămas în pronunțare și care a depus, prin registratura instanței, un memoriu, prin care solicită respingerea excepției ce s-a ridicat din oficiu și susține că pricina sa este de natură penală și că ea nu poate face obiectul judecății instanței de contencios administrativ.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra acțiunii de față;
Prin sentința civilă nr. 2616 din 09 martie 2007, Judecătoria Iași admițând excepția necompetenței sale materiale de a judeca capătul de cerere referitor la nesoluționarea în termenul legal a unor petiții, excepție ce s-a ridicat din oficiu, și-a declinat competența de soluționare a capătului de cerere referitor la nesoluționarea în termenul legal a unor petiții, formulat de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, în favoarea Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ, respingând contestația formulată împotriva actelor de executare, respectiv a procesului-verbal din data de 29.01.2004 și a actului de constatare nr. 9668/04 iunie 2002, formulată de reclamantul - în contradictoriu cu Primăria Municipiului I, sentință ce a fost menținută de Tribunalul Iași, care, prin decizia nr. 1410 din 03 septembrie 2007, respins recursul declarat de -.
Curtea de Apel, investită în condițiile anterior menționate, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține că, la data de 27 martie 2000, Consiliul Local Iaî ncheiat cu numitul contractul ce a fost înregistrat sub nr. 6984, prin care celei din urmă persoane i-a fost închiriată locuința situată în localitatea, bloc 41, parter,. 4, pe o durată de 5 ani.
Întrucât chiriașul nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei și a subînchiriat locuința fără acordul proprietarului, Consiliul Local I, prin hotărârea nr. 221 din 24 iunie 2002, dispus evacuarea persoanelor care locuiau fără forme legale în spațiile cu destinația de locuință aflate în administrarea I, printre care, la poziția 10 din anexa la menționata hotărâre, figurează și -.
Prin cererea înregistrată la Prefectura I sub nr. 19032 din 29 octombrie 2002, - a solicitat să se "aprobe evacuarea mea și a familiei mele din România, conform Hotărârii Consiliului Local I nr. 221 din 24.06.2002", deoarece "Consiliul Local Iah otărât să protejeze afacerile dintre angajații I și firma imobiliară " IMOBIL" I", precum și "informarea Premierului despre modul cum este respectată politica Guvernului de stopare a exodului de inteligență în statele în care nu promovează corupția", cerere la care revine prin petiția depusă și înregistrată la aceeași instituție publică sub nr. 11.569 din 02 iulie 2003.
La data de 27.11.2002, Corpul de Control al Primului Ministru face cunoscut lui -, prin adresa nr. 7/2288, că, urmare petiției ce a făcut, memoriul său a fost transmis spre competentă soluționare Ministerului d e Interne și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, în vederea verificării celor semnalate și a luării măsurilor legale care se impun.
La data de 26.09.2003, Agenția pentru Strategii Guvernamentale, ca răspuns la o solicitare telefonică din data de 22.09.2003, adresată Primului ministru, face cunoscut lui -, prin adresa nr. 46/, că în cazul său este vorba de o cerere adresată Prefecturii I și care necesită aprobarea autorităților locale.
La data de 12.11.2003, Autoritatea Națională de Control, comunică lui -, prin adresa nr. DC/476, că petiția sa, ce a fost înregistrată sub nr. IB/1184/2003, a fost transmisă spre soluționare la Ministerul Administrației și Internelor.
La data de 29 ianuarie 2004, reprezentanți ai Primăriei I au procedat la eliberarea apartamentului situat în, bloc 41, parter,. 4, ocupat "samavolnic" de către -, astfel precum se consemnează în procesul-verbal încheiat cu această ocazie.
Urmare acestui fapt și a neprimirii unui răspuns favorabil la petițiile menționate, reclamantul -, prin cererea înregistrată sub nr. 2505 din 25 mai 2004, chemat în judecată pe Primăria I și pe Ministerul Administrației și Internelor, solicitând ca să "se constate abuzurile instituțiilor statului comise asupra mea" și să se oblige pârâtele "să-mi transfere contractul de închiriere nr. 6984/27.03.2000, să anuleze contractul de închiriere întocmit în anul 2002, pe numele, pentru același apartament și să oblige pârâții, în solidar, la plata unei sume echivalente cu valoarea de piață a apartamentului", considerând că Ministerul Administrației și Internelor este "garantul aplicării corecte a legislației, de către administrația publică locală".
Prin memoriul depus la termenul din 14 ianuarie 2008, reclamantul arată că, prin cererea adresată instanței, solicită să se constate abuzul instituțiilor statului român, respectiv abuzurile săvârșite prin acțiune de Primăria I și cele săvârșite prin inacțiune de Prefectura I, aspecte pe care le reia prin memoriul depus la termenul din 11 februarie 2008, calificându-și acțiunea ca fiind una de natură penală.
Pârâtul nu a depus întâmpinare, dar, prin actul datat 05.02.2008, invocă tardivitatea sesizării instanței, raportat la art. 5 alin. 3 din Legea nr. 29/1990.
Raportat la această situație de fapt, Curtea, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, se consideră legal investită cu acțiunea introdusă de reclamantul - în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, rezultat din reorganizarea Ministerului Administrației și Internelor, prin nr.OUG 24 din 11 aprilie 2007, întrucât, pe de o parte, soluția dată de Judecătoria Iași prin sentința nr. 2616 din 09 martie 2007 rămas definitivă și irevocabilă, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte pentru că raporturile dintre cetățeni și autoritățile și instituțiile publice sunt raporturi de drept administrativ; pârâtul, organ central al administrației de stat, neputând fi subiect al unei acțiuni penale, controlul legalității acțiunilor și actelor sale, chiar presupus îndeplinite prin exces de putere, sau a inacțiunilor, revenind exclusiv instanțelor de contencios administrativ.
Ca atare, chiar dacă reclamantul este considerat suveranul acțiunii, stabilirea adevăratei naturi a raportului juridic și a cadrului procedural de soluționare a acesteia este atributul instanței, simpla invocare a "abuzului instituțiilor statului român" nefiind suficientă pentru a se urma dispozițiile de drept material și procesual specifice Dreptului penal, astfel cum solicită reclamantul, considerente pentru care excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, urmează a se respinge ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care cel în cauză nici nu a atacat sentința nr. 2616/09.03.2007 în partea referitoare la declinarea competenței de soluționare a acțiunii intentate Ministerului Internelor, cerere care, potrivit art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă, este de competența Curții.
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii acțiunii intentate pârâtului Ministerul Internelor, la instanță, ridicată din oficiu la termenul din 14 ianuarie 2008, Curtea constată că ea este întemeiată, raportat la dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data introducerii acțiunii (25 mai 2004), și care continuă să guverneze prezentul litigiu, potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 554 din 02 decembrie 2004.
Astfel, potrivit normelor legale citate, cel care se consideră vătămat prin faptul de a nu i se fi răspuns în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii respective, termen prevăzut de art. 8 alin. 1 din nr.OG 27 din 30 ianuarie 2002, putea și trebuia să se adreseze instanței în termen de cel mult 30 de zile, socotit de la data expirării termenului prevăzut de art. 1 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ, menționată.
În cauză, fie că termenele mai sus arătate s-ar calcula de la data de 27 noiembrie 2002, când Corpul de Control al Primului-ministru a comunicat reclamantului că a trimis memoriul său, spre competentă soluționare, Ministerului d e Interne, sau de la data de 12 noiembrie 2003, când Autoritatea Națională de Control comunică lui - că petiția, ce a fost înregistrată sub nr. IB/1184/2003, a fost transmisă spre soluționare Ministerului Administrației și Internelor, raportat la data introducerii acțiunii (25 mai 2004), termenul de 30 de zile, în care cel care se consideră vătămat prin refuzul de soluționare a cererilor formulate era obligat să sesizeze instanța, nu putea depăși, în orice situație, data de 12 ianuarie 2004.
Nerespectarea termenului de sesizare a instanței, fără ca această întârziere să fie justificată, atâta timp cât reclamantul nu a fost împiedicat de nimeni și de nimic în a-și exercita dreptul constituțional la acces liber la justiție, atrage după sine decăderea acestuia din dreptul de a mai cere instanței să oblige pe pârât să rezolve petițiile ce i-au fost transmise spre soluționare de Corpul de Control al Primului-ministru și de Autoritatea Națională de Control, în anii 2002 și 2003, reclamantul nefăcând dovada că ar fi sesizat vreodată, în mod direct și nemijlocit, Ministerul Internelor în legătură cu problematica decurgând din nr. 221 din 24 iunie 2002, adoptată de Consiliul Local al Municipiului
Pe cale de consecință, constatând că, din culpa exclusivă a reclamantului, s-a depășit termenul în care acțiunea în contencios administrativ putea fi și trebuia introdusă, la instanța de contencios administrativ competentă, Curtea, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, admițând excepția ce s-a invocat din oficiu, va respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative ca fiind tardivă.
Admiterea excepției tardivității sesizării instanței face de prisos cercetarea fondului acțiunii, cu atât mai mult cu cât, conform dispozițiilor Legii 215/2001, nu există nici un raport de subordonare între autoritățile publice locale, în speță Municipiul I, și organele centrale ale administrației de stat, iar Constituția României nu recunoaște Ministerului Internelor statutul de "garant al aplicării corecte a legislației de către administrația publică locală", astfel precum în mod eronat apreciază reclamantul, pârâtul neputând fi făcut răspunzător, în nici o împrejurare și sub nici un motiv, de modul în care organele de lucru ale Municipiului I au acționat în cazul locativ privind pe -.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel Iași de a soluționa cererea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Admite excepția tardivei introduceri a acțiunii la instanță.
Respinge acțiunea introdusă de reclamantul -, domiciliat în I,-, -ămin, etaj 3,. 81, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, având sediul în B, nr. 1, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
14.02.2008
2 ex.-.
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2008
Președinte, - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
13 Februarie 2008
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Dan Mircea Tăbâltoc
