Anulare act administrativ . Decizia 26/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 26
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta CONSILIUL LOCAL G -UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ G,-, împotriva sentinței 1692/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta pârâtă CONSILIUL LOCAL G -UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ av., pentru intimata reclamantă - SA consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul recurentei depune la dosar copie de pe contractul de asistență juridică, arată că este împuternicită pentru anumite dosare să reprezinte instituția în instanță. Nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată.
Reprezentantul intimatei nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul Consiliului Local G - Unitatea administrativ teritorială susține oral motivele de recurs. Arată că s-ar fi reținut de instanța de fond că s-ar fi încălcat disp. art. 287 din. 571/2003. Consideră că instanța a fost în eroare apreciind că majorarea se aplică asupra cotei de impozitare și nu asupra valorii impozitului rezultat așa cum s-a menționat prin aplicarea cotei de 1,5 la valoarea de inventar. Mai arată că în mod eronat instanța de fond mai reține că referitor la impozitul pe teren cuprins în HCL 526/2007 acesta a fost stabilit diferit pentru persoanele fizice și persoanele juridice contrar art. 258 din. 571/2003. Solicită a se observa că s-au respectat în tocmai disp. art. 287 din. 571/2003 valoarea impozitului majorându-se cu 15% sub procentul de 20% prevăzut de lege.
Față de amplele motive de recurs susținute oral solicită,în concluzie, admiterea recursului cum a fost formulat, pe fond respingerea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei arată că nu Consiliul local a formulat recursul ci Primăria G, dar trecând peste acest lucru, susține oral motivele prezentate în întâmpinarea depusă la dosar și în concluzie solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, concluziile orale ale părților, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați, reclamanta - SA, a solicitat anularea prevederilor HCL nr. 526/2007 după cum urmează:
-art.3 lit.b referitoare la impozitul pe clădirile aparținând persoanelor juridice;
-Anexa 1.2 prin care s-a stabilit impozitul pe teren;
-Anexa 1.4 Hotărârii nr.526/2007 referitoare la prevederile art.267 alin.11 din Legea nr.571/2003 (taxa pentru racorduri și branșamente);
-Anexa 1.5 privind taxa reglementată de art.271 alin.2 din Legea nr.571/2003 (taxele de afișaj în scopuri de reclamă și publicitate).
Motivându-și în fapt cererea reclamanta a precizat că prin HCL nr.526/25.10.2007 s-au stabilit taxele și impozite locale pentru anul 2008.
Referitor la impozitul pe clădiri prin HCL nr.526/2007 aparținând persoanelor juridice s-a stabilit o cotă de 15%. Conform art.253 alin.2 din Legea nr.571/2003 reactualizată pentru persoanele juridice cota de impozit se stabilește prin hotărâre de Consiliul Local și poate fi cuprinsă între 0,25-1,5% inclusiv.
Pârâta avea dreptul să modifice impozitul pentru clădirile aparținând persoanelor juridice numai dacă suma rezultată era cuprinsă înlăuntrul plajei procentuale de 0,25 - 1,5% din valoarea de inventar a clădirii din patrimoniul contribuabilului și numai în cazul în care nu era deja stabilit maximul de 1,5% prevăzut de Codul fiscal.
În privința impozitului pe teren cuprins în Anexa 1,2 din HCL 526/2007 impozitul a fost stabilit diferit pentru persoanele fizice și pentru persoanele juridice deși conf. art.258 din Legea nr.572/2003 reactualizată impozitul pe teren situat în intravilanul localităților, în sumă fixă pe hectar, în funcție de zonă și rangul localităților se face fără vreo discriminare sau diferențiere între persoanele fizice sau juridice.
Prin anexa 1,2 HCL- ului s-a stabilit o cotă de impunere mai mare pentru persoanele fizice decât pentru persoanele juridice.
Cu privire la capătul de cerere referitor la taxele pentru eliberarea autorizațiilor privind lucrările de racorduri și branșamente la rețelele publice de apă, canalizare, gaze termice, energie electrică, telefonie și televiziune prin cablu, în art.267 alin.11 din Legea nr.571/2003, legiuitorul a stabilit o taxă fixă de 9 lei pe fiecare racord.
Pârâta în mod discrediționar a aplicat și în acest caz o majorare de 10% iar taxa pentru eliberarea acestui tip de autorizație a ajuns la 10 lei pentru fiecare racord.
Cu privire la ultimul capăt de cerere privind taxa reglementată de art.271 alin.2 din Legea nr.571/2003 se prevede că taxa unui afișaj situat în locul unde o persoană derulează o activitate economică este între 0-23 ron inclusiv; în cazul oricărui alt panou, afișaj sau structură de afișaj,pentru reclamă și publicitate taxa este între 0-17 ron inclusiv.
Pârâta a stabilit taxe în sumă de 27 lei pentru afișaj situat în locul unde o persoană derulează o activitate economică și taxă de 20,4 lei în cazul oricărui alt panou.
În consecință, pârâta a încălcat disp. art.287 Cod fiscal care prevede că nivelul impozitelor și taxelor locale poate fi majorat anual cu până la 20% de Consiliile Locale, Județene și Consiliului General al Mun. B, după caz.
Față de situația de fapt existentă, Tribunalul, în motivarea sentinței a reținut că:
Excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată conform art.7 din Legea 554/2004 este nefondată întrucât reclamanta prin cererea nr.201/101/03/29/20.02.2008 - fila 4 dosar - s-a adresat cu plângere prealabilă către pârâtă pentru anularea prevederilor Hot. 526/2007.
De asemenea prin actul aflat la filele27-28 dosar,aceasta a răspuns reclamantei că HCL nr. 526/2007 întrunește condițiile de legalitate.
Pe fondul cauzei a constatat că in art. 1 lit. b din HCL nr. 526/2007 a fost stabilit un impozit pe clădirile aparținând persoanelor juridice la 1,5%,iar in art. 3 din aceeași hotărâre s-a dispus majorarea cotei de impozit pentru clădiri,datorat de persoanelor juridice cu 15%.
Potrivit art. 253 din Legea nr. 571/2003, calculul impozitului pe clădiri în cazul persoanelor juridice, se face prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
Cota de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,50% inclusiv.
Instanța a constatat că parata a stabilit o cotă de impozit pe clădirile aparținând persoanelor juridice care depășește limita maxima de 1,50%,stabilită prin art. 253 din egea nr. 571/2003.
Cu privire la impozitului pe teren cuprins în Anexa 1,2 din HCL 526/2007, a constatat că impozitul a fost stabilit diferit pentru persoanele fizice și pentru persoanele juridice,deși stabilirea impozitelor se face fără vreo discriminare sau diferențiere între persoanele fizice sau juridice,conform art. 258 din Legea nr. 571/2003 reactualizată.
Cu privire la taxele pentru eliberarea autorizațiilor privind lucrările de racorduri și branșamente la rețelele publice de apă, canalizare, gaze termice, energie electrică, telefonie și televiziune prin cablu, va constata că potrivit art.267 alin.11 din Legea nr.571/2003 "taxa pentru eliberarea unei autorizații privind lucrările de racorduri și branșamente la rețele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie și televiziune prin cablu se stabilește de consiliul local și este de până la 75.000 lei [vechi] pentru fiecare racord", iar majorarea cotei poate fi de 20% conform art. 287 din Legea nr.571/2003 reactualizată
In cauză, prin HCL nr. 526/2007, Anexa 1.4 fost stabilit un impozit de 10 ron pentru fiecare racord,ce depășește limita prev.de art. 287 din Legea nr.571/2003 reactualizată.
Cu privire la taxa reglementată de art.271 alin.2 din Legea nr.571/2003 se constată că pârâta prin Anexa 1.5 HCL nr. 526/2007din a stabilit taxe în sumă de 27 lei pentru afișaj situat în locul unde o persoană derulează o activitate economică și taxă de 20,4 lei în cazul oricărui alt panou.
În consecință, pârâta a încălcat disp. art.287 cod fiscal care prevede că nivelul impozitelor și taxelor locale poate fi majorat anual cu până la 20% de Consiliile Locale, Județene și Consiliului General al Mun. B, după caz.
Împotriva sentinței instanței de fond a formulat recurs Consiliul Local G prin Primar, invocând nelegalitatea ei prin încălcarea art. 304 pct. 7.proc.civ. în sensul că nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Instanța reține eronat că referitor la impozitul pe clădiri aparținând persoanelor juridice că prin HCL 526/2007 s-a stabilit o cotă de impozitare ce depășește limita maximă de 1,5% astfel cum a fost stabilită prin art. 253 din. 571/2003.
Pe de altă parte prin art. 287 Cod fiscal se stabilește că nivelul impozitelor și taxelor locale prevăzute pot fi majorate anual cu până la 20% de Consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, cu excepția taxelor prevăzute la art. 263 al. 4 și 5 și art. 295 al. 11 lit. b și
Se susține că în respectarea acestui text legal, prin art. 3 din HCL 526/2007, a fost aprobată majorarea impozitului rezultat în urma aplicării cotei de 1,5 asupra valorii de inventar cu 15% sub 20% prevăzut de lege.
Instanța eronat s-a apreciat că majorarea se aplică asupra cotei de impozitare și nu asupra valorii impozitului rezultat, prin aplicarea cotei de 1,5% la valoarea de inventar.
Un alt motiv de recurs se referă la impozitul pe teren, asupra căruia prima instanță a reținut că prin HCL 526/2007, a fost stabilit diferit pentru persoanele fizice și juridice, în contradicție cu art. 258.fiscal.
În realitate textul art. 258 al. %/1 prevede că impozitul pe teren intravilan la persoanele juridice este stabilit diferențiat.
În acest caz HCL 526/2007 a aplicat majorarea la nivelul taxelor și impozitelor stabilite prin HG 1514/2006.
Referitor la taxele pentru eliberarea autorizațiilor privind lucrările de racorduri și branșamente la rețelele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie și televiziune prin cablu, sentința este nelegală pentru că reține că nivelul acestor taxe este de 75.000 lei pentru fiecare racord, deși trebuia să aibă în vedere dispozițiile HG 1514/2006 prin care au fost modificate, fiind stabilite între 0 și 9 lei inclusiv pentru fiecare racord.
La aceste niveluri aplicându-se majorarea prev. de art. 287 Cod fiscal rezultă o taxă de 10,8 lei, iar prin HCL 526/2007 a fost aprobată 10 lei astfel că nu au fost încălcate prevederile legale.
Sentința este criticabilă și în ce privește taxa de afișaj, prin nerespectarea HG 1514/2006 care prevede că realizarea afișajului la locul unde persoana își desfășoară activitatea economică, se taxează la nivelul cuprins între 0-23 lei/mp la care se adaugă majorarea de 20%, rezultând o limită de 27%.
Deasemenea, pentru oricare alt panou afișaj pentru reclamă și publicitate, nivelul taxei este de 0-17 lei/mp la care se adaugă majorarea de 20% stabilită de art. 287.fiscal.
Recursul s-a declarat n termen legal.
Recursul este nefondat.
În examinarea motivelor de recurs, criticile formulate vor fi înlăturate pentru cele ce urmează:
În cazul impozitului pe clădiri conform art. 253 alin. 2 din. 571/2003 - reactualizată "pentru persoanele juridice, cota de impozit se stabilește prin hotărâre de consiliul local și poate fi cuprinsă între 0,25 și 1,5% inclusiv".
Astfel Consiliul Local G avea dreptul să modifice impozitul pentru clădirile aparținând persoanelor juridice numai dacă suma rezultată era cuprinsă înlăuntrul cotei procentuale de 0,25 - 1,5% din valoarea de inventar a clădirii din patrimoniul contribuabilului și numai în cazul în care nu era deja stabilit maximul de 1,5% prevăzut de Codul fiscal, în nici un caz peste aceste procente.
Cu privire la impozitul taxă pe teren - Anexa 1.2 Hotărârii nr. 526/2007, stabilește diferențiat impozitul pe terenurile aparținând persoanelor juridice în sumă mai mare față de același impozit pentru persoanele fizice și anual este majorat progresiv.
Aceeași situație cu privire la taxa pentru emiterea avizelor pentru racorduri și branșamente la rețele de gaze, apă, telefonie, televiziune(taxa stabilită de legiuitor în codul fiscal este de 9 lei, Consiliul local G majorând-o cu 10%) cât și în cazul taxelor de afișaj în scop de reclamă și publicitate(unde întâlnim majorare de 15% față de prevederea legală).
Referitor la majorarea taxelor și impozitelor cu până la 20%"acordat de Legea 571/2003 această motivație nu poate fi primită de instanță deoarece Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG 44/2004 prevăd că art. 287 din Codul fiscal trebuie interpretat și aplicat în conformitate cu art. 222 din Norme.
Astfel art. 287 Cod fiscal prevede că "nivelul impozitelor și taxelor locale prevăzute în prezentul titlu poate fi majorat anual cu până la 20% de consiliile locale județene și Consiliul General al Municipiului B după caz".
Normele metodologice de aplicare a Legii 571/2003 la art. 222 explică semnificația sintagmei "după caz", astfel: "Consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, în termenul prevăzut la art. 288 al. 1 Cod fiscal, pot majora anual impozitele și taxele locale prevăzute la Codul fiscal în funcție de condițiile de zonă, fără discriminare între categoriile de contribuabili cu până la 20%".
În Municipiul G, nu au existat condiții de zonă deosebite încât să se justifice majorările impozitelor și taxelor peste limitele stabilite de legiuitor.
Tot în Normele Metodologice de aplicare a /2003 respectiv art. 224, se prevede că atât Consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B adoptă pentru anul fiscal următor hotărâri privind stabilirea impozitelor și taxelor locale în condițiile acestui articol:
- "stabilirea cotei impozitelor sau taxei locale, când acestea se determină pe bază de cotă procentuală iar prin Codul Fiscal sunt prevăzute limitele minime și maxime;
- stabilirea cuantumului impozitelor și taxelor locale când acestea sunt prevăzute în sumă fixă în limitele prevăzute de Codul fiscal sau hotărâre de Guvern prin care nivelurile impozitelor și taxelor locale se indexează, ajustează, actualizează în condițiile art. 292 Cod fiscal".
Din toate aceste prevederi legale se observă faptul că Legiuitorul a dorit ca pe teritoriul întregii țări stabilirea impozitului pentru clădirile aparținând persoanelor juridice să se realizeze pe baza acelorași reguli și limite.
Față de cele expuse, Curtea, văzând și art. 312.proc.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta CONSILIUL LOCAL G -UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ G,-, împotriva sentinței 1692/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2009.
Președinte, dr. - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./26.02.2009
Fond -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Mariana Trofimescu, Vasile Susanu
