Anulare act administrativ . Sentința 279/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 279/CA
Ședința publică de la 06 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
Grefier - - -
Pe rol, judecarea acțiunii formulată în contencios administrativ și fiscal de reclamanta - SRL, cu sediul în C, b-dul - nr.131, județul C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - F prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII C, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, ambele cu sediul în C, b-dul - nr.18, județul C și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE, cu sediul în B,--38, sector 1, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 iunie 2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.06.2009, 29.06.2009 și 06.07.2009.
CURTEA:
Asupra cererii în contencios-administrativ fiscal de față:
La data de 06.02.2009 reclamanta - SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii C și Direcția Generală a Finanțelor Publice C, să se dispună:
- anularea Deciziei de impunere nr.219 din 24.11.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C, cu privire la suma de 739.524 lei cu titlu de redevență minieră, stabilită suplimentar la plată, și suma de 95.796 lei, cu titlu de majorări de întârziere, și implicit a raportului de inspecție fiscală nr.32777 din 24.11.2008 al Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii C, care a stat la baza emiterii acestei decizii, acte administrative pe care le consideră nelegale și netemeinice;
- anularea Deciziei nr.11/26.01.2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, privind soluționarea contestației formulate de reclamantă, act administrativ - jurisdicțional pe care îl consideră nelegal și netemeinic;
- suspendarea executării Deciziei de impunere nr.219 din 24.11.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, cu privire la suma de 739.524 cu titlu de redevență minieră, stabilită suplimentar la plată, și la suma de 95.796 lei cu titlu de majorări de întârziere, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Motivează reclamanta că, în perioada 04.11. - 06.11.2008, a făcut obiectul unei inspecții fiscale din partea pârâtei Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C, privind reverificarea modului de respectare a prevederilor legale referitoare la redevența minieră, în condițiile în care pârâta mai executase un asemenea control, pe aceeași tematică, în perioada 08.09. - 07.10.2008, în baza aceluiași cadru legal, respectiv: Legea minelor nr.61/1998, Legea minelor nr.85/2003, cu modificările și completările ulterioare; nr.HG1208/2003, privind aprobarea Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr.85/2003; nr.OUG101/2007 de modificare a Legii minelor nr.85/2003; Ordinul nr.74/2004, modificat și completat de Ordinul nr.211/2007.
Înainte de a începe procedura de reverificare a solicitat inspectorului pârâtei, același ca la primul control, să-i precizeze dacă au apărut date suplimentare necunoscute acestuia la data efectuării verificării anterioare, sau erori de calcul care să influențeze rezultatul controlului, care să justifice excepția prevăzută de art.105 din nr.OG92/2003, cel în cauză infirmând o astfel de situație.
Astfel, la pct.3.3 al primului proces verbal de control financiar de la 08.10.2008, pag.7, referitor la redevența minieră, pârâta precizează "pentru cantitățile de șisturi verzi extrase din perimetrul - cu Izvorul II, pentru care este emisă licența de exploatare nr. 2454/2001, se datorează bugetului general consolidat al statului o redevență minieră de 2% din valoarea producției miniere realizate în conformitate cu prevederile art.31 alin.1 din Legea minelor nr.61/1998". În conținutul celui de-al doilea raport de inspecție fiscală nr.32777 din 24.11.2008, pag.3, pct.3.2, aceeași pârâtă, prin același inspector, precizează că " societatea calculează redevența minieră eronat în cotă de 2%, în baza prevederilor art.3 alin.2 din Legea minelor nr.61/1998, așa cum, este stabilit prin licențele de concesiune pentru exploatare nr.2453 și 2454, încheiate în anul 2001 și resemnate în 2004".
Modificările cuprinse de art. IV din OUG nr.101/2007, vizează două categorii de operatori economici, și anume: o categorie de operatori economici formată din cei cu licențe de exploatare intrare sau neintrate în vigoare și care urmează a fi renegociate în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe și a doua formată din operatori economici ce vor obține astfel de licențe de la data intrării în vigoare a 101/2007.
Prin urmare, până să fie îndeplinită procedura de renegociere de către autoritatea competentă, conform prevederilor art. IV. din OUG nr.101/2007, toți operatorii economici deținători ai licențelor de exploatare, intrate sau neintrate în vigoare, inclusiv reclamanta, va transmite raportările trimestriale pentru cantitatea de piatră exploatată, calculând și plătind redevența la procentul cât a fost stabilit la data emiterii licenței (2%), urmând ca de la data semnării procesului verbal de renegociere să plătească redevența la procentul care va fi stabilit.
De altfel, punctul de vedere al autorității competente, privind procedura pentru calculul redevenței în cazul agenților economici care au licențe de exploatare intrare în vigoare sau neintrate în vigoare, cum este și cazul reclamantei, a făcut obiectul mai multor corespondențe între, Ministerul Finanțelor Publice, Direcția de Control Financiar din cadrul ANAF, inclusiv cu reclamanta, semnificative fiind adresele nr.-/18.08.2008 și nr.- din 04.11.2008.
În conținutul acestora precizează că "redevența minieră se achită în condițiile stabilite prin licențele de exploatare deoarece până în prezent nu s-a realizat renegocierea condițiilor prevăzute în licențe și nu s-a încheiat act adițional de modificare a acestora în conformitate cu prevederile art. IV. alin.1 din OUG nr.101/2007".
Pârâta, Direcția Generală a Finanțelor Publice C, prin Decizia nr.11/26.01.2009, a respins contestația ce neîntemeiată legal concluzionând că prin modificările și completările Legii nr.85/2003 s-a procedat la "uniformizarea cât mai urgentă a taxelor și redevențelor cuvenite statului pentru concesionarea de activități miniere".
Actul administrativ jurisdicțional este netemeinic și nelegal dat fiind că pârâta, Direcția Generală a Finanțelor Publice C, nu reușește să argumenteze în mod fondat justeța deciziei contestate, dând o interpretare greșită modului de aplicare a prevederilor legale care reglementează plata redevenței miniere funcție de situația în care se află fiecare operator economic, respectiv dacă a renegociat licența de exploatare sau dacă nu a fost notificat cu privire la data renegocierii licenței. Mai mult, pârâta calculează eronat majorările de întârziere la plata redevenței, apreciind în mod eronat că acestea se datorează începând ci trimestrul IV al anului 2007, condițiile în care ordinul de aplicare al OUG nr.101/2007, respectiv Ordinul nr.211 a fost aprobat la 27.12.2007. Ori, astfel de majorări s-ar datora de la data prevăzută în actul adițional privind renegocierea licenței.
Demersul pe cale administrativ - jurisdicțională, prin care a dedus pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C soluționarea contestației la Decizia de impunere nr.219 din 24.11.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată și a raportului care a stat la baza emiterii acesteia, nu s-a bucurat de o judecată imparțială și o administrare completă a probelor, aceasta limitându-se strict numai la punctul de vedere al autorității fiscale, fără a solicita și punctul de vedere al. În acest sens s-a făcut trimitere la adresa nr.- din 08.08.2008, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, din subordinea Ministerului Finanțelor Publice, potrivit căreia "pentru licențele de exploatare negociate și încheiate dar neintrate în vigoare, prin aprobare de către Guvern, se aplică noile cote de calcul a redevenței miniere începând cu data intrării în vigoare a ordonanței", situație ce intră în contradicție cu prevederile art. IV din OUG nr.101/2007 care nu face nicio referire la acest aspect.
Ori, procedura prevăzută de legiuitor la art. IV din OUG nr.101/2007, pentru operatorii ce dețin licențe de exploatare intrate sau neintrate în vigoare, a fost special concepută de această manieră pentru a nu intra în contradicție cu prevederile art.45 din Legea nr.85/2003 care precizează că redevența minieră datorată bugetului de stat se stabilește la eliberarea licenței/permisului de exploatare, aceasta neputând fi modificată decât cu acordul părților.
În susținerea cererii reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri: titlu executoriu nr.343 din 06.01.2009; somație nr.-/25; decizia de impunere din 24.11.2008; raportul de inspecție fiscală din 24.11.2008; proces verbal de control financiar din 08.10.2008; contestația formulată de reclamantă nr.5373 din 11.12.2008; decizia nr.11/26.01.2009 de soluționare a contestației, emisă de pârâtă; adresa nr.-/18.08.2008 a; adresa nr.807.717 din 08.08.2008 a ANAF; aviz nr.S-126/13.02.2008 al.
Pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii C au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Cu privire la cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal - decizia de impunere nr.219 din 24.11.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare în cuantum total de 835.320 lei reprezentând redevență minieră și majorări de întârziere aferente, solicită conformarea reclamantei dispozițiilor art.215 alin.2 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul Legii nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, pârâtele solicită respingerea acțiunii ca nefondate și menținerea în totalitate a dispozițiilor Deciziei nr.11/26.01.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C - Serviciul Soluționare Contestații prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr.219/24.11.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii C în baza raportului de inspecție fiscală nr.24.11.2008 în ceea ce privește sumele de 739.524 lei reprezentând redevența minieră și 95.796 lei reprezentând majorări de întârziere aferente, ca temeinică și legală.
Pârâtele au depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii deciziei nr.11 din 26.01.2009.
La data de 10.03.2009 reclamanta - SRL Caf ormulat cerere de chemare în judecată în interes alăturat a Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (). S-a depus la dosar licența de exploatare nr.2454/2001.
Asupra cererii de suspendare a executării actelor contestate, Curtea s-a pronunțat prin încheierea motivată din 23.03.2009.
La termenul de judecată din 09.03.2009 reclamanta a precizat că înțelege sa își completeze cadrul procesual prin chemarea în judecata a paratei Agenția Națională de Resurse Minerale iar pentru termenul din 15.06.2009 a depus la dosar cererea de chemare în judecata a paratei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că, față de obiectul acțiunii, pârâta nu se legitimează procesual pasiv în cauză.
Analizând cu prioritate, conform art.137 Cod de procedură civilă, excepția invocată,Curtea apreciază că nu își justifică, in cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă, acțiunea urmând sa fie respinsă față de aceasta pârâtă.
Astfel, prezenta acțiune are ca obiect anularea unor acte administrativ-fiscale emise de către organele fiscale ca urmare a activității proprii ce intră în competenta lor exclusivă.
In aceste condiții, reclamanta își poate realiza interesul urmărit, respectiv anularea deciziilor fiscale, în contradictoriu cu emitenții și nicidecum față de.
Pe fondul cauzei instanța constată următoarele:
Societatea reclamantă a făcut, în perioada 04.11.2008-06.11.2008, obiectul controlului financiar privind redevențele miniere efectuându-se reverificări pentru perioada 12.10.2008-30.06.2008 și verificări pentru perioada 01.07-30.09.2008.
Acest control financiar s-a finalizat prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 24.11.2008 și care a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare în suma de 739.524 lei debit și majorări de întârziere în suma de 95.796lei. Organele fiscale au constatat că - SRL a calculat redevența minieră aplicând eronat cota de 2% în loc de cota de 10%.
In baza raportului fiscal a fost emisă, de către Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mici și Mijlocii C, Decizia de impunere nr.219/24 11.2008 pentru sumele sus menționate.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat, conform art.205 alin. 1 și 4 din Codul d e procedură fiscală, contestație ce a fost soluționată prin decizia nr.11/26.01.2009 emisă de Direcția Finanțelor Publice
S-a reținut în decizie că, în raport de dispozițiile art.21 alin 2 și 4 din Legea minelor nr.85/2003 modificată prin OUG 101/2007, s-a aplicat corect cota de 10% pentru calculul redevenței miniere întrucât licențele de exploatare erau încheiate dar neintrate în vigoare.
Din înscrisurile depuse la dosar reiese că, reclamanta - SRL este titulara licențelor de exploatare nr. 2453/2001 privind zăcământul județul C și 2454/24.05.2001 resemnată pe 21.06.2004, privind transferul drepturilor și obligațiilor de exploatare pentru exploatarea resurselor și rezervelor din zăcământul II- cu Izvorul.
Aceste licențe sunt încheiate în anul 2001 în condițiile stabilite prin Legea minelor nr.61/1998 potrivit cu care: "exploatarea minieră se realizează pe baza unei licențe exclusive care se acordă pentru toate resursele minerale dintr-un perimetru de exploatare." (art.10 alin 1) stabilind totodată că, "prevederile licenței rămân valabile pe toată durata acesteia, în condițiile existente la data încheierii" (art.11alin.2).
În ceea ce privește redevența minieră datorată bugetului de stat, Legea 61/1998 prevedea, în art.31 alin.1, cota de 2% din valoarea producției miniere realizate anual, cotă pe care reclamanta o avea de plată conform licențelor de exploatare acordate pentru cele două perimetre.
OUG 47/2002 modifică art.31 din Legea 61/1998 în sensul că diferențiază cota în raport de care se calculează redevența în funcție de resursele minerale extrase în vederea prelucrării și/sau comercializării de către titular astfel:
a)o cotă de 2% pentru cărbuni, minereuri feroase, neferoase, de aluminiu, auro-argentifere, de metale nobile, radioactive, minereuri de metale rare și disperse, roci aluminifere și produse reziduale miniere;
b)o cotă de 6% pentru substanțe utile, nemetalifere;
c)o cotă de 8% pentru săruri haloide;
d)o cotă de 6% pentru roci utile, cu excepția rocilor ornamentale la care cota este de 10% ".
Prin Legea 85/2003 se abrogă Legea 61/1998, iar la art. 45 alin.1 lit. c, reținut în raportul de control, se stabilește o redevență minieră de: "o cotă de 6% pentru roci utile, cu excepția rocilor ornamentale, la care cota este de 10%."
De asemenea, potrivit art. 60 alin.1 din Legea 85/2003: "prevederile licențelor de explorare și/sau exploatare încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și aprobate sau în curs de aprobare de către Guvern rămân valabile pe întreaga lor durată, în condițiile în care au fost încheiate".
Alineatul 2 al aceluiași articol stabilea că: "La solicitarea titularilor de licențe de explorare și/sau exploatare, prevederile licențelor valabil încheiate la data intrării în vigoare a prezentei legi se modifică și se completează în sensul prevederilor prezentei legi".
Analizând dispozițiile legale sus menționate în succesiunea adoptării lor se reține că legiuitorul a modificat cota în raport de care se calculează redevența minieră dar această cotă se aplică licențelor de exploatare emise sub imperiul acestor dispoziții,în vigoare la data emiterii.
Această intenție a legiuitorului de a menține condițiile în care au fost acordate licențele pe toată durata valabilității acestora a fost fără echivoc exprimată în art. 60 alin.1 și 2.
Este adevărat că OUG 101 /2007 abrogă alineatele 1 și 2 ale art. 60 însă, la art.21, introduce două noi alineate potrivit cu care:
"(3) În cazul prelungirii duratei licenței de concesiune/administrare sau transferului licenței de concesiune, autoritatea competentă va renegocia condițiile concesiunii/administrării, conform prezentei legi, prin încheierea de acte adiționale, semnate de aceasta și titular.
(4) Modificarea/completarea licențelor în vigoare se realizează prin acte adiționale semnate de autoritatea competentă și titular."
Prin urmare, în cauză, redevența stabilită prin licențele de exploatare acordate - SRL C se calculează la cota de 2%, stabilită conform Legii 61/1998 în vigoare la data emiterii licențelor, întrucât nu au renegociate licențele și încheiate acte adiționale semnate de ambele părți prin care să se modifice licențele, conform art. 21 alin.2 din ordonanța de urgență.
De altfel, Legea nr. 262 din 7 iulie 2009 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 101/2007 stabilește că alineatul 1 al art.60 va avea următorul conținut: "prevederile licențelor în vigoare rămân valabile, pe întreaga lor durată, în condițiile în care au fost încheiate, respectând principiul securității și stabilității raporturilor juridice existente între părți în baza actelor juridice încheiate".
Pe cale de consecință, Curtea, apreciind că în mod nelegal organul de control financiar a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare prin aplicarea eronată a cotei de 10% la calculul redevenței miniere, va admite acțiunea și va anula actele fiscale contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cerereaformulată în contencios administrativ și fiscal de reclamanta - SRL - cu sediul în C, - nr.131, județul C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - F prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII C, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - ambele cu sediul în C, b-dul - nr.18, județul C și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE - cu sediul în B,--38, sector 1, având ca obiect anulare act administrativ,în parte.
AnuleazăDecizia de impunere nr.219/24.11.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mici și Mijlocii C și a Deciziei nr.11/26.01.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale Pentru Resurse Minerale și respinge acțiunea față de aceasta.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 06.07.2009.
Președinte, - - |
pt. grefier, - -, aflată în, semnează cf. art.261(2) Cod pr. civilă Prim grefier |
Red.hot.jud.
5 exemplare/13.08.2009
Emis 3 comunicări/14.08.2009
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea
