Anulare act administrativ . Sentința 2758/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.2758
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24 06 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
GREFIER- - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17 06 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea având nevoie pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 24 06 2009.
CURTEA
Asupra cauzei de contencios administrativ prezente:
Prin cererea înregistrată sub nr. menționat, pe rolul acestei instanțe, contestatorul a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, constatând dispoziția 836/3.03.2009, prin care s-a dispus sancționarea sa disciplinară cu "destituirea din poliție", solicitând răspunderea executării sale și anularea deciziei cu consecința reintegrării în funcția publică deținută, iar în subsidiar, menținerea sancțiunii disciplinare propuse în încheierea nr.-/17.02.2009 a Consiliului Superior de Disciplină, cu aceeași consecință menționată.
În motivare, contestatorul a arătat că invocă excepția nulității absolute a dispoziției, în baza art.78 al.1 din Legea nr.360/2002 rap. la HG nr.1344/2007, concret de art.50 al.3 lit.c și al.4 din acest ultim act normativ. Astfel, nu s-a indicat motivul pentru care cel care a aplicat sancțiunea, a înlăturat sancțiunea propusă de Consiliul Superior de Disciplină. De asemenea, nu s-a atașat dispoziției, raportul Consiliului menționat, nefăcându-se nici referire la el, în dispoziție.
Cele două sancțiuni aplicate prin încheierea menționată și prin dispoziție, nu au suport probatoriu, ele fiind luate doar în baza sesizării testatorului, fără alte probe directe sau indirecte care să se coroboreze cu aceasta.
Nu mai puțin, din înregistrarea audio-video din 23.04.2008, nu rezultă în nici un fel cele sesizate și nici nu s-a realizat dovada încadrării sale în cazurile și condițiile privind înregistrările și interceptările (art.911-6Cod procedură penală).
A precizat că, prin încheierea menționată, s-a propus diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni, nerezultând însă, din probatoriul din dosarul de cercetare prealabilă, că ar fi primit suma de 200 lei, fapt confirmat prin încheierea respectivă, și de Consiliu. Mai mult, prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr.71/P/2008, s-a reținut pentru aceeași faptă imputată, că nu poate fi reținută în sarcina sa, săvârșirea vreunei fapte penale.
În subsidiar, a cerut menținerea sancțiunii propuse prin încheiere, deoarece, potrivit art.59 al.8 din Legea nr.360/2002 în referire și la art.19 al.1 lit.d din HG nr.1344/2007, art.14 din Ordinul MAI nr.400/2004, trebuie să se țină seama de mai mulți factori, necontestându-se în considerentele dispoziției, starea de fapt, reținută și nici măsurile propuse de Consiliu, cu toate că nu s-au invocat și alte abateri, în mod paradoxal, nejustificat, aplică o altă sancțiune decât cea propusă.
Și-a întemeiat contestația, pe Legea nr.554/2004, Legea nr.360/2002, Legea nr.188/1999, HG nr.1344/2007, art.3 pct.1, art.8 al.1 și art.274 Cod procedură civilă.
A depus la dosar înscrisuri: dispoziția, încheierea, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, contracte de credite, de studii universitare.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar, documentația care a stat la baza dispoziției, depunându-se și relații referitoare la calificările acordate în ultimii ani, constatatorului, precum și -ul cu înregistrarea audio-video menționată, ca și 400/2004 cu anexe, alte ordine ale MAI, concepția de atitudine și acțiune a Poliției Rutiere în contextul strategiei de modernizare a poliției române, în vederea aderării la Uniunea Europeană, adeverință eliberată la 25.05.2009.
Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a constatat legal sesizată și competentă materială să soluționeze prezenta cauză, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și ale Legii nr.360/2002.
Examinând actele și lucrările cauzei, Curtea constată că prezenta contestație este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
La termenul de judecată din data de 20.05.2009, după ce a pus în discuția părților, Curtea a constatat că așa-zisa excepție a nulității absolute a deciziei contestate reprezintă doar o apărare de fond în cadrul acțiunii promovate împotriva acestei decizii, deoarece, în raport de prevederile art.1 alin.1 și art.8 din Legea nr.554/2004, modificată și completată, obiectul acțiunii de contencios administrativ poate consta doar în anularea actului administrativ (nu și în constatarea nulității absolute), iar, în conformitate cu dispozițiile art.18 alin.1 din aceeași lege, instanța de contencios administrativ poate dispune din perspectiva care interesează în cauză, numai anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ, indiferent dacă se invocă un motiv de nulitate absolută sau unul de nulitate relativă. Prin urmare, în materia contenciosului administrativ nu se justifică diferențierea dintre nulitatea absolută și nulitatea relativă, care se face doar în dreptul comun.
Reclamantul - a invocat, ca motive de nulitate absolută, în baza art.50 alin.2, 3 lit.c și 4 din HG nr.1344/2007, lipsa din cuprinsul dispoziției contestate a motivului pentru care persoana care a aplicat sancțiunea disciplinară, a înlăturat sancțiunea propusă de către Consiliul de Disciplină și a aplicat o cu totul altă sancțiune, precum și faptul că la dispoziția contestată și comunicată reclamantului la data de 04.03.2009, nu a fost anexat raportul Consiliului de Disciplină.
Curtea constată, însă, că, în privința reclamantului -, având calitatea de polițist la data emiterii dispoziției contestate, nu sunt aplicabile prevederile HG nr.1344/2007, ci ale Legii nr.360/2002 privind Statutul polițistului, Ordinului MAI nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului MAI și Ordinului MAI nr.600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane.
În mod eronat consideră reclamantul că incidența dispozițiilor HG nr.1344/2007 este prevăzută, în cazul său, de art.3 alin.1 din Ordinul MAI nr.400/2004, întrucât acest din urmă articol, indubitabil, se referă, în integralitatea sa, la alte categorii de personal din cadrul MAI (iar nu la categoria polițiștilor care sunt funcționari publici cu statut special), respectiv la categoria simplilor funcționari publici (alineatul 1) și la categoria personalului contractual (alineatul 2).
Or, actele normative incidente în cauză nu prevăd ca și obligații, aspectele invocate de reclamant și cu atât mai mult, nu prevăd sancțiunea nulității în cazul lor.
De asemenea, Ordinul MAI nr.400/2004 și Ordinul MAI nr.600/2005, ca, de altfel, și Concepția de atitudine și acțiune a poliției rutiere, reprezintă acte interne cu caracter obligatoriu pentru polițiști, care se aduc doar la cunoștința acestora în cadrul procesului de pregătire profesională, tocmai în considerarea statului lor special, aspect recunoscut expres de reclamantul - cu ocazia audierii sale de către Consiliul Superior de Disciplină al IGPR (fila 54 verso).
Pe de altă parte, deși nu s-a menționat ca atare, în cuprinsul dispoziției contestate sunt relevate elementele necesare pentru care s-a considerat că gravitatea faptei săvârșite de reclamant impune înlăturarea sancțiunii propuse de către Consiliul Superior de Disciplină și aplicarea sancțiunii constând în "destituirea din poliție".
Astfel, în actul administrativ disciplinar contestat se arată că, în fapt, prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 18.11.2008, în dosarul penal nr.711P/2008, în temeiul art.228 alin.(6) raportat la art.10 lit.d) C.P.P. Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărașia dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii - și - pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" prevăzută și sancționată de art.254 alin.(2) Cod penal.
Rezoluția menționată anterior a constituit actul de sesizare a declanșării procedurii de cercetare prealabilă față cei doi agenți de poliție, în vederea stabilirii existenței/inexistenței abaterilor disciplinare cu privire la aspectele sesizate cât și a cauzelor și împrejurărilor concrete în care acestea s-au produs, potrivit prevederilor Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului și ale Ordinului ministrului nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor, ambele cu modificările și completările ulterioare.
Din conținutul rezoluției Parchetului și a raportului de cercetare prealabilă, rezultat următoarea stare de fapt:
La data de 23.04.2008, în baza planului de testare a integrității profesionale privind pe polițiștii din cadrul Direcției Poliției Rutiere - Secția de Poliție "Autostrăzi", o echipă din cadrul Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Operații a efectuat o testare asupra polițiștilor din dispozitivul de circulație de pe autostrada 2, B Constanta, cu privire la care existau informații că ar fi pretabili la săvârșirea unor fapte de corupție. În acest context, un testator din cadrul acestei structuri a Ministerului Administrației și Internelor s-a deplasat cu un autovehicul pe drumul menționat, iar la un moment dat a oprit vehiculul, neregulamentar, pe de urgență. Fapta a fost sesizată de către echipajul de poliție rutieră format din agenții de poliție - și -, ambii la Secția de Poliție Autostrăzi - Biroul A 2, aflați în serviciu de patrulare. Odată cu înmânarea documentelor solicitate de agentul de poliție -, conducătorul de autovehicul (testatorul) a precizat că nu deține asupra sa asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto.
După verificarea existenței asigurării pe laptopul personal, agentul de poliție - a stabilit că autoturismul în cauză nu figurează în baza de date ca fiind asigurat.
La scurt timp, agentul de poliție - i-a adus la cunoștință testatorului că în asemenea cazuri sancțiunea contravențională este amenda în valoare de 1000 RON și reținerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului, după care a simulat completarea unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În aceste condiții, testatorul a precizat că nu dorește să fie sancționat, motiv pentru care a întrebat dacă există o altă modalitate de rezolvare a situației. La cererea testatorului agentul de poliție - i-a precizat acestuia că el niciodată nu cere suma și rămâne la aprecierea fiecăruia. Astfel, testatorul i-a oferit și înmânat suma de 200 de RON, iar după primirea actelor și-a continuat drumul cu autovehiculul în cauză, fără să fie sancționat contravențional.
În temeiul art.228 alin.(6) raportat la art.10 lit.d) p Cod Penal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărașia dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii - și - pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" prevăzută și sancționată de art.254 alin.(2) Cod penal.
În motivarea prezentată în rezoluție, procurorul a menționat că infracțiunea de luare de mită nu poate fi cercetată fără a se cerceta și infracțiunea corelativă acesteia, respectiv infracțiunea de "dare de mită". De asemenea, modalitatea de acțiune în cadru!,testelor de integritate presupune niște metode și mijloace de probă nespecifice procedurii penale în vigoare, ci metode ce au ca izvoare de drept norme interne proprii acestor tipuri de acțiuni.
Verificările efectuate în cadrul procedurii de cercetare prealabilă au relevat faptul că agentul de poliție nu și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu privind constatarea și sancționarea faptelor de natură contravențională, din conținutul înregistrării audio-video rezultând că testatorul a săvârșit patru astfel de abateri, după cum urmează:
1. oprirea neregulamentară a autovehiculului pe de urgență a autostrăzii, care, potrivit dispozițiilor art.108 alin.(1) lit.b) pct.1 din nr.OUG195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, atrage, pe lângă sancțiunea amenzii (clasa a II-a de sancțiuni - 4 sau 5 puncte-amendă) și aplicarea a trei puncte de penalizare;
2. nerespectarea obligației de a folosi luminile de întâlnire și pe timpul zilei. pe autostrăzi, drumuri expres și pe drumuri naționale europene (E), care, potrivit c, " dispozițiilor art.l08 alin.1 lit.a) pct.7 din nr.OUG195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, atrage, pe lângă sancțiunea amenzii (clasa a I-a de sancțiuni - 2 sau 3 puncte-amendă) și aplicarea a două puncte de penalizare; arătându-se faptul că, potrivit dispozițiilor art. 108 alin.(1) din actul normativ amintit, "Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare. ". Pe cale de consecință, în această situație este obligatorie întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției;
3. lipsa asigurării obligatorii pentru răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, care, potrivit dispozițiilor art.64 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România cu modificările și completările ulterioare constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000.000 lei Ia 20.000.000 și cu reținerea certificatului de înmatriculare a vehiculului. In acest act normativ nu se menționează în mod expres posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a Jd in minimul amenzii. De asemenea, potrivit dispozițiilor art.112 alin.(1) lit.s) alin.(2) și (3) din nr.OUG195/2002, în acest caz se retine certificatul de înmatriculare al vehiculului eliberându-se conducătorului de vehicul o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație și se retrag numerele de înmatriculare. Și în această situație este obligatorie întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției;
4. lipsa rovinietei valabile care să ateste achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, care potrivit dispozițiilor art.8 alin.(6) din nr.OG15/2002, privind aplicarea tarif ului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, odată cu aplicarea amenzii contravenționale (500 - 1.000 RON), conducătorilor vehiculelor înmatriculate în România li se reține certificatul de înmatriculare a vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de utilizare. Și în această situație este obligatorie întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Având în vedere concluziile raportului 45385/S4/TP/06.01.2009, prin Dispoziția s-a dispus constituirea Consiliului Superior de Disciplină, care să analizeze abaterile reținute în sarcina agentului de poliție.
Prin încheierea Consiliului Superior de Disciplină nr.- din 17.02.2009 s-a constatat legalitatea și temeinicia cercetării prealabile, reținându-se și încălcarea, de către polițist, a prevederilor Concepției de atitudine și acțiune a Poliției rutiere nr. 370.973/17.08.2005, capitolul "Controlul circulației - obligațiile polițistului la oprirea autovehiculelor": dacă acesta manifestă intenția de a coborî cu scopul de a veni la autovehiculul poliției, polițistul va insista ferm să rămână În autovehicul până la terminarea procedurii de completare a documentelor de constatare.
Aspectele sus menționate constituie încălcarea prevederilor art. 41 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.
Consiliul a constatat vinovăția polițistului sub aspectul comiterii abaterii disciplinare de "încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri stabilite de lege pentru polițiști", prevăzută de art. 57 lit. k), din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.
Apărările formulate de polițist, potrivit cărora nu a verificat documentele testatorului și a închis geamul portierei la scurt timp după ce conducătorul auto s-a apropiat de autovehiculul poliției au fost înlăturate de obligativitatea de a își îndeplini cu competență, integritate, corectitudine și conștiinciozitate îndatoririle specifice de serviciu, având în vedere constatarea unei contravenții pe timpul îndeplinirii activității de patrulare, precum și de rezultatele activității de testare a integrității profesionale.
Curtea constată, astfel, că dispoziția de sancționare este motivată sub toate aspectele, nefiind adusă vreo vătămare reclamantului din această perspectivă.
Totodată, se reține că reclamantului i-a fost respectat pe deplin dreptul de apărare pe parcursului procedurii disciplinare, fiind chemat pentru audieri și clarificări atât cu ocazia cercetării prealabile (fapt menționat expres și concretizat prin raportul semnat de reclamant - filele 40-41), cât și înaintea Consiliului Superior de Disciplină (fila 53), nefiindu-i respinsă vreo probă.
Pe de altă parte, contrar celor susținute de reclamant, probele administrate în cauză relevă, fără echivoc, voința comună a reclamantului și colegului său de echipaj de a nu îndeplini îndatoririle legale în cadrul procedurii de constatare a contravențiilor și aplicare a sancțiunilor.
Astfel, atât din cuprinsul procesului-verbal de transcriere a conținutului înregistrării audio-video privind testul de înregistrare profesională efectuat la data de 23.04.2008 (filele 34-36), cât și din înregistrarea audio-video propriu-zisă (probă administrată de instanță la solicitarea reclamantului - fila 73), rezultă, indubitabil, încălcarea cu intenție a atribuțiilor de serviciu de către reclamant.
Deși, potrivit concepției de atitudine a poliției rutiere (filele 99-107), trebuia să supravegheze pe conducătorul autovehiculului oprit (ceea ce presupunea, obligatoriu, ca reclamantul să coboare din autoturismul poliției), iar dacă acesta manifesta intenția de a coborî cu scopul de a veni la autovehiculului poliției, trebuia să insiste ferm să rămână în autovehicul până la terminarea procedurii de completare a documentelor de constatare, reclamantul -, dimpotrivă, a adoptat, de la început, o conduită necorespunzătoare, rămânând în autoturismul poliției, determinând sau favorizând coborârea testatorului din autoturismului său și apropierea de cel al poliției. De altfel, testatorul s-a oprit chiar lângă portiera din dreapta față a autoturismului poliției, care avea geamul coborât, astfel că aproape întreaga discuție neprincipială dintre testator și colegul reclamantului s-a purtat în prezența acestuia sau în imediata sa apropriere, reclamantul înlesnind moral și girând, chiar prin participarea sugestivă la discuție, conduita ilicită a colegului său. Mult după începerea discuției, în contextul în care testatorul s-a deplasat la autoturismul său, reclamantul a închis geamul, dar l-a coborât din nou la scurt timp după revenirea testatorului, astfel că invocarea în apărarea sa a acestui fapt nu este relevantă și nici întemeiată.
Totodată, actul care le reglementează activitatea permite membrilor echipajului de poliție să-și repartizeze sarcinile în cadrul procedurii de constatare și sancționare a contravențiilor, dar aceasta doar pentru realizarea mai eficientă și sigură a scopului procedurii. Acțiunea membrilor echipajului rămâne una coordonată, iar obligația întocmirii actelor de constatare și sancționare revine ambilor polițiști, astfel că dacă polițistul care începe procedura de constatare se află, din diverse motive, în imposibilitate de aof inaliza sau nu respectă legea, precum în speță, aceasta se realizează, în mod logic, de către celălalt polițist, întrucât legea se interpretează în sensul în care produce efecte.
Prin urmare, în situația în care este evidentă, precum în cauză, încălcarea legii prin neparcurgerea procedurii de constatare și sancționare a contravențiilor de către colegul său, celălalt membru al echipajului de poliție nu se poate apăra întemeiat și legal doar afirmând că s-au înțeles să nu o efectueze el.
De asemenea, probele administrate în cauză demonstrează că reclamantul a fost cercetat disciplinar pentru toate faptele reținute prin dispoziția contestată și a avut reprezentarea încălcării atribuțiilor de serviciu sub toate aspectele.
Astfel, în mod edificator, în raportul întocmit în cadrul cercetării prealabile (filele 40-41), reclamantul relevă oprirea nelegală a autoturismului condus de testator, lipsa asigurării obligatorii pentru răspundere civilă, neîncheierea procesului verbal de contravenție, deși încheierea era obligatorie în raport de faptul că trebuiau aplicate un număr de puncte de penalizare, neîndeplinirea obligației de a lua măsurile legale ca testatorul să rămână în autovehiculul său. Celelalte aspecte, care au fost constatate doar de către colegul reclamantului, au un caracter accesoriu, neprezentând relevanță sub aspectul comiterii cu vinovăție a abaterii disciplinare prevăzute de art.57 lit.k din Legea nr.360/2002 și nici în ce privește sancțiunea aplicată reclamantului.
Se reține că încălcările prevederilor referitoare la îndatoririle de serviciu, omise de către reclamant, prezintă o gravitate ridicată, astfel că sancțiunea aplicată este corect individualizată, chiar dacă reclamantul a obținut anterior calificative de foarte bine, neimpunându-se modificarea Dispoziției nr.836/03.03.2009, emisă de pârât, în sensul solicitat prin acțiune, respectiv de a se menține sancțiunea disciplinară propusă prin Încheierea nr.- din 17.02.2009 a Consiliului Superior de Disciplină.
Totodată, Rezoluția nr.71/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, nu are aptitudinea de a influența sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului, deoarece ea se referă la o altă pretinsă faptă, respectiv "luare de mită", în timp ce răspunderea disciplinară a fost angajată pentru nerespectarea îndatoririlor de serviciu privind constatarea și sancționarea faptelor de natură contravențională.
Pe cale de consecință, întrucât, pe de o parte, reclamantul a renunțat la judecarea cererii de suspendare, la termenul de judecată din data de 17.06.2009, iar, pe de altă parte, actul administrativ contestat este legal și temeinic, se va lua act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii de suspendare a executării Dispoziției nr.836/03.03.2009, emisă de pârât, conform art.246 Cod procedură civilă, și se va respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată, în baza art.18 din Legea nr.554/2004, modificată și completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii de suspendare.
Respinge în rest, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales în B,-,.1,.1,.12, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.06.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. HV
Tehnodact.
4 ex./01.02.2010
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor
