Anulare act administrativ . Decizia 2601/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2601
Ședința publică de la 07.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 2: Radu Constantin Daniel
JUDECĂTOR 3: Horațiu
GREFIER: - -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.1984/27.05.2009, pronunțată în dosarul nr. 14948/3/CA/2009 de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA ORAȘULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant, prin apărător, cu delegație pe care o depune la dosar în ședință publică, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant, prin apărător, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 22 lei și a timbrului judiciar, în valoare de 0,30 lei.
Curtea ia act de achitarea taxelor dispuse prin rezoluție și le anulează.
Recurentul-reclamant, prin apărător, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar acte ce privesc starea de sănătate a lui, brevetul și certificate prin care se constată calitatea de luptător rănit în Revoluția Română din 1989, precum și o serie de înscrisuri reprezentând schițe ale terenului câștigat în urma constatării calității de rănit în revoluție. Arată că majoritatea documentelor depuse există și în dosarul de fond.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri pentru recurentul-reclamant și, totodată, având în vedere faptul că majoritatea documentelor depuse la dosar privesc starea de sănătate lui, situație cunoscută și de către intimata-pârâtă, consideră că nu se impune comunicarea înscrisurilor depuse astăzi, în ședință publică, la dosarul cauzei. Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul-reclamant, prin apărător, solicită instanței admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. Instanța de fond, în mod eronat a respins acțiunea, cu privire la impozitele ce fac obiectul prezentei cauze, ca neîntemeiată. Chiar aceasta recunoaște că abrogarea art. 15 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, în baza căruia a fost emis Titlul de Proprietate, nu a fost făcută în mod expres și legal, astfel cum este prevăzut de Legea nr. 24/2000, asocierea acestei abrogări cu o abrogare implicită, prevăzută de art. 65 alin.(1) din aceeași lege, fiind incorectă. Arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. (3) din Legea nr. 24/2000: "Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres.", în cauza de față nefiind situația unei abrogări exprese. Legea nr. 18/1991 face parte din categoria legilor speciale cu caracter reparatoriu ce nu pot fi abrogate în mod implicit. Legiuitorul ar fi trebuit să respecte dispozițiile Legii nr. 24/2000 și să menționeaze, distinct, la finalul Codului Fiscal, abrogarea art. 15 alin. 5 din Legea nr. 18/1991. Arată că, în baza art. 5 alin. (2): "Drepturile acordate conform prezentei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează și nu afectează acordarea altor drepturi.". Drepturile menționate de art. 5 alin. (2) nu vizează și drepturile prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. g), intrând, totodată, în contradictoriu cu dispozițiile art. 284 din Fiscal care prevede doar scutirea de la plata impozitului pentru terenul aferent locuinței. Consideră că, atat timp cât sunt în vigoare două prevederi care sunt contrare, aplicabile îi sunt prevederile legii speciale, și anume dispozițiile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, privind scutirea impozitului pentru terenul primit în baza calității de luptător rănit în Revoluția din 1989. Solicită admiterea recursului, modificarea, în tot, a sentinței civile recurate, pe care o consideră nelegală și netemeinică și constatarea faptului că recurentul-reclamant este scutit de la plata impozitului pentru terenul primit având în vedere calitatea sa. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150.Pr.Civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA:
Deliberand asupra recursului, constata urmatoarele: Prin sentinta civila nr.1984/27.05.2009 pronuntata de Tribunalul B - sectia a IX-a, in dosar 14948/3/CA/2009, a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul impotriva paratului Orasul, avand ca obiect bligarea paratului la restituirea sumei de 2.378 lei retinute cu titlu de impozit pe teren pe anii 2003-2007 si a dobanzii aferente sumei de mai sus. Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a constatat urmatoarele: In fapt, reclamantul a sustinut ca are calitatea de Luptator Ranit in Revolutia din 1989 cu gradul 2 de invaliditate si ca, in baza art. 10, lit.t din Legea nr.42/1990 i s-a atribuit prin constituire o suprafata de teren de 1 ha situata in extravilanul localitatii parate, entru p. acest teren achitand anual impozite in valoarea totala de 2378 lei, desi potrivit art.15 alin.5 din Legea nr.18/1991 era scutit de aceasta plata. Acesta a mai sustinut ca textul legal de mai sus nu a fost abrogat niciodata nici de art.284 si nici de art.l, alin.3 pr.fiscala, normele de tehnica legislativa prevazute de Legea nr.24/2000 nefiind respectate. Intrucat instanta de fond a invocat din oficiu exceptia prescriptiei
pentru impozitele aferente anilor 2003-2004, instanta a constatat ca in cauza termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de art.1 din Decretul nr. 167/1958 este implinit in privinta sumelor de mai sus. In schimb, tribunalul a apreciat ca exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Orasul si exceptia tardivitatii formularii cererii prealabule sunt neintemeiate. Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat ca reclamantul are calitatea de Luptator Ranit in Revolutia din 1989 cu gradul 2 de invaliditate si, in baza art. 10 lit.t din Legea nr.42/1990 raportat la art. 15 alin.5 din Legea nr. 18/1991, reclamantului i s-a atribuit prin constituire o suprafata de teren de 1 ha situata in extravilanul localitatii parate. Insa, instanta de fond a conchis ca ustinerea reclamantului in sensul ca ar fi scutit de obligatia de plata a impozitului pentru terenul de mai sus este neintemeiata, aducand ca argumente: Desi ste adevarat ca potrivit art. 15 alin.5 din Legea nr. 18/1991, pentru terenurile atribuite, beneficiarii Legii nr.42/1990 nu se datoreaza taxe sau impozite, totusi data cu intrarea in vigoare a Codului Fiscal (01.01.2004), prin art.284 alin.2 din Legea nr.571/2003 a fost eliminata scutirea de mai sus. Astfel, otrivit p. art.298 pct.44 din Legea nr.571/2003 se abroga orice dispozitii contrare prezentului cod, ori ispozitiile art. 15 alin.5 din Legea nr. 18/1991 sunt contrare dispozitiilor art.284, alin.2 Fiscal, rezultand ca vor fi abrogate, abrogare implicita, cu respectarea prevederilor art.65 alin.l din Legea nr.24/2000 referitoare la evenimenetele legislative implicite. In sfarsit, cu referire la ustinerea reclamantului in sensul ca scutirea de impozit ar fi prevazuta si de Legea nr.341/2004, tribunalul a iterat ca, desi ste adevarat ca potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.341/2004, drepturile acordate conform prezentei legi nu sunt considerate venituri, nu se impoziteaza si nu afecteaza acordarea altor drepturi, din interpretarea sistematica a acestui text cu art.5 alin.l din acelasi act normativ, rezulta ca,drepturile" la care se refera alineatul 2 nu vizeaza toate drepturile prevazute de alineatul 1, ci numai pe cele banesti, fiind evident, ca de exmplu, dreptul de pensionare cu 5 ani inainte de varsta standard de pensionare, dreptul la atribuirea unei locuinte sau dreptul la anumite scutiri nu sunt susceptibile de impozitare. S-a tinut seama si de faptul ca scutirea la care se refera art.5 alin.2 din Legea nr.341/2004 vizeaza numai impozitul pe venit, nu si alte forme de impozite, taxa sau contributii, exprimarea legiuitorului fiind una restrictiva si, ai mult decat atat, alineatul 2 al art.5 contine norme cu caracter general, in timp ce alineatul 1 contine norme cu caracter special, derogatoriu, care reglementeaza in detaliu fiecare forma de scutire avuta in vedere de legiuitor. Astfel, art.5 alin.l lit.l din Legea nr.341/2004 indica pentru care terenuri exista scutirea de la plata impozitului, respectiv numai pentru terenul aferent locuintei, nu si pentru terenul extravilan. Impotriva acestei hotarari a formulat recurs, in termen legal, reclamantul, criticand-o pentru motive de nelegalitate in conf. cu art. 304 pct. 9. Astfel, recurentul-reclamant a reiterat argumentele prezentate si in cadrul dosarului de fond, invocand beneficiul art. 15 pct. 5 din Legea nr.1/1991 si sustinand ca aceste disp. nu sunt abrogate prin intrarea in vigoare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, in argumentarea acestei teze invocand prev. art. 62, 63 si 65 din Legea nr.24/2000 si sustinand ca socierea de catre instanta de fond a acestei abrogari cu o abrogare implicita, prevazuta de art.65 alin.l din Legea nr.24/2000, nu reprezinta o motivatie corecta si legala, Legea nr. 18/1991 reprezentand o lege speciala cu caracter reparatoriu, facand parte din domeniul special de elaborare al legilor ce reglementeaza materia de fond funciar din tara noastra, si nu o lege cu caracter ordinar ce poate fi abrogata in mod implicit, in acest sens invederand disp. art.65 alin.3 din Legea nr.24/2000. In aceeasi ordine de idei, instanta de fond ar fi denaturat si prevederile imperative dispuse de Legea 341/2004, asociind acordarea unor drepturi de catre legea speciala cu drepturi de natura baneasca, nu si celelalte drepturi, in acest sens invocand disp. art.5 alin.2 din lege, potrivit caroraDrepturile acordate conform prezentei legi nu sunt considerate venituri, nu se impoziteaza si nu afecteaza acordarea altor drepturi.De asemenea, articolul 13 alin. 3 din Legea nr.341/2004 reitereaza si recunoaste drepturile referitoare la atribuirea de teren in proprietate, acordate de Legea nr.42/1990 (art.8 lit.t ), respectiv Legea nr. - (art. 15 alin.5). In plus, art.284 din Codul fiscal prevede, ca forma de scutire pentru beneficiarii Legii nr.341/2004, doar scutire de la plata impozitului pentru terenul aferent locuintei, ceea ce intra in contradictie atat cu art.5 alin.2 din Legea nr.341/2004, care prevede o scutire totala de taxe pentru drepturile acordate conform Legii nr.341/2004, cat si cu prevederile art. 15 alin.5 din Legea nr.18/199: in sfarsit, recurentul a iterat si argumentul dat de aptul ca Legea nr.341/2004, care abroga Legeanr.42/1990,dar a mentinut drepturile conferite de Legea nr.42/1990, a intrat in vigoare la o data ulterioara emiterii Codului fiscal. Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod proc.civ. Curtea apreciaza că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Criticile aduse de recurent hotararii recurate, sub aspectul gresitei retineri a inexistentei dreptului sau la scutirea de la obligatia de plata a impozitului pentru teren, apar in lumina Curtii ca nefiind fondate. Astfel, instanta apreciaza ca instanta de fond a dat o justa apreciere probelor administrate in cauza retinand in mod corect ca prin art.284 alin.2 si 298 pct. 44 din Legea nr.571/2003 a fost eliminata scutirea prev. de art. 15 alin.5 din Legea nr. 18/1991 pentru terenurile atribuite beneficiarilor Legii nr.42/1990. De asemenea, in mod judicios a interpretat instanta de fond disp. art.5 alin.2 din Legea nr.341/2004, in sensul ca este vizat numai impozitul pe venit, nu si alte forme de impozite, taxa sau contributii. Asadar, se constata ca prima instanta a dat o justa apreciere probelor, Curtea constatand ca argumentele retinute de prima instanta in pronuntarea solutiei si, ca atare, in respingerea argumentelor reclamantului, sunt judicioase si, drept consecinta, instanta de recurs le insuseste, concluzionand ca sunt nefondate criticile din recurs, axate pe aceleasi alegatii prezentate si in fata instantei de fond, in sensul caracterului special al prevederilor Legii nr.18/1991 si 341/2004 si nejudicioasei retineri a abrogarii implicite a acestor prevederi ce acordau beneficiul scutirii prin Codul fiscal. Un argument suplimentar rezida si in aceea ca abrogarea prev. 15 alin.5 din Legea nr. 18/1991 rezulta chiar in mod expres, cat timp prin HG nr.44/2004 de aprobare a Normelor metodologice a Codului fiscal in aplicarea art. 256 din Codul fiscal ( privind impozitul si taxa pe teren ) se mentioneaza ca se considera proprietari de terenuri supuse impozitului si acei contribuabili carora li s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991. Ca atare, caracterul reparatoriu al Legii nr. 18/1991 sau de recunostinta al Legii nr.341/2004 nu afecteaza posibilitatea ca, dupa o perioada semnificativa de la Revolutia din 1989 ( la nivelul anului 2003, odata cu intrarea in vigoare a Codului fiscal ) statul sa nu poata reconsidera pozitia asupra dreptului beneficiarilor acestor legi de a mai fi scutiti in continuare de plata anumitor obligatii fiscale. Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive de casare ori modificare a sentinței atacate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurl ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.1984/27.05.2009, pronunțată în dosarul nr. 14948/3/CA/2009 de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA ORAȘULUI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red./Tehnored. - 2 ex.
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor, Radu Constantin Daniel, Horațiu
