Anulare act administrativ . Decizia 275/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 275
ȘEDINȚA DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
GREFIER -- -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 1326 din data de 09 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr -.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 27 ianuarie 2010, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 03 februarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului de față se constată următoarele;
Prin sentinței numărul 1326 din data de 09 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că;
Potrivit dispozițiilor art.36 al.1 din Legea 215/2001, Consiliul local are inițiativă și hotărăște în toate problemele de interes local, cu excepția celor date prin lege în competența altor autorități.
Conform art.128 lit. d din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, autoritățile administrației publice locale, au ca atribuțiuni stabilirea de reglementări referitoare la regimul de acces și circulație, staționare și parcare pentru diferite categorii de vehicule.
Din aceste reglementări, rezultă că autoritatea locală - prin organul său deliberativ are atributul de a stabili reglementări și la regimul de staționare vehiculelor pe trotuare.
Reclamantul a solicitat anularea parțială a HCL nr. 241/29.06.2006, respectiv a art. 19 alin.1 lit. c, întrucât, față de contravenția stabilită în sarcina sa, autoritatea locală a încălcat dispozițiile art.2 al.2 din OG 2/2001.
Instanța reține că, potrivit art.177 al.1 din HG 85/2003, este interzisă oprirea saustaționareape trotuare, însă autoritatea locală poate permite oprirea sau staționarea, parțial sau total a unui vehicul pe trotuar, cu respectarea marcajului, iar în lipsa acestuia, numai dacă rămâne liber cel puțin un culoar de minimum 1,5 lățime înspre marginea opusă părții carosabile, pentru circulația pietonilor.
Față de aceste prevederi legale, se reține că în sarcina autorității locale este instituită obligația de stabili reglementări cu privire la oprirea sau staționarea pe trotuare a vehiculelor, lucru ce s-a și realizat, prin adoptarea HCL 241/2006, respectiv la art.19 alin. 1 lit. din regulamentul în cauză.
Reclamantul mai susține că fapta respectivă este sancționată și prin art. 226 alin. 1 lit. c din HG 85/2003, iar autoritatea locală a stabilit o altă sancțiune, pentru aceeași faptă, însă se reține că este neîntemeiată, întrucât aceasta a fost în mod legal prevăzută în regulamentul aprobat prin HCL 241/2006, ca atare nu privește sancțiunea prevăzută de HG 85/2003 iar aceasta a fost individualizată de actul normativ care a stabilit contravenția, fiind respectate minimul și maximul prevăzute de art.8 din OG 2/2001 ( 25-2500 lei).
În consecință atribuția autorității locale a fost concret si corect determinată de art. 177 alin.1 lit. c din HG 85/2003, ca atare dispozițiile art.2 din OG 2/2001 trebuie analizate în sensul atributului pe care legiuitorul îl dă autorităților locale, de a stabili si sancționa, prin hotărâri, contravenții în toate domeniile de activitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, se învederează că instanța de fond a respins acțiunea fără a indica argumentele de legalitate ale hotărârii în speță, mărginindu-se să afirme că este netemeinică întrucât sancțiunea a fost în mod legal prevăzută.
Recurentul reia motivele de nelegalitate ale actului, prezentate la instanța de fond.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a dispozitiilor legale incidente dar si din oficiu conform art. 304ind. 1 pr. civila retine urmatoarele.
Critica recurentului referitoare la argumentarea succintă a concluziei potrivit căreia autoritatea locală a prevăzut în mod legal o nouă sancțiune prin regulamentul aprobat de HCL nr.241/2006 ce nu privește sancțiunea din HG nr.85/2003 individualizată de actul normativ,este întemeiată.
Potrivit art.19 alin.1 lit.c din HCL nr.241/29.06.2006 prevede că " oprirea și staționarea autovehiculelor pe trotuar în afara cazurilor permise prin HCL, iar în lipsa reglementărilor speciale, numai dacă nu rămâne liber un culoar de minim 1,5 lățime înspre marginea opusă părții carosabile pentru circulația pietonilor".
La data adoptării HCL nr.241/29.06.2006, art.177 din HG nr.85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice sancționa aceeași faptă la art.226 alin.1 lit.c cu amendă 700. 000 ROL la 1.000.000 ROL.
S-a produs astfel o dublă incriminare pentru o faptă identică fiind astfel încălcate dispozițiile art.2 alin.2 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor aprobată cu modificările și completări prin Legea nr.180/2002 ce permit autorităților locale exercitarea unor atribuții de reglementare în domeniul contravențiilor doar în măsura în care acele contravenții nu sunt stabilite prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
În raport de aceste considerente, analizând legalitatea dispozițiilor art.19 alin.1 lict.c din HCL a Municipiului C prin raportare la actul juridic normativ cu forță superioară, ce reglementează dreptul comun în materia contravențiilor, OG 2/2001, constată că acțiunea reclamantului este neîntemeiată.
Prin urmare, în raport de dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va admite acțiunea.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, va obliga intimatul pârât la 2195,45 lei cheltuieli de judecată către recurentul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 1326 din data de 09 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr -.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea. Anulează în parte HCL nr.241/29.06.2006 cu privire la art.19 alin.1 lit.c din acest act administrativ cu caracter normativ. Obligă intimata la 2195,45 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 februarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.Jud.
Tehnoredact. 08 Februarie 2010/2 ex.
Jud.fond
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Lavinia Barbu, Gabriel Viziru
