Anulare act administrativ . Decizia 28/2008. Curtea de Apel Iasi

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizia nr.28/CA

Ședința publică din 21 ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -

JUDECĂTOR 2: Roșculeț Leocadia

JUDECĂTOR 3: Tăbăltoc Dan

Grefier -

Pe rol pronunțarea recursului introdus de F, în contradictoriu cu Consiliul Local, județul I, împotriva sentinței civile nr. 1129/ din 13 iunie 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal, făcut în ședință publică,lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre.Din lipsă de timp pentru deliberare cât și pentru a se da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 21 ianuarie 2008.

După deliberare,

CURTEA D APEL,

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr.1129/E din 13 iunie 2007, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația Familială, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei, județul I, având ca obiect anularea hotărârilor nr.20 din 27 aprilie 2006 și nr. 39 din 4 octombrie 2006, emise de pârât.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că pârâta a chemat în judecată pe pârât, solicitând anularea nr.20 din 27 aprilie 2006 și a nr.39 din 4 octombrie 2006, prin care s-a dispus rezilierea contractelor de concesiune nr.3185 din 30.08.2001 și nr.964 din 10.04.2001 și că cele două acte contestate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, motivat de neîndeplinirea de către concesionar a obligațiilor convenite prin actele încheiate.

S-a mai reținut că, prin cele două contracte de concesiune, concesionara s-a obligat să întrețină și să exploateze corespunzător iazul și cele trei heleștee concesionate, să respecte dispozițiile legale privind protecția mediului și să construiască un baraj, ultima obligație menționată fiind prevăzută doar prin contractul de concesiune nr.3185/2001, având ca obiect heleșteele.

Raportându-se la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prima instanță reține că barajul de la acumularea a fost refăcut în mod necorespunzător, în anul 2004, în lipsa unei documentații tehnice adecvate, întocmită de o unitate specializată în proiectare (amenajări piscicole), la parapetul din amonte efectuându-se lucrări de reparații în regie proprie, constând în terasamente cu pământ vegetal, coronamentul prezentând denivelări, în condițiile în care taluzul din amonte este protejat cu o placă din beton pe o lungime de doar 10 m, în dreptul călugărului, în rest fiind executate gărdulețe din împletituri de nuiele, iar taluzul din aval este inierbat pe toată lungimea, având un aspect neîngrijit, la baza talazului barajului fiind prezente zone umede datorită infiltrațiilor de apă, concesionarul fiind în culpă și pentru faptul de a nu fi întocmit la timp documentația de evaluare a funcționării în condiții de siguranță a lucrărilor hidrotehnice, de a nu fi întreținut malurile și albia cursului de apă, pe zona de racordare a evacuării apelor în emisar, de a nu fi întreținut corespunzător lucrările aferente obiectivului " Amenajare piscicolă " și de a nu fi întocmit Regulamentul privind gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcțiile hidrotehnice și poluării accidentale, astfel precum îl obligau prevederile Ordinului Ministrului Mediului nr.420/2005 și Ordinul nr.634/2005 al Ministerului Administrației și Internelor, neefectuând nici pregolirile la acumulările agropiscicole dispuse de Comitetul local pentru situații de urgență, fapt ce a avut ca efect inundarea unor proprietăți învecinate.

Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta Asociația Familială, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu a avut rol activ, nedispunând efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să clarifice situația de fapt reală și nu cea acreditată în mod abuziv de pârât, care reține nerespectări a obligațiilor contractuale fără să facă o verificare efectivă în teren a lucrărilor executate, contestând realitatea înscrisurilor ce rețin că nu ar fi efectuat pregoliri, în condițiile în care pe raza localității nici nu au fost căderi excesive de apă și s-au făcut investiții importante, ce vor profita în mod nejustificat viitorului concesionar, afirmații în susținerea cărora s-a depus autorizarea de gospodărire a apelor nr.225 din iulie 2007, contractul de proiectare nr.735/2007 și mai multe atestate de pregătire a personalului în domeniul hidrotehnic și al amenajărilor piscicole.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat, sens în care reține următoarele:

Este necontestat faptul că prin contractele nr.3185/30.08.2001 și nr.964/10.04.2003 și actele adiționale nr.867/21.06.2005 și nr.868/21.06.2005, concesionarul s-a obligat, în mod explicit, să respecte condițiile impuse de natura bunurilor, precum ar fi condițiile de siguranță în exploatare, protecția mediului și condițiile privind folosirea și conservarea patrimoniului, respectiv a și a heleșteelor, situate pe raza comunei, iar în cazul celor din urmă s-a obligat să construiască un baraj.

Este de asemenea necontestat că, prin autorizația nr.174 din noiembrie 2005, emisă de Direcția Apelor, privind "Amenajarea piscicolă, comuna ", titularului acesteia i s-a impus ca, până la data de 30.10.2006, să obțină autorizația de funcționare în condiții de siguranță a amenajării piscicole menționate, să încheie abonament privind serviciile de gospodărire a apelor uzate, să monteze și să pună în funcțiune echipamente de măsurare a debitelor, să refacă lucrările degradata (taluz amonte/aval) până la data de 31.05.2006, să întrețină corespunzător lucrările aferente obiectivului, să nu manipuleze și să nu depoziteze deșeuri, reziduri sau substanțe chimice, fără asigurarea condițiilor de evitare a poluării, să întrețină malurile și albia cursului de apă pe zona de racordare a evacuării apelor în emisar, pe o lungime de 100 m amonte și aval de acesta, să întocmească Regulamentul privind gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații, să exploateze acumularea în situații de avertizare meteohidrologică și în regim de ape mari, să asigure personal calificat în domeniul hidrotehnic și să exploateze amenajarea piscicolă numai în scopul pentru care a fost solicitat actul de reglementare.

Aceste obligații nu au fost îndeplinite de către concesionar până la data adoptării actelor administrative contestate, respectiv data de 27 aprilie 2006 și data de 4 octombrie 2006, actele invocate în susținerea cererii de recurs datând, fără excepție, din anul 2007.

Faptul că reclamanta - recurentă nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și nu a adus la îndeplinire măsurile dispuse de autoritatea de reglementare în domeniu, rezultă fără echivoc din procesul - verbal încheiat de direcția Apelor la data de 14 aprilie 2005, act de autoritate prin care se reține în mod expres că nu depunea autorizația de gospodărire a apelor, că barajul de la acumularea a fost refăcut necorespunzător, în anul 2004, fără documentație tehnică de specialitate, că s-au făcut lucrări de reparație în regie proprie (terasamente cu pământ vegetal), că existau denivelări la coranament, că taluzul aval este inierbat pe toată lungimea, cu aspect neîngrijit, la baza taluzului fiind prezentate zone umede datorită infiltrațiilor de apă și că întreaga responsabilitate pentru aceste nereguli revine concesionarului, astfel cum s-a stabilit prin art.12 din contractul de concesiune.

Deși, prin procesul - verbal din 1.04.2006, semnat și de reprezentantul recurentei, s-a obligat să înalțe digurile, atât la heleștee, cât și la iazul și să asigure supravegherea permanentă a acestora, pentru a nu se produce inundații în aval, precum și să îndepărteze depozitele de gunoi de pe cele patru amenajări, întrucât existența acestora reducea sancțiunea de transport a canalului lateral, existând posibilitatea antrenării lor în iazul și a blocării golirii de fund a acestei acumulări, astfel precum se reține în nota de constatare întocmită de comitetul Local pentru situații de urgență, înregistrată sub nr.576/1.04.2006, aceste deficiențe nu au fost remediate, ci din contră, au persistat, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 5 martie 2007, de către împuterniciții Direcției Apelor.

Aceste constatări, efectuate de autoritatea de control și de reglementare în domeniu, fac de prisos administrarea altor probe, de natura celor solicitate prin cererea de recurs, cu ignorarea dispozițiilor art.305 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe întemeindu-se și pe restul probelor administrate printre care se numără și fotografiile aflate la filele 60 - 71 dosar fond, care permit vizualizarea stării necorespunzătoare a lucrărilor hidrotehnice și confirmă că acestea se află într-o continuă degradare, lucrările efectuate până la termenele prevăzute de autorizația evocată dovedindu-se a fi necorespunzătoare și de natură a pune în pericol atât siguranța amenajării cât și siguranța locuitorilor aflați în imediata vecinătate, oricând putându-se reedita situații de natura celor constatate la data de 1 aprilie 2006, în condițiile în care nici măcar în recurs nu s-a prezentat. Regulamentul privind gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații, pe care recurenta era obligată să-l întocmească până la data de 15 martie 2006, neexistând probe prin care să ateste construirea barajului la acumularea, astfel cum s-a prevăzut în contractul nr.3185/30.08.2001.

Exploatarea necorespunzătoare a bunului concesionat și neefectuarea lucrărilor angajate este de natură a afecta atât interesele unității administrativ - teritoriale, cât și a locuitorilor acesteia, însăși expertul evaluator pentru siguranța barajelor reținând că "în cazul producerii unor viituri importante va fi afectat drumul comunal - " și că doar printr-o exploatare corespunzătoare și efectuarea lucrărilor de întreținere, la timp și de bună calitate, barajul nu va ceda.

Întrucât, până în anul 2006, nu s-au realizat lucrările impuse de exploatarea în condiții de siguranță a celor două amenajări hidrologice, iar acestea au fost folosite în continuare pentru depozitarea gunoiului, pârâtul - intimat a fost îndreptățit, de prevederile art.9 lit.b din contractele încheiate cu recurenta, să procedeze la denunțarea unilaterală a acestora, problema despăgubirilor excedând limitelor investirii instanței și neputând fi un obstacol în calea menținerii actelor administrative de autoritate emise de pârât, care sancționează conduita necorespunzătoare a concesionarului.

Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și că recurentul poartă întreaga răspundere pentru consecințele ce decurg din neîndeplinirea obligațiilor contractuale, ce au avut ca efect degradarea continuă a amenajărilor hidrotehnice concesionate, în dauna intereselor comunității locale, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul promovat de către reclamant, raportat la situația de fapt existentă la data adoptării hotărârilor a căror anulare se solicită prin acțiunea de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul introdus de reclamanta Asociația familială, comuna, județul I, împotriva sentinței civile nr.1129/E din 13 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,

GREFIER,

Red.

Tehnored.

2 ex./25.01.2008

Jud.fond: Tribunalul Iași -.-

Președinte:Gheorghe Aurelia
Judecători:Gheorghe Aurelia, Roșculeț Leocadia, Tăbăltoc Dan

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 28/2008. Curtea de Apel Iasi