Anulare act administrativ . Sentința 2829/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.2829
Ședința publică de la 01.07.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Grecu Gheorghe G
GREFIER - - -
...
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 24.06.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea 01.07.2009, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față;
Prin cererea înregistrată la data de20.02.2009 reclamantul, a chemat în judecată pe pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU solicitând anularea deciziei nr.-/GC/30.01.2009 emisă de pârât.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în esență, că la data de 15.10.2006 s-a căsătorit religios cu numita (), însă întrucât nu a putut prezenta certificatul de căsătorie, i-a fost aplicată măsura interdicției de intrare pe teritoriul României pe o perioadă de 3 ani.
În luna ianuarie 2007 a plecat în împreună cu soția și cei doi copii, însă, întrucât aceștia nu s-au putut integra în societate au fost nevoiți să se întoarcă în România.
Reclamantul consideră că măsura dispusă de către autoritățile române încalcă prev.art.8 din CEDO în sensul limitării dreptului la viața de familie. Din anul 1995 când a fost dispusă măsura expulzării împotriva sa și până când aceasta fost pusă în executare au trecut peste 10 ani, timp în care măsura nu a mai fost analizată așa cum dispune art.33 din Directiva 2004/38/CE, neluându-se în calcul faptul că reclamantul este căsătorit cu un cetățean român.
Se susține că trebuia analizată proporția în care dreptul la viața de familie este vătămat prin interdicție, comparând-o cu proporția în care interesul statului de a menține ordinea publică ar fi vătămat prin permiterea intrării pe teritoriul României.
Reclamantul mai arată că disp.art.33 alin.2 din Directiva 2004/38/CE, impuneau ca în cazul în care decizia de expulzare este pusă în executare după mai mult de doi ani de la emiterea sa, statul membru trebuia să verifice dacă persoana respectivă continuă să prezinte un pericol real și actual în ceea ce privește ordinea și siguranța publică, aspecte ce nu au fost avute în vedere în privința sa.
S-au depus la dosarul cauzei decizia nr.-/GC/30.01.2009, certificat de căsătorie, adresa nr.85610/11.09.2008 emisă de Inspectoratul Școlar B, bilet de ieșire din spital pentru.
Pârâtul Oficiul Român pentru a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și a depus la dosarul cauzei documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de susținerile părților cât și de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele considerente;
Prin decizia penală nr.1197/19.06.2002 a Curții de APEL BUCUREȘTI a fost menținută sentința penală nr.1436/19.09.2001 Judecătoriei Buftea prin care s-a dispus expulzarea reclamantului în ca urmare a condamnării pentru infracțiunea de înșelăciune, infracțiune ce a fost grațiată.
Hotărârea judecătorească a fost pusă în executare la data de 2.01.2007, reclamantul fiind îndepărtat de pe teritoriul României, dată la care a fost dispusă interdicția de intrare pe teritoriul României pentru o perioadă de 3 ani, în temeiul art.102 al.3 din OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România.
Reclamantul a solicitat prin prezenta acțiune o reducere a perioadei de 3 ani de interdicție de intrare pe teritoriul României, arătând că autoritățile române, pârâtul, nu a avut în vedere la dispunerea măsurii contestate împrejurarea că este căsătorit cu un cetățean român și prin aplicarea acestei măsuri ar fi încălcat art.8 din CEDO precum și disp.art.32 și 33 din Directiva 2004/38/CE.
Curtea reține că decizia de menținere a măsurii interdicției este legală întrucât s- emis cu respectarea disp.art.102 al.3 din OUG 194/2002, reclamantul săvârșind infracțiuni pe teritoriul României, împrejurare față de care s-a dispus măsura expulzării.
Conform art.32 al.1 din Directiva 2004/38/CE, persoanele care fac obiectul unei decizii de interzicere a intrării pe teritoriul pentru motive de ordine publică, siguranță sau sănătate publică pot prezenta o cerere pentru ridicarea interdicției după o perioadă de timp rezonabilă, în funcție de împrejurări, și, în orice caz, după, trei ani de la executarea hotărârii definitive de interzicere a intrării care a fost pronunțată în mod valabil.
Or, în cauză, reclamantul se află înlăuntrul perioadei de trei ani, minim necesari pentru ridicarea interdicției.
În ceea ce privește afectarea disp.art.8 din CEDO, Curtea reține că statul român prin autoritățile sale, ocrotește existența căsătoriei cu un cetățean român, dreptul la viața intimă, familială și privată, însă aceasta doar în condițiile în care persoana fizică, în exercitarea dreptului de a dispune de ea însăși, consfințit de art.26 alin.2 din Constituție, nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. In acest sens, statul trebuie să asigure ordinea publică prin exercitarea unui drept de control asupra intrării și stabilirii străinilor pe teritoriul său.
Or, gravitatea infracțiunilor comise de cetățeanul iordanian, îndreptate atât împotriva statului român prin neachitarea impozitelor ca urmare a desfășurării unei activități comerciale, cât și împotriva unei persoane juridice prin crearea unui prejudiciu prin înșelăciune, au dus la convingerea instanței de judecată de necesitatea indepărtării străinului de pe teritoriul României, care la pronunțarea sentinței penale a dispus și expulzarea acestuia, în conformitate cu prevederile art.117 alin.1 din codul penal.
Pe de altă parte nu există dovezi concrete că viața de familie ar fi afectată dacă aceasta s-ar desfășura pe teritoriul statului iordanian până la expirarea duratei de interzicere a intrării pe teritoriul statului român, în condițiile în care această interdicție expiră la data de 1.01.2010.
Față de aceste considerente, Curtea reține că acțiunea formulată de către reclamant este neîntemeiată, urmând aor espinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, cu domiciliul ales la Cabinet.Avocat, nr.109,.6,.E, parter,.137, sector 6, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, cu sediul în--5, sector 5,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 1.07.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.GG
EF/2ex.
16.09.2008
Președinte:Grecu GheorgheJudecători:Grecu Gheorghe
