Anulare act administrativ . Decizia 280/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.280
Ședința publică din data de 17 FEBRUARIE 2010
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în B, B- -, -. 24, Cod poștal -, Județ B împotriva sentinței nr. 1742 din data de 16.12.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimații pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, -, nr. 209, Cod poștal -, Județ B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI cu sediul în B, -, nr. 209, Cod poștal -, Județ B, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, Sector 6, nr. 294, -orp A, Cod poștal -.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 6 lei, potrivit chitanțelor nr. 14966/19.01.2010 și 31111/5.02.2010 și timbru judiciar de 0,30 lei, acestea fiind anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentul reclamant, intimații pârâți P B, P B, Administrația Fondului pentru Mediu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii întâmpinări din partea intimaților pârâți DGFP B și B, recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și legal timbrat, după care,
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, față de împrejurarea că recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 1742/16 decembrie 2009 Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocată de pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice B, a admis excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice B, a respins excepția tardivității introducerii acțiunii și inadmisibilității acesteia, invocate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice B și Administrația Fondului Pentru Mediu.
Prin aceeași sentință a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B și cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul examinând excepția lipsei calității sale procesuale pasive,invocată de pârâta DGFP B,dar și excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâta B,în condițiile art.137 alin.(1) din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora instanțele sunt datoare să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor ce pot face inutilă cercetarea în fond a pricinii, a constatat și reținut că aceste excepții sunt întemeiate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Acțiunea în contencios administrativ-fiscal formulată de reclamantul are ca obiect anularea actului administrativ fiscal,reprezentat de chitanța seria - nr.-,emisă de Trezoreria B la data de 27 mai 2009 și restituirea către reclamant a sumei de 7 984 lei,reprezentând taxă pe poluare privind autoturismul cu numărul de înmatriculare - și dobânda legală aferentă,calculată potrivit OG nr.9/2000,de la data încasării sumei și până la restituirea integrală și efectivă a acesteia.
Taxa pe poluare a fost stabilită pe baza cererii reclamantului,înregistrată la B sub nr.671 din 27 mai 2009,a Declarației pe proprie răspundere dată de acesta,a referatului de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule și a Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, cu nr.671 din 27 mai 2009,emisă de B, reclamantul necontestând aceste acte și niciunul dintre actele administrative menționate nu a fost emis de DGFP B, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive față de această instituție este întemeiată.
Se reține prin hotărâre că simpla cerere de restituire a taxei formulată de plătitorul taxei pe poluare către B,cerere care nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.206 din Codul d e procedură fiscală,nu echivalează cu o contestație formulată potrivit procedurii prevăzute de art.205 și următoarele din Codul d e procedură fiscală, astfel că în lipsa unei astfel de contestații, nu se poate aprecia că în cauză a fost îndeplinită procedura prealabilă obligatorie prevăzută la art.7 din Legea nr.554/ 2004 privind contenciosul administrativ, situație în care și excepția de prematuritate a acțiunii,invocată de pârâta B este întemeiată.
Față de precizările făcute de reclamant,în sensul că nu contestă Decizia de calcul al taxei pe poluare,emisă de B,ci solicită doar anularea chitanței seria - nr.-,emisă de Trezoreria municipiului B la data de 27 mai 2009 și restituirea sumei de 7 984 lei,reprezentând taxă pe poluare,încasată cu aceasta,tribunalul a respins atât excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârâta B,dar și excepția inadmisibilității acțiunii,invocată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.
Aceasta deoarece actul menționat nu întrunește trăsăturile actului administrativ-fiscal, astfel cum acesta este definit prin art.41 din Codul d e procedură fiscală,potrivit cu care actul administrativ fiscal este "actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea,modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale",dar nici condițiile prevăzute de art.2 alin.(1) lit.c) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004. Potrivit acestui text de lege,prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică,în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii,care dă naștere,modifică sau stinge raporturi juridice".
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că taxa pe poluare achitată de reclamant pentru autoturismul marca Ford, achiziționat din Franța, stabilită de art.4 din OUG nr.50/2008, nu contravine disp. art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană care prevede că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect,produselor altor state membre,impozite interne de orice natură,mai mari decât cele care se aplică,direct sau indirect,produselor naționale similare, deoarece din cuprinsul OUG nr. 50/2008 rezultă că actul normativ respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful I din Tratatul
Pentru toate aceste considerente,tribunalul a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele B și Administrația Fondului pentru Mediu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă, pentru următoarele aspecte:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond cuprinde motive contradictorii, în sensul art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, întrucât pe de o parte instanța respinge excepția inadmisibilității acțiunii, dar în același timp reține că actul atacat de el nu este un act administrativ fiscal și hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal deoarece instanța admite excepția de prematuritate a acțiunii, dar respinge cererea de chemare în judecată pe fondul cauzei.
În ceea ce privește excepția de prematuritate a acțiunii, instanța a admis-o în mod greșit, considerând că cererea prin care a solicitat restituirea taxei nu se încadrează în dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, deși practica Curții de APEL PLOIEȘTI este constantă în sensul că cererea prin care se contestă practic încasarea taxei și se solicită restituirea acesteia, întrunește condițiile necesare pentru a fi considerată îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.
Pe fondul cauzei, arată recurentul, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât taxa instituită prin OUG nr. 50/2008 încalcă în mod evident dispozițiile art. 90 paragraful I din Tratatul de constituire a Comunității Europene, care prevede că nici un stat membru nu poate aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică produselor naționale similare, aceste dispoziții interzicând discriminarea fiscală între mașinile second-hand importate și cele similare autohtone.
Arată recurentul că în România nu se percepe la reînmatriculare nici un fel de taxă pentru autoturismele deja înmatriculate, dar se percepe taxa prevăzută de OUG 50/2008, pentru înmatricularea autoturismelor importate dintr-o țară membră a Comunității Europene și în acest mod este evident că taxa este discriminatorie și contrară legislației europene.
Mai arată recurentul că la data de 25 06 2009, Comisia Europeană a somat Guvernul României, în temeiul art.226 din Tratatul, privind nelegalitatea taxei de poluare, cu mențiunea că în raport de răspunsul Guvernului cazul va fi prezentat în fața Curții de Justiție Europene.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe fond admiterea acțiunii.
Cu actul nr. 233/4.02.2010, intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat deoarece instanța de fond a admis corect excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP B motivat de faptul că niciunul din actele administrative atacat de reclamant nu a fost emis de această instituție și simpla cerere de restituire a taxei, nu îndeplinește condițiile prev. de art. 206 Cod proc edură Fiscală, motiv pentru care în mod corect și legal instanța de judecată a apreciat că în cauză nu a fost îndeplinită procedura prealabilă obligatorie pr3ev.de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și a admis excepția de prematuritate a acțiunii, iar pe fond taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008, nu poate fi caracterizată ca fiind contrată art. 90 paragraful I din Tratatul CE.
Cu actul nr. 6082/296/16.02.2010, intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece instanța de fond în mod corect și legal a admis excepția prematurității acțiunii formulată de intimat, astfel că instanța de fond nu era obligată să motiveze soluția pronunțată pe fondul cauzei și în aceste condiții hotărârea nu cuprinde motive contradictorii, nu este lipsită de temei legal, instanța de fond nefăcând o aplicare greșită a legii, iar pe fondul cauzei, în mod legal și corect instanța de fond a respins cererea ca neîntemeiată deoarece taxa reglementată de OUG nr. 50/2008 este compatibilă cu art. 90 din Tratatul CE.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Criticile recurentului că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii și că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, sunt nefondate.
Prin sentința recurată, instanța de fond a admis excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de intimata B pe motiv că în cauză nu a fost îndeplinită procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, sentința primei instanțe fiind legală sub acest aspect, deoarece într-adevăr recurentul solicitând anularea chitanței seria - nr. -, emisă de Trezoreria Municipiului B și restituirea sumei de 7.984 lei, reprezentând taxa de poluare, nu a efectuat procedura prealabilă obligatorie prev. de disp.art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Admițând excepția prematurității acțiunii și respingând acțiunea ca prematur introdusă pentru lipsa procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond nu mai era obligată să motiveze soluția pronunțată și pe fondul cererii pentru că excepția de prematuritate a acțiunii primează, procedura prealabilă fiind o procedură prealabilă și obligatorie, neîndeplinirea ei împiedicând soluționarea pe fond a cauzei, astfel încât criticile recurentului că sentința cuprinde motive contradictorii și că este lipsită de temei legal, că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, nu sunt fondate.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat de privește ca nefondat și în temeiul disp.art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în B, B-dul -, -. 24, Cod poștal -, Județ B împotriva sentinței nr. 1742 din data de 16.12.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimații pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, Sector 6, nr. 294, -orp A, Cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.CE/CMF
6 ex./18.02.2010
.fond - - Tribunalul Buzău
Jud.fond -
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
