Anulare act administrativ . Sentința 2667/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL
SECTIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 2667
Ședința publică de la 23.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Severin
GREFIER: - -
Pe rol pronunțare asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - SA în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din această hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea succesiv la 16.06.2009 și la 23.06.2009 când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.02.2009 reclamanta - SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate și Agenția Națională de Administrare Fiscală- Autoritatea Națională a Vămilor -Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate anularea Deciziei nr. 30/ 25.01.2008 a MEF și a deciziei nr. 123/ 27.08.2008 a.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin decizia 30/ 25.01.2008 s-a dispus în mod nelegal revocarea autorizației de antrepozit fiscal pentru depozitul Decizia are la bază nota de cosntatare nr. 13020/ 29.10.2007 întocmită fără respectarea procedurii fiscale. Nota de constatare nu a avut la bază verificarea tuturor actelor relevante și nici o verificare la fața locului ci s-a întemeiat exclusiv pe o adresă a depozitului A, semnată de directorul acestui depozit, persoană care nu avea împuternicirea să reprezinte societatea în fața autorităților fiscale. Această adresă reprezenta doar o situație pregătitoare pentru solicitarea uni măriri a capacității de depozitare și nu putea duce la concluzia depășirii capacității de depozitare.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă iar pe fond respingerea ca neîntemeiată întrucât reclamanta a depășit capacitatea maximă de depozitare pentru care s-a eliberat autorizația.
De asemenea, a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe motiv că reclamanta, în măsura în care avea de făcut obiecții cu privire la modul de determinare a capacității de depozitare ar fi trebuit să o facă cu ocazia autorizării nu cu ocazia unui control al autorităților fiscale competente prin care să se constate depășirea capacității de depozitare autorizate.
La dosar s-au depus deciziile atacate și actele care au stat la baza emiterii lor.
Prin încheierea de ședință din data de 06.10.2009 Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată următoarele:
Prin decizia 30/ 25.01.2008 a Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. RO -/ 23.12.2003 emisă reclamantei pentru depozitul situat în A- pentru nerespectarea prevederilor art. 183 alin. 1 lit. i și j din Legea 571/2003.
S-a reținut că la data controlului capacitatea maximă de depozitare nu mai corespundea cu cea înscrisă în autorizație ci era de 23.814 tone în loc de 20699 tone, conform tabelului 554/ 27.10.2007 al antrepozitului fiscal d depozitare iar această capacitate poate fi mărită prin repunerea în circuitul de depozitare a rezervoarelor stoc nr. R 11 și R 14 care pot fi reparate și reutilizate iar reclamanta nu a adus la cunoștința autorităților modificarea datelor avute în vedere la momentul emiterii autorizației.
Ulterior, prin decizia 123/2008 a fost respinsă contestația formulată de reclamantă.
Articolul invocat de emitentul actelor atacate prevede următoarele:
În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea maximă de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi determinată de comun acord cu autoritatea fiscală competentă, în conformitate cu precizările din norme. Odată determinată, aceasta nu va putea fi depășită în condițiile autorizării existente. Dacă această capacitate de depozitare depășește maximul stabilit în autorizație, va fi necesar ca, în termen de 15 zile de la modificarea capacității de depozitare inițiale, să se solicite o aprobare pentru circumstanțele schimbate.
Textul vorbește de o determinare de comun acord a capacității de depozitare și de interdicția de a depăși maximul stabilit în autorizație.
În speță s-a procedat la o astfel de determinare de comun acord a capacității de depozitare și nu s-a reținut că prin faptele sale ulterioare reclamanta ar fi majorat această capacitate de depozitare sau ar fi depozitat o cantitate mai mare decât cea stabilită în autorizație. Ceea ce i se impută reclamantei este faptul că ulterior autorizării a procedat la efectuarea unor calcule diferite care duc la concluzia că în fapt capacitatea de depozitare este superioară celei autorizate. Aceste calcule sunt materializate în adresa 554/ 27.10.2007.
Trecând peste susținerile privind faptul că directorul depozitului A, semnatarul adresei, nu era împuternicit să reprezinte reclamanta în fața autorităților fiscale, (aspect nerelevant în condițiile în care ceea ce interesează este un aspect de fapt respectiv depășirea sau nedepășirea capacității maxime autorizate și acest fapt ar putea, de principiu, să fie probat și cu acte care emană de la persoane care nu sunt împuternicite să reprezinte societate în fața organelor fiscale ) Curtea constată că adresa respectivă nu are semnificația unei depășiri a capacității maxime autorizate.
Adresa invocată de intimați conține niște calcule ale capacității de depozitare existente încă de la momentul autorizării iar faptul că aceste calcule sunt diferite de cele propuse cu ocazia autorizării nu prezintă relevanță cât timp diferența nu este rezultatul unor modificări faptice la capacitatea de depozitare existentă (fie prin modificarea rezervoarelor existente fie prin adăugarea unor noi rezervoare.
În mod corect reclamanta arată că în funcție de modul de calcul și de produsele depozitate se poate ajunge la stabilirea unor capacități de depozitare diferite. Acest lucru a fost avut în vedere și de legiuitor care a impus ca stabilirea capacității de depozitare existente să se facă de comun acord, rezultând din această sintagmă faptul că această capacitate de stocare are cevaconvenționalîn ea. Cât timp reclamanta nu a depozitat în rezervoarele existente o cantitate mai mare decât cea autorizată ea nu poate fi sancționată pentru faptul că în urma unor calcule diferite se poate ajunge la concluzia că rzervoarele au o capacitate de depozitare mai mare.
Mai trebuie observat că articolul invocat de intimați impune aducerea la cunoștința autorităților a depășirii capacității maxime autorizate în termen de 15 zile de la "modificarea capacității de depozitare inițiale".Din această formulare rezultă în mod clar faptul că pentru a deveni incident acest articol este necesară o modificare a capacității de depozitare nu o recalculare a capacității de depozitare existente în momentul autorizării.
Față de aceste considerente Curtea urmează să constate că recalcularea capacității de depozitare existente în momentul autorizării nu reprezintă, prin ea însăși o "depășire" a capacității maxime autorizate și nu justifică decizia de revocare a autorizației.
În ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a majora capacitatea de depozitare prin repunerea în funcțiune a rezervoarelor și R 14 Curtea constată că nici acest fapt nu poate justifica soluția de revocare a autorizației întrucât este vorba de o simplă posibilitate nu de un fapt consumat. deciziei menționează această posibilitate dar este greu de stabilit în ce măsură acest aspect a fost relevant pentru decizia luată în condițiile în care textul invocat vorbește de o depășire actuală a capacității de stocare nu de o posibilitate incertă de a depăși, în viitor această capacitate.
Față de toate aceste considerente Curtea urmează să admită acțiunea așa cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta - SA, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE, cu sediul în B,-, sector 5 și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B,-, sector 1.
Anulează Decizia nr. 30/2008 a Ministerului Economiei și Finanțelor - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate.
Anulează Decizia nr. 123/2008 a Autorității Naționale Vămilor.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.DS
Tehnored.CB/5 ex.
22.10.2009
Președinte:Daniel SeverinJudecători:Daniel Severin
