Anulare act administrativ . Decizia 2801/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2801
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR
-- --JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
-- - -JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
GREFIER-
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 2217 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți CAMERA DE CONTURI - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR, CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI,.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic în nume propriu și în calitate de reprezentant al intimatelor pârâte Camera de Conturi - Direcția de Control Financiar Ulterior și Curtea de Conturi a României, lipsind recurentul reclamant și intimații pârâți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cererea de amânare formulată de apărătorul recurentului reclamant, deoarece se află în imposibilitatea de a se prezenta.
Consilier juridic în nume propriu și în calitate de reprezentant al intimatelor pârâte Camera de Conturi - Direcția de Control Financiar Ulterior și Curtea de Conturi a României, se opune cererii de amânare, întrucât prin această cerere nu face decât să tergiverseze soluționarea cauzei, în cauză fiind încuviințate mai multe termene la cererea recurentului reclamant.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul recurentului reclamant, întrucât în cauză s-a mai acordat un termen tot la solicitarea recurentului reclamant.
Constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Consilier juridic pentru intimatelor pârâte Camera de Conturi - Direcția de Control Financiar Ulterior și Curtea de Conturi a României, invocă excepția litispendenței, pe rolul instanțelor există pentru soluționare două dosare care au același obiect și unde s-a stabilit cu claritate însușirea de reclamant, nelegal a unor prime în perioada 2004-2005.
Curtea, cu privire la excepția de litispendență, arată că nu se încadrează în prevederile legale privitoare la aceast[ excepție.
Constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Consilier juridic pentru intimatelor pârâte Camera de Conturi - Direcția de Control Financiar Ulterior și Curtea de Conturi a României, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2217/13 noiembrie 2008, Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu parte vătămată CONSILIUL JUDEȚEAN D, CAMERA DE CONTURI D - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR, și.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat anularea parțială a procesului-verbal întocmit de către Camera de Conturi D la data de 2 octombrie 2007 - pct. 1
În perioada 04.09-28.09.2007 Direcția de Control Financiar din cadrul Camerei de Conturi Dae fectuat la SC D - controlul privind situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat pe perioada 2005-2006, întocmindu-se procesul-verbal de constatare din 02.10.2007.
În urma verificării a modului cum au fost respectate prev. OUG 79/2001- privind întărirea disciplinei economico - financiare, s-a constatat că în perioada 2004-2006 directorul societății a beneficiat de o primă anuală în sumă de 33.272 RON.
S-a reținut că plata acestei prime era condiționată de realizarea obiectivelor și criteriilor de performanță, prezentate și în Raportul de gestiune al administratorilor din 31.12.2004 și 31.12.2005, dar care nu au fost realizate în totalitate la nivelul programat.
Instanța de fond față de acțiunea formulată de reclamant, ce are ca obiect anularea parțială a procesului-verbal de constatare - pct. TA - 2418/02.10.2007 a reținut acesta a fost întocmit în baza prev. art. 36 al. 1 din legea 94/1992 - privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, așa cum se precizează în preambulul acestuia.
Astfel, potrivit art. 36 al. 1 din această lege "în situația în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuției bugetului la persoanele juridice, prevăzute la art. 18 și 19, organele de control constată fapte prin care au fost cauzate prejudicii sau abateri cu caracter financiar,încheie procesul verbal de constatare,în condițiile prevăzute de lege".
Prin acest proces verbal de constatare, organele de control au reținut că reclamantul se face răspunzător pentru încasarea de premii anuale, contrar prev. OUG 79/2001, fără a dispune vreo măsură în acest sens, actul de control fiind lăsat unității controlate spre valorificare.
Prin OUG 117/24.10.2003 s-a dispus preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești.
Astfel, la art. 4 din această ordonanță se prevede că "după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, investirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art. 2 al. 1, se realizează prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi".
După întocmirea procesului-verbal de constatare din 02.10.2007, Camera de Conturi D nu a procedat la sesizarea (printr-o încheiere) a instanței judecătorești competente, actul de control fiind lăsat unității controlate, respectiv SC D -, pentru valorificare.
Chiar dacă litigiile privind constatările Curții de Conturi au un caracter atipic, organul de control, după reținerea unor abateri cu caracter financiar în cadrul societății controlate, nu și-a manifestat intenția de a sesiza instanța de judecată, întrucât prejudiciul constatat este în sarcina persoanei juridice, respectiv a SC PD-, așa cum se reține prin procesul verbal atacat.
Că tot prin același proces-verbal, organul de control menționează că răspunzător se face reclamantul, nu înseamnă că împotriva acestuia s-a dispus vreo măsură cu privire la recuperarea pagubei, această măsură trebuia luată numai de către societate, respectiv de către noul director, având în vedere că reclamantul a îndeplinit această funcție până la data de 01.05.2007.
Acțiunea reclamantului s-a reținut, față de cele arătate, inadmisibilă pe calea contenciosului administrativ, dar în același timp și greșit îndreptată.
Astfel, cu privire la inadmisibilitate, acțiunea formulată nu întrunește elementele prev. de art. 1 al. 1 din legea 554/2004, modificată prin Legea 262/2007, respectiv vătămarea într-un drept sau într-un interes legitim nu îl vizează în mod direct pe reclamant, având în vedere că, de fapt, societatea controlată este vătămată prin propria faptă (acordarea premiilor anuale contrar legii), iar interesul legitim de a recupera paguba fiind tot al societății, prin noua conducere.
Anularea unui proces - verbal de constatare întocmit de Curtea de Conturi nu poate fi cerută decât de societatea controlată, având în vedere că actul administrativ atacat a fost încheiat între organul de control și conducerea unității, în condițiile în care procesul verbal de constatare întocmit în vederea executării în concret a legii de către SC D - și nu de reclamant, care, în speță a fost "beneficiarul" încălcării legii.
S-a arătat și că acțiunea reclamantului este și greșit îndreptată împotriva camerei de conturi și a controlorilor financiari, deoarece nu pârâții au dispus încasarea unor premii nelegale, ci însăși societatea comercială, prin organele de conducere.
De fapt, organele Curții de Conturi au întocmit procesul verbal atacat după ce prin Hotărârea nr. 178/27.09.2007 (emisă de Consiliul Jud. D), s-a dispus mandatarea unor împuterniciți care să-l notifice pe reclamant să restituie premiile încasate nelegal, iar în caz contrar să- acționeze în justiție.
Același lucru (restituirea premiilor) rezultă și din raportul Comisiei de cenzori la SC D - (raport întocmit anterior procesului verbal atacat), respectiv ca reclamantul să fie obligat să restituie banii.
Prin procesul verbal atacat nu s-a făcut altceva, decât să se constate unele abateri de la prev. OUG 79/2001, nereguli care deja, fuseseră reținute prin actele menționate mai sus, ca atare acest "act administrativ", nu-l vizează în mod direct pe reclamant, măsurile de recuperare a prejudiciului fiind luate înainte de data întocmirii acestuia (02. 10. 2007).
În sprijinul celor arătate, s-a avut în vedere și Hotărârea nr. 86/26.04.2007 emisă de Consiliul Jud. D, în sensul obligării reclamantului la restituirea primelor încasate.
Însăși reclamantul, prin precizarea acțiunii menționează faptul că organele Curții de Conturi au efectuat controlul după un control dispus anterior de către Consiliul Județean D, având la bază și raportul comisiei de cenzori.
În alt context, s-a arătat că acțiunea reclamantului, fiind întemeiată pe dispoz. art. 1 și următoarele din legea 554/2004 având ca obiect procesul verbal nr. 2418/02.10.2007, este îndreptată și împotriva adresei nr. 832/12.10.2007 prin care Camera de Conturi a solicitat societății controlate să recupereze sumele de bani încasate, ca atare nici acest act nu-l vizează pe reclamant, ca fiind emis în mod direct împotriva acestuia. Toate aceste aspecte reținute de instanță s-a arătat că, au fost, de fapt, invocate și de pârâți prin întâmpinarea depusă, însă reclamantul nu a răspuns în vreun fel la toate acestea, în condițiile în care pe tot parcursul judecătii a procedat la efectuarea de"probe", de fapt înscrisuri care au efect juridic contrar temeiului de drept invocat, cât și a "fondului" cauzei, fiind astfel de prisos examinarea cererilor formulate de celelalte "părți", dar și a celorlalte capete de cerere, inclusiv a probatoriilor solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al reclamantului, deoarece la ultimul termen de judecată a respins nemotivat cererea de probe formulată prin acțiune și reiterată în ședința de judecată precum și cererea de amânare a pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise.
S-a susținut și că instanța de fond a nesocotit principiul aflării adevărului precum și rolul activ cerut de codul d e procedură civilă acesteia.
Într-o altă argumentare s-a arătat că prima instanță a încălcat principiul tratamentului egal al pârtilor preluând în practicaua hotărârii supusă recursului cele susținute de către pârâți fără să rețină nimic din înscrisurile prezentate de reclamant.
S-a arătat și că instanța de fond nu a respectat dreptul la un proces echitabil al reclamantului deoarece a respins cererile de probatorii formulate de acesta nu s-a pronunțat asupra suspendării actul administrativ atacat până la soluționarea acțiunii in anulare precum nici asupra obligării pârâților la repararea pagubelor materiale si morale ce i-au fost cauzate.
S-a susținut și că sentința recurată este nelegală, deoarece deși din considerentele acesteia rezultă că pârâta Camera de Conturi cât și pârâții controlori financiari și-au depășit atribuțiile de serviciu instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamant.
S-a mai apreciat că judecătorul fondului trebuia sa se abțină de la soluționarea cauzei deoarece până în anul 2004 a lucrat in cadrul instituției pârâte, Curtea de Conturi D, fiind coleg de serviciu cu pârâții și în anumite împrejurări determinate s-a antepronunțat fiind susceptibilă aplicabilitatea art. 27 pct. 7 din pr. civ.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 pr. civ și art 3041pr. civ.
La data de 23.02.2009 intimata pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
În motivare s-a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului deoarece constatările din procesul verbal de constatare nr. 2418/2.2007 întocmit la Lucrări Drumuri și Poduri D -, societate la care reclamantul a avut funcția de director general în perioada 27.04.2004 -01.08.2007, fac obiectul unui alt dosar înregistrat la Tribunalul Dolj cu nr- unde reclamantul are calitatea de pârât.
În aceste condiții s-a susținut că recursul formulat în cauză este lipsit de obiect.
S-a arătat și că reclamantul putea dobândi această calitatea procesuală numai în condițiile în care actul administrativ atacat era un act unilateral, așa cum este definit de dispozițiile art. 2 pct. c din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, ori procesul verbal a cărui anulare se cere, este un act bilateral întocmit de controlorii financiari, semnat de conducerea unității verificate care nu are calitatea de autoritate publică în înțelesul actului normativ sus arătat.
Astfel nici Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi D nu au calitate procesuală pasivă.
S-a invocat și excepția de litispendență arătându-se că pe rolul instanțelor există pentru soluționare două dosare (- și -) care au același obiect de soluționare și anume constatările procesului verbal nr. 2418/2.2007.
De asemenea s-a invocat și exercitarea abuzivă de către reclamant a drepturilor procesuale în sensul că acțiunea promovată de reclamant nu prezintă un interes serios și legitim.
În acest sens s-a susținut că procesul verbal de constatare nu a determinat vătămarea într-un drept sau într-un interes legitim al reclamantului însă reclamantul formulează acțiune în anulare a procesului verbal deși acesta nu este un act unilateral în înțelesul art.2 (1) pct. c din Legea 554/2004 republicată, iar posibilitatea apărării propriilor interese putea să o facă în calitate de pârât pe care o avea în alt dosar cu aceeași cauză și obiect (-).
În exercitarea drepturilor procesuale, reclamantul atât la fond cât și în cererea de recurs nu a reușit să administreze probe prin care să facă dovada vătămării sale.
Referitor la inadmisibilitatea s-a arătat că procesul verbal de constatare care face obiectul cererii nu este un act administrativ, în interesul art. 2 pct. c din Legea 554/2002, adică act unilateral cu caracter individual, ci un act bilateral încheiat și semnat și de conducerea unității verificate.
Reclamantul nu a făcut în nici un fel dovada vătămării sale într-un drept sau interes legitim.
Cu privire la motivele recursului s-a arătat că reclamantului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, fiindu-i respinsă cererea de amânare a pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise deoarece la ultimul termen acesta a fost reprezentat de avocat care a pus concluzii pentru admiterea cererii.
de instanța de fond a probei cu înscrisuri și expertiză este legală deoarece acestea nu puteau duce la dezlegarea pricinii.
Instanța de fond nu a nesocotit principiul aflării adevărului, tratamentului egal al părților și dreptul la un produs echitabil deoarece pe tot parcursul derulării procesului a admis administrarea de probe, inclusiv cu înscrisuri așa cum de altfel reclamantul recunoaște pe parcursul motivării recursului;
Nu s-a făcut referire pe parcursul motivării hotărârii la înscrisurile reprezentând audit financiar și expertiză extrajudiciară deoarece cererea reclamantului a fost considerată inadmisibilă pe calea contenciosului administrativ.
Nu s-a nesocotit capătul de cerere privind repararea pagubelor materiale și morale însă instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a fost lezat în dreptul său. De altfel, reclamantul nu a precizat în ce constau daunele morale și materiale și cum i-au fost ele pricinuite.
S-a argumentat și că intimata Curtea de Conturi a României nu și-a depășit atribuțiile efectuând un control la Lucrări Drumuri și Poduri D care este o societate comercială de drept privat deoarece controlul s-a exercitat în baza art. 18 pct. d din Legea nr. 94/1992 republicată și actualizată care arată că sunt supuse controlului societățile comerciale la care statul, unitățile administrativ-teritoriale, instituțiile publice sau regiile autonome dețin singure sau împreună, integral sau mai mult de J din capitalul social.
În acest sens s-a precizat că Daf ost înființată în baza Hot. nr. 23/9.04.1998 cu capital social constituit prin preluarea elementelor de activ și de pasiv de la Regia Autonomă de Drumuri și Poduri D, iar acțiunile noii societăți sunt proprietatea 100% a Consiliului Județean
Prin actul constitutiv din 30.04.2007 se modifică structura acționariatului la D în sensul introducerii unui nou acționar Parc Industrial C - care a preluat un număr de 8 acțiuni adică 0,-% din capitalul social diferența de 99,-% revenind hotărârii Consiliului Județean
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-118 Cod pr. civ. art. 7 alin. 3 și art. 8 lit. din OUG nr. 79/2001, art. 2 pct. V din Legea 554/2002.
S-a solicitat și judecarea în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 al. 2 pr. civ.
Referitor la excepțiile invocate prin întâmpinare se rețin următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, față de modul în care aceasta a fost argumentată, avându-se în vedere calitatea procesuală în fața instanței de fond respectiv, prin prisma raportului juridic dedus judecății, Curtea reține că acesta nu constituie o veritabilă excepție în recurs ci are caracterul unei apărări ce urmează a fi analizată odată cu fondul recursului.
În acest sens se are în vedere că în recurs calitatea procesuală se raportează la calitatea de parte în fața primei instanțe iar nu în mod nemijlocit la raportul juridic dedus judecății, aspectele ce țin de lipsa calității procesuale față de raportul juridic putând constitui în recurs fie motive de recurs fie apărări de fond în raport de calitatea procesuală a părții în calea de atac.
Față de excepția de litispendență invocată se vor reține ca întemeiate argumentele prezentate de recurent prin notele de ședință formulate în cauză și intitulate "răspuns la întâmpinare" avându-se în vedere că dosarul în raport de care s-a invocat această excepție cu nr- se află pe rolul Tribunalului Dolj - secția conflicte de muncă și asigurări sociale deci în fața instanței de fond iar prezenta cauză se află în recurs.
Or, potrivit art. 163 alin. 2 Cod procedură civilă excepția de litispendență se va putea ridica de părți sau de judecător în orice stare a pricinii în fața instanțelor de fond, prin urmare. dat fiind stadiul procesual diferit în care se află cele două cauze excepția nu poate fi reținută ca admisibilă.
Nu va fi reținută nici excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale deoarece reclamantul căruia i s-a respins acțiunea în fața primei instanțe este în drept să formuleze recurs, exercitarea căii de atac prevăzute de lege neputând fi reținută ca o exercitare abuzivă a drepturilor procesuale de către acesta.
Recursul este însă nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Cu privire la încălcarea dreptului la apărare al reclamantului se reține că respingerea unei cereri de probatorii nu poate conduce la această concluzie, deoarece potrivit art. 167 alin. 1 cod procedură civilă instanța este în drept să încuviințeze probatoriile solicitate putându-le cenzura și respinge pe cele reținute ca nepertinente, neconcludente sau inutile soluționării cauzei.
În speță, cererea de probatorii a fost respinsă de instanța de fond ca inutilă, inutilitate care este cu atât mai evidentă cu cât procesul a fost soluționat pe cale de excepție iar nu pe fond.
De asemenea nu poate fi reținut nici faptul că instanța a nesocotit principiul aflării adevărului și rolul său activ, deoarece așa cum se observă din actele și lucrările dosarului instanța de fond și-a manifestat rolul activ punând în discuția părților cererile formulate de acestea și conducând spre soluționarea procesului, neputându-se reține că soluționarea unui litigiu pe cale de excepție este contrară principiului aflării adevărului, deoarece, dacă s-ar admite această ipoteză. excepțiile de fond sau excepțiile procedurale ar fi lipsite de orice rațiune.
Din analiza practicalei hotărârii recurate nu rezultă nici faptul că instanța de fond ar fi încălcat principiul tratamentului egal al părților, deoarece această parte a hotărârii în care se arată că s-ar fi produs un dezechilibru în tratamentul părților nu cuprinde decât susținerile prescurtate ale părților potrivit art. 261 alin. 3 cod procedură civilă, aici neinserându-se aspecte referitoare la probatoriul administrat în cauză așa cum susține recurentul că ar fi necesar.
Locul în care se prezintă probatoriul administrat în cauză precum și concluziile instanței referitoare la acesta sunt considerentele hotărârii iar nu practicaua așa cum în mod eronat se susține de către reclamant. De asemenea și în considerente instanța este în drept să discearnă care dintre probele administrate sunt relevante în soluționarea cauzei, hotărârea judecătorească nefiind o înșiruire de probatorii administrate ci o analiză a acestora potrivit relevanței lor prin prisma susținerilor părților.
Referitor la dreptul reclamantului la un proces echitabil se constată că nici acesta nu a fost încălcat de instanța de fond deoarece așa cum s-a arătat și mai sus respingerea administrării unui probatoriu ca inutil nu poare conduce la o asemenea concluzie fără a se nega dreptul instanței de apreciere asupra utilității probatoriului solicitat a se administra.
De asemenea este eronată susținerea reclamantului în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulate prin acțiune, în condițiile în care instanța de fond a respins acțiunea, ceea ce subsumează toate capetele de cerere formulate prin aceasta.
De altfel ar fi fost și ilogic ca prima instanță să dispună suspendarea executării unui act despre care reține că nu este act administrativ în sensul art. 1 din Legea contenciosului administrativ și nu produce efecte juridice asupra reclamantului.
Capătul de cerere în pretenții, așa cum rezultă din acțiunea formulată de reclamant, este subsidiar celui privind anularea procesului verbal de constatare astfel că soluția asupra acestuia în condițiile reținerii inadmisibilității capătului de cerere principal nu putea fi decât aceea de respingere, soluție de altfel adoptată de prima instanță și exprimată prin sintagma "respinge acțiunea".
Curtea reține de altfel că prin invocarea unei pleiade de aspecte procedurale se pierde din vedere însăși esența prezentei cauze respectiv problema dacă actul împotriva căruia reclamantul și-a îndreptat capătul principal al acțiunii solicitând anularea sa se circumscrie noțiunii de act administrativ așa cum este acesta definit prin art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004 și prin urmare susceptibil de a fi atacat pe calea contenciosului administrativ.
În acest sens se reține că potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din Legea 554/2004 este admisibilă numai acțiunea persoanei ce se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ adresat acestuia sau altui subiect de drept.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004 prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În speță, cum temeinic a reținut și prima instanță, actul a cărui anulare se solicită de către reclamant nu constituie un act administrativ, deoarece nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, astfel că nu produce nici un efect juridic asupra reclamantului.
Procesul verbal de control întocmit de controlorii financiari din cadrul Camerei de Conturi D la data de 02.10.2007 și înregistrat la SC P - D sub nr. 2418 din aceeași dată nu cuprinde decât constatări ale acestora nesusceptibile în sine de a da naștere a modifica sau stinge un raport juridic.
Acesta era de a produce efecte juridice în situația în care instanța era învestită cu sesizarea Curții de Conturi în condițiile art. 40 alin. 1 din Legea 94/1992 în forma sa în vigoare la data întocmirii procesului verbal coroborat cu art. 4 din OUG 117/2003 și chiar și în această situație efectele juridice ale acestuia nu se produc în mod direct ci prin încheierea de sesizare ce constituie actul de învestire al instanței pentru recuperarea unui eventual prejudiciu constatat prin procesul verbal de control.
Faptul că prin sentința nr. 2000 din 16 oct. 2008 a Tribunalului Dolj - secția contencios administrativ și fiscal s-a anulat în parte acest proces verbal de control nu contrazice ci dimpotrivă susține această concluzie, deoarece în această speță, procesul verbal de control produsese efecte prin actul administrativ nr. 832/12.10.2007 emis de Camera Județeană de Conturi D iar nu prin sine însuși, anularea parțială a procesului verbal de control fiind doar o consecință a anulării actului administrativ nr. 832/12.10.2007.
În acest sens și în prezenta cauză instanța de fond a reținut că procesul verbal de control nu poate fi anulat decât la cererea societății controlate ceea ce s-a și petrecut în procesul finalizat prin sentința mai sus amintită.
În consecință, constatându-se că în mod temeinic prima instanță a respins acțiunea formulată în cauză ca inadmisibilă și potrivit art. 312 alin.1 cod procedură civilă recursul va fi respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de, împotriva sentinței nr. 2217 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CAMERA DE CONTURI - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR, CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. jud.
2 ex.
10 Iunie 2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Sanda Lungu, Carmen Ilie
