Anulare act administrativ . Decizia 265/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 265/R-
Ședința publică din 20 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în,-, -. B. 16, județul A, împotriva sentinței nr. 634/CA/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - complet specializat de contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât PENITENCIARUL COLIBAȘI, cu sediul în,-, județul A.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat G pentru recurentul - reclamant, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind intimatul - pârât.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin biroul registratură, la data de 10 martie 2009, întâmpinare din partea intimatului - pârât.
Avocat G, având cuvântul pentru recurentul -reclamant, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Avocat G, având cuvântul pentru recurentul - reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată. Depune la dosar concluzii scrise,pe care le susține oral în ședință publică.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la data de 26.06.2008, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Penitenciarul Colibași pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. Anularea deciziei conducerii pârâtului prin care, începând cu data de 1.09.2006, i s-a modificat salariul de bază lunar prin reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,90, la 1,70;
2. Obligarea pârâtului ca la stabilirea salariului de bază lunar să se aplice coeficientul de ierarhizare de 1,90, începând cu data de 1.09.2006;
3. Obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale restante, rezultate de la 1.09.2006, actualizate cu coeficientul de inflație de la data plății, arătând următoarele:
Este angajatul pârâtului, în calitate de funcționar public cu statut special, potrivit Legii nr.293/2004 și până la data de 1.09.2006, a avut gradul profesional de agent șef și funcția de șef punct de lucru, cu un salariu de bază calculat prin aplicarea coeficientului de ierarhizare de 1,90.
Începând cu data de 1.09.2006, i s-a modificat(redus) salariul de bază lunar, prin reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,90, la 1,70.
Nu cunoaște motivele pentru care s-a luat această măsură, deoarece nu i s-a adus la cunoștință și nu i s-a comunicat nici un act din care să rezulte că a fost sancționat disciplinar sau că s-a luat decizia unilaterală de modificare a raporturilor de serviciu referitoare la salariu.
Potrivit art.49 și 51 alin.4 din Legea nr.293/2004, funcționarii publici din sistemul administrației penitenciarelor au dreptul la stabilitatea raporturilor de serviciu, care se pot modifica numai în cazurile și situațiile expres prevăzute de lege, la cererea acestora sau cu acordul lor.
Art.81, din același act normativ, prevede că dispozițiile acestei legi se completează, după caz, cu prevederile cuprinse în legislația muncii.
Principiul stabilității în muncă presupune că modificarea raporturilor de serviciu poate interveni numai în condițiile prevăzute de lege, iar o astfel de măsură nu trebuie să aducă atingere drepturilor salariaților care sunt ocrotite de lege și, ca atare, este nulă orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi.
Potrivit art.267 din Codul muncii, este nulă absolut măsura dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Prin modificarea unilaterală a salariului de bază lunar, prin reducerea coeficientului de ierarhizare avut până la acea dată, de 1,90, fără acordul său, s-a încălcat principiul stabilității în muncă, astfel că decizia este nulă absolut.
De la data de 1.09.2006, a fost lipsit de drepturile sale reprezentând diferența la care avea dreptul prin aplicarea coeficientului de ierarhizare de 1,90 și salariul primit prin aplicarea coeficientului de 1,70.
A solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâtul, prin întâmpinare(5-7), a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că schimbarea încadrării și modificarea coeficientului de ierarhizare de la 1,90, la 1,70 s-a făcut în urma aplicării noului stat de funcții, prin decizia nr.37/4.10.2006(23-25).
A mai arătat că prin această decizie s-a schimbat și încadrarea reclamantului din funcția de șef punct de lucru, cu un coeficient de ierarhizare 1,90 în funcția de subofițer escortă I, cu un coeficient de ierarhizare de 1,70, la altă poziție din statul de organizare.
Schimbarea încadrării nu l-a privit numai pe reclamant, în această situație fiind mai mulți salariați cărora, prin aplicarea deficitară a noului stat de funcții, li s-a diminuat sau majorat coeficientul de ierarhizare în mod necorespunzător(31-36).
Această deficiență a fost constatată în urma controalelor efectuate și nu se poate remedia decât prin emiterea unei hotărâri judecătorești(37-42, 44-48).
Reclamantul, prin răspunsul la întâmpinare(15-16), pct.4, și-a precizat acțiunea cu privire la drepturile salariale pretinse și perioada pentru care le solicită.
Din nota internă, depusă de pârât la dosar, nr.-/20.10.2008(27) rezultă că decizia nr.37/4.10.2006 nu a fost comunicată în mod individual fiecărui salariat, iar din nota internă nr.-/26.11.2008(30) rezultă că reclamantul a luat la cunoștință de modificarea încadrării prin decizia nr.37/4.10.2006, cu ocazia plății salariilor aferente lunii septembrie 2006, în înscrisul înmânat acestuia cu această ocazie fiind menționat coeficientul de ierarhizare modificat.
Prin sentința civilă nr. 634/CA din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția civilă - complet specializat de contencios administrativ fiscal, s-a respins acțiunea precizată privind pe reclamantul domiciliat în, str. -, rn.1, -.B,.16, jud. și pe pârâtul, cu sediul în, B-dul. -, nr.1, jud. A, ca tardiv formulată, reținându-se următoarele:
Reclamantul este angajatul pârâtului, ca funcționar public cu statut special, fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr.293/2004.
Prin decizia nr.37/4.10.2006(23-25), potrivit art.1 din decizie, în aplicarea noului stat de organizare emis de Administrația Națională a Penitenciarelor, a fost schimbată încadrarea mai multor funcționari publici cu statut special, printre care și a reclamantului, poziția nr.94.
În preambulul deciziei, s- menționat că aceasta a fost emisă în baza Legii nr.293/2004, modificată prin nr.OUG47/2006, care, la art.9 au stabilit categoriile de funcționari și gradele acestora, ce pot fi încadrați în penitenciare.Dispozițiile art.9 din Legea nr.293/2004 privitoare la noile funcții și grade au fost modificate prin art.2 din nr.OUG47/2006, astfel: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, gradele profesionale ale personalului din penitenciare vor fi echivalate cu menținerea drepturilor și a vechimii în grade câștigate anterior, după cum urmează:
Corpul ofițerilor de penitenciare:
a) inspector general de penitenciare - inspector general șef, inspector general principal și inspector general;
b) inspector șef principal de penitenciare - inspector șef principal;
c) inspector șef de penitenciare - inspector șef;
d) subinspector șef de penitenciare - subinspector șef;
e) inspector principal de penitenciare - inspector principal;
f) inspector de penitenciare - inspector;
g) subinspector de penitenciare - subinspector.
Corpul agenților de penitenciare:
a) agent șef principal de penitenciare - agent șef principal;
b) agent șef de penitenciare - agent șef;
c) agent șef adjunct de penitenciare - agent șef adjunct;
d) agent principal de penitenciare - agent principal;
e) agent de penitenciare - agent".
Rezultă fără dubiu că ne aflăm în prezența unei decizii emisă în aplicarea legii, astfel că nu pot fi primite criticile reclamantului cu privire la nulitatea absolută a acesteia pentru:
- lipsa cercetării prealabile, deoarece aceasta este specifică aplicării sancțiunii disciplinare și nu ne aflăm în această situație;
- lipsa acordului său pentru modificarea încadrării, deoarece este o modificare intervenită prin efectul legii, care nu necesită acordul salariatului.
Este reală susținerea reclamantului cu privire la greșita sa încadrare, situație confirmată de pârât prin întâmpinare dar și de situația întocmită de aceasta sub nr.33863/21.11.2006(31-36), la o lună de la emiterea deciziei nr.37/4.10.2006.
Este susținerea reclamantului că nu a luat la cunoștință sub nici o formă de schimbarea încadrării, de reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,90 la 1,70, din moment ce acesta i-a fost comunicat odată cu comunicarea drepturilor ce i se cuvin pentru luna septembrie 2006, plătite diminuate în luna octombrie 2006.
De la această dată a început să curgă pentru reclamant dreptul de a contesta și solicita schimbarea încadrării, atât pârâtului, cât și instanței în caz de refuz al acestuia.
În raport de această dată, octombrie 2006, prima instanță a reținut că introducerea acțiunii la data de 27.06.2008 apare ca fiind peste termenul de 6 luni prevăzut de art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificată, dar nu mai mult de 1 an, de la data emiterii acestuia, cum se prevede la alin.2, al aceluiași articol.
În fine, mai trebuie avut în vedere că ne aflăm în situația contestării schimbării încadrării, cu consecința, în cazul admiterii cererii, a anulării acesteia și plata drepturilor cuvenite, care atrage incidența acestor termene, nu în situația pretinderii unor drepturi deja stabilite, ce se refuză a fi achitate, care atrage incidența termenului general de prescripție de 3 ani.
Nu trebuie omis faptul că schimbarea încadrării, făcută eronat de către pârât, a fost cunoscută atât în urma controlului efectuat la data de 21.11.2006(31-36), cât și la data de 3.08.2007, când s-a întocmit nota de constatare nr.46625/3.08.2007(39-42, 44-48) iar pârâtul putea voluntar schimba încadrarea.
Pârâtul, în măsura în care apreciază că a emis decizia nr.37/4.10.2006 în mod nelegal, poate reveni asupra acesteia, fără a se mai cere instanței exercitarea controlului de legalitate.
Reținând că excepția de tardivitate a introducerii acțiunii este întemeiată, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului ca tardiv formulată.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe temeiul art.304 pct.7, 9 și art.3041Cod pr.civilă, în sensul că:
- hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Astfel, în mod greșit, se motivează că decizia nr.37/4.10.2006 a fost emisă de pârât în baza dispozițiilor Legii nr.243/2009- referitoare la noile grade și funcții - modificată prin art.2 din OUG nr.47/2006. Norma legală la care se face trimitere echivalează gradele profesionale cu menținerea drepturilor și a vechimii în grade, câștigate anterior, ceea ce face ca modificarea lor prin reducerea coeficientului de ierarhizare să fie nelegală;
- motivarea hotărârii este în contradictoriu cu mențiunile din partea finală a "Situației nr.33863/21.11.2006" la care se face trimitere, unde se precizează că agenții cărora li s-a redus coeficientul de ierarhizare "nu au manifestat interes față de activitățile desfășurate, inițiativă și creativitate, în unele cazuri rezultatele obținute neridicându-se la nivelul așteptărilor". De aici, rezultă că măsura reducerii s-a datorat superficialității în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, faptă ce constituie abatere disciplinară, conform art.61 lit.b din Legea nr.293/2004, pentru care se impunea efectuarea cercetării prealabile pentru a da legalitate măsurii disciplinare luate, ceea ce în cauză nu s-a realizat;
- de asemenea, susținerea că este vorba de o modificare intervenită prin efectul legii, ce nu necesită acordul salariatului, este în contradicție cu principiul stabilității raporturilor de serviciu prevăzut de art.49 și 51(4) din Legea nr.243/2004, respectiv art.38 și 41 Codul munci;
- hotărârea este nelegală întrucât este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, prin aceea că acțiunea nu a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.554/2004, ci are ca obiect un conflict de muncă întemeiat pe dispozițiile art.81 din Legea nr.293/2004, ce prevede soluționarea în raport de dispozițiile Codului muncii. Prin urmare, greșit instanța de fond a făcut trimitere la art.11 din Legea nr.554/2004;
- or, potrivit art.283 Codul muncii, termenul pentru formularea unor astfel de cereri, curge de la data în care a fost comunicată decizia angajatorului, aspect neluat în considerare de către instanța de fond. Primirea fluturașului în care sunt trecute drepturile salariale nu echivalează cu o comunicare a deciziei, așa cum sunt reglementările legale, comunicarea fiind mijlocul tehnic prin care se aduce la cunoștință un act ce trebuie cunoscut de partea interesată, dată de la care curge și termenul de contestare a acesteia, respectiv de 30 zile de la comunicare.
Or, despre această decizie și motivele reducerii coeficientului de ierarhizare, a luat cunoștință în timpul judecății acțiunii.
Prin urmare, se impune admiterea recursului, modificarea hotărârii și admiterea acțiunii sale.
Examinând sentința prin prisma motivelor invocate, dar și în limitele dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, recurentul reclamant este funcționar public cu statut special căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 293/2004 care, la art. 81, prevede faptul că se completează cu dispozițiile din legislația muncii.
Prin decizia nr. 37/4.10.2006 emisă de directorul Penitenciarului d e Maximă Siguranță Colibași s-a dispus ca, începând din data de 01.09.2006, anumiți agenți, printre care și reclamantul, să fie numiți în funcții în noul stat de organizare aprobat prin Decizia nr. 452/2006 emisă de directorul general al ANP, beneficiind de coeficienții de ierarhizare, soldele și poziția prevăzute în dreptul fiecăruia, precum și de sporurile de dispozitiv și, respectiv, de pericol deosebit, prevăzute în Legea nr. 138/1999 și Anexa 3 la Ordinul MJ nr. 2498/C/1999, respectiv în Anexa 5 la 2498/C/1999 modificată prin nr. 2705/C/1999 și nr. 424/C/2001.
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamant a vizat nelegala modificare a raportului de serviciu sub aspectul salariului prin reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,90, la 1,70, fără însă a contesta noua încadrare pe funcție sau în grad profesional.
Dreptul comun în materia "legislației muncii" pentru raporturile juridice de munca neîntemeiate pe un contract individual de munca îl reprezintă Codul Muncii, conform art. 295 alin. 2 din acest act normativ.
Potrivit art. 283 Codul Muncii "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Totodată, art. 163 din același act dispune că -"Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Art. 166 alin 1: "Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Din toate aceste dispozițiile legale rezultă că reclamantului, ca salariat care cunoștea o anumită formă de executare a raportului său de serviciu, trebuia să i se comunice dispoziția de schimbare a unui element al raportului respectiv, adică a salariului.
Comunicarea actului - moment de la care curge termenul de acțiune în justiție - trebuie realizată într-un mod să asigure recepționarea lui fără echivoc de către destinatar. În acest fel, faptul că, la un moment dat, reclamantul a putut cunoaște consecința emiterii actului care i-a modificat raportul de serviciu - anume reducerea salariului ca urmare a reducerii coeficientului de ierarhizare - nu este echivalent cu faptul comunicării actului în sine.
Pe de altă parte, cum s-a arătat anterior, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată. Ori, în speță, această dovadă nu s-a realizat. În plus, prima instanță nu a putut stabili cu certitudine nici momentul în care reclamantul a primit salariul și, drept consecință, ar fi putut cunoaște măsura reducerii salariului.
Prin urmare, reclamantului nu i-a fost comunicat decizia prin care angajatorul a intervenit unilateral în executarea raportului de serviciu și nici nu s-a dovedit data semnării statului de plată a salariului. Ca atare, indiferent că instanța de fond califică acțiunea reclamantului ca fiind o contestație împotriva schimbării încadrării sau ca fiind o contestație strict împotriva reducerii nelegale a coeficientului de ierarhizare, cererea de chemare în judecată nu poate fi apreciată ca fiind tardiv formulată.
Pentru aceste motive, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Aprecierile instanței de fond legate de valabilitatea deciziei nr.37/2006, prin aceea că nu se justifică nulitatea sa pentru lipsa cercetării disciplinare prealabile, ori că, în măsura în care pârâtul apreciază că decizia a fost emisă nelegal, poate reveni asupra ei, fără a mai fi necesară exercitarea controlului de legalitate, nu pot fi considerate ca și judecăți asupra fondului cauzei, ci doar aprecieri sumare referitoare la forma actului fără a fi bazate pe o cercetare a legalității și temeiniciei raportului de serviciu vizând salarizarea recurentului-reclamant. Aceste considerente sunt, într-adevăr, contradictorii conținutului "Situației nr.33863/21.11.2006" întocmite chiar de intimatul-pârât, prin care se recunoaște faptul că, în parte, schimbarea încadrării personalului s-a făcut, în mod greșit.
Ca atare, soluționând cauza pe o excepție ce nu este incidentă acesteia, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, se impune reluarea judecății, urmând a fi luate în considerare celelalte critici ale prezentei căi de atac.
Față de cele ce preced, curtea, în temeiul art.312 alin.1, 3 și 5 Cod pr.civilă, coroborate cu dispozițiile legislației muncii, urmează să admită recursul, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în,-, -. B. 16, județul A, împotriva sentinței nr. 634/CA/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârâtPENITENCIARUL COLIBAȘI, cu sediul în,-, județul A.
Casează sentința de mai sus și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
7.04.2009
jud fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
