Anulare act administrativ . Decizia 272/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 272/
Ședința publică din 24 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâtele ANAF B - Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgu-M, str. -. - nr. 1-3 și - Autoritatea Națională a Vămilor - prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 157 din 03.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursurile sunt declarate în termenul procedural, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru. De asemenea, se constată că intimata SC Transport Auto SA a depus întâmpinare.
În raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că recurentele au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față,
Prin sentința nr. 157/3 martie 2008 Tribunalului Mureș - Secția CAF, s-a admis acțiunea precizată a reclamantei SC TRANSPORT AUTO SA Târgu M, fiind anulată decizia nr. 163/07.09.2006 a DGFP M, și procesul verbal nr. 13388/S/111/10.10.2005 a C; s-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 7.500 lei consemnată de reclamantă cu recipisa nr. -/1/30.04.2007 emisă de CEC Sucursala Târgu
În considerentele hotărârii atacate, s-a reținut că reclamanta a plasat bunuri în regim vamal de admitere temporară cu exonerarea totală de la obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import, beneficiind de facilitățile prev. la art. 25 din OG nr. 51/1997 și a procedat la încheierea operațiunilor temporare în regim de scutire de la plata taxelor vamale și a taxei pe valoare adăugată, potrivit art. 1 pct. 2 din OUG nr. 297/2000 pentru completarea Legii nr. 133/1999.
Ulterior, prin procesul verbal de control nr. 13388/S/111/10.10.2005 al C - Serviciul supraveghere Vamală, s-a reținut că reclamanta nu a respectat regimul vamal relativ la operațiunile de leasing, respectiv că nu și-a îndeplinit obligația de achita taxele vamale și celelalte drepturi de import, calculate la valoarea reziduală a bunurilor respective, deși a achiziționat bunurile în sistem de leasing.
Prin Decizia nr. 163/2005/07.09.2006 a DGFP M, s-a respins contestația formulată de societate împotriva procesului verbal de control, apreciindu-se că dispozițiile legale ce reglementează operațiunile de leasing, au prioritate față de aplicarea prevederilor Legii nr. 133/1999, pentru stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, și că facilitățile vamale reglementate de OG nr. 51/1997 și Legea nr. 133/1999 cu modificările ulterioare nu pot fi acordate cumulat.
După cum a subliniat și prima instanță, problema de principiu care se pune în speță, este aceea de a determina dacă facilitățile fiscale prevăzute de OG nr.51/1997 pot fi acordate cumulat cu cele prev. de Legea nr. 133/1999.
În acest sens, s-a reținut că pentru bunurile importate de reclamantă, în baza celor 4 contracte de leasing, reclamanta a beneficiat de facilitățile acordate prin art. 21 din Legea nr. 133/1999, aspect necontestat de către pârâte, dar că acest act normativ nu exclude pe întreprinzătorii care au beneficiat și de facilitățile fiscale acordate prin art. 25 din OG nr. 51/1997, în sensul că importatorii erau obligați să achite datoria vamală la valoarea de intrare a bunului, pentru ca prin art. 21 din Legea nr. 133/1999 să fie scutiți și de această obligație.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal DGFP M și - B, criticând hotărârea atacată ca nelegală, pentru următoarele considerente:
DGFP Mas usținut incidența în cauză a disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând în esență că în mod eronat prima instanță a apreciat că Legea nr. 133/1999 nu exclude de la facilitățile pe care le reglementează pe întreprinzătorii ce au beneficiat și de facilitățile fiscale acordate de art. 25 din OG nr. 51/1997. S-a mai arătat că operațiunile temporare derulate în baza declarațiilor vamale, au fost încheiate de către reclamantă fără respectarea cadrului legal special ce reglementează operațiunile de leasing; cu atât mai mult cu cât legislația relativă la operațiunile de leasing reprezintă o derogare de la cadrul general reglementat de Codul vamal; astfel că facilitățile vamale ale celor două acte în cauză nu pot fi acordate cumulat.
prin Bas usținut că art. 25 din OG nr. 51/1997 se aplică în ipoteza în care titularul regimului de admitere temporară închide regimul suspensiv în cadrul termenului acordat, pentru că în caz contrar sunt incidente dispozițiile generale ale Codului vamal, calculându-se taxele la valoarea în vamă a bunului importat.
Or, în speță, reclamanta avea obligația să achite taxa vamală calculată la valoarea bunului din momentul vânzării, în baza declarației vamale de import definitiv, pentru că operațiunile derulate de reclamantă au fost încheiate fără respectarea cadrului legal, reclamanta încheind operațiunile temporare în regim de scutire de la plata taxelor vamale și TVA, în temeiul Legii nr. 133/1999, evitând astfel plata drepturilor vamale calculate la valoarea reziduală pentru bunurile introduse în țară.
Prin întâmpinare, SC TRANSPORT AUTO SA Târgu M, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, susținând incidența disp. art. 21 din Legea nr. 133/1999, care îndreptățește reclamanta la scutirea de la plata taxelor vamale, facilitățile fiind acordate în baza avizului Ministerului Industriilor și; și că interpretarea dată actelor normative incidente în cauză de instanța de fond este cea corectă.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 133/1999 este lesne de observat că întreprinderile mici și mijlocii sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru bunuri și servicii importate în vederea dezvoltării propriilor activități de producție sau servicii achitate din resurse propriii sau atrase de la instituții bancare sau financiare. În ceea ce privește chestiunea de a determina dacă facilitățile reglementate de OG nr. 51/1997 și cele ale Legii nr.133/1999 cu modificările ulterioare, pot sau nu să fie acordate cumulat, Curtea constată că soluția la care s-a oprit prima instanță este cea legală, însușindu-și argumentele cuprinse în considerentele hotărârii atacate.
Mai mult, având în vedere domeniul strict determinat de aplicare al legii nr. 13/1999, atât în ceea ce privește categoria de persoane juridice cărora se adresează, cât și cu privire la obiectul importurilor efectuate de acestea, este de remarcat că această lege introduce dispoziții derogatorii de la regimul vamal, respectiv obligațiile vamale ale importatorilor, actul normativ vizând tocmai stimularea întreprinzătorilor privați prin acordarea acestor beneficii fiscale.
În această ordine de idei, este nerelevantă împrejurarea că bunurile au fost introduse în țară în cadrul unor operațiuni de leasing, ceea ce atrage incidența dispozițiilor ce reglementează această materie, respectiv OG nr. 51/1997 rep.
de la plata taxelor vamale așa cum este reglementată de Legea nr. 133/1999 prin art. 21 alin. 1, este acordată fără a avea în vedere modalitatea de achiziționare a bunurilor sau serviciilor, astfel că împrejurarea de față prin incidența OG nr. 51/1997 nu este de natură a înlătura aplicarea uneia sau alteia dintre facilitățile acordate de aceste acte normative.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, urmând ca hotărârea atacată să fie păstrată ca atare, iar recursurile promovate în cauză să fie respinse ca neîntemeiate, întrucât nu au fost identificate nici alte motive de nelegalitate care să atragă reformarea hotărârii atacate, ca urmare a examinării acesteia și din oficiu potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de ANAF B - Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgu-M, str. -. - nr. 1-3 și - Autoritatea Națională a Vămilor - prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 157 din 03.03.2008, Tribunalului Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 24 Martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
2 exemplare
Jud.fond.
14 aprilie 2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
