Anulare act administrativ . Sentința 2852/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2852
Ședința publică de la 02.07.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
GREFIER - - -
...
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 25.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și eventual, pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar Concluzii, a amânat pronunțarea la data de 02.07.2007, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Deliberând în condițiile art.260 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 17.04.2009 reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat anularea în parte a Ordinului nr.894/C din 13.03.2009 în privința mențiunilor din anexa nr.3 la acest ordin referitoare la perioada care reprezintă vechime în magistratură și coeficient de multiplicare acordat, obligarea pârâtului să emită un alt ordin în care să menționeze că începând cu 01.01.2009 perioadă ce reprezintă vechime în magistratură este de peste 3 ani și să stabilească indemnizația de încadrare pe baza coeficientului de multiplicare 13,5000, prev. de lit.A, pct.28 din anexa a OUG nr.27/2006. Solicită și stabilirea unui termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii în care pârâtul să emită ordinul sub sancțiunea daunelor interese cominatorii de 250 lei pe zi de întârziere. În subsidiar solicită obligarea pârâtului să emită Ordinul menționat începând cu 01.02.2009 de la ocuparea funcției.
În motivarea acțiunii reclamantul arată, în esență că, ocupă funcția de judecător stagiar la Judecătoria Moinești, județul B de la data de 01.08.2009, iar la data de 01.01.2009 a împlinit 3 ani vechime în magistratură, compusă din: 01.01.2006 - 01.10.2009 (9 luni) când a desfășurat activitate de avocat în cadrul Baroului I; 01.10.2006 -31.07.2008 ( 1 an și 10 luni) în care a desfășurat activitatea de auditor de justiție, la Institutul Național al Magistraturii, întrucât conform Hotărârii nr.21/17.01.2008 a Plenului, auditorii de justiție își păstrează această calitate până la momentul numirii în funcția de judecător stagiar.
Reclamantul sus-șine că Ordinul nr.894/C/13.03.2009 este nelegal deoarece nu ține cont de vechimea pe care o are în magistratură de peste 3 ani,iar autoritatea emitentă a menținut acest punct de vedere și prin adresa nr.14073/18.03.2009 pe care înțelege, de asemenea, să o conteste,
Criticile aduse de reclamant actelor contestate se referă la împrejurarea că Ordinul Ministerul Justiției nr.894/C/13.03.2009 nu face nici o mențiune cu privire la coeficientul de multiplicare pe baza căruia se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară pentru judecătorii stagiari cu o vechime în magistratură de peste 3 ani, așa cum este și cazul său, iar adresa nr.14073/18.03.2008 autoritatea publică i-a comunicat punctul de vedere în sensul că nu poate beneficia de coeficientul de multiplicare 13,5.
Cu privire la vechimea sa de peste 3 ani, susține că acest aspect nu este contestat de pârât întrucât prin Ordinul Ministerul Justiției nr.1089/C/01.04.2009 i-a fost acordat sporul de vechime în muncă de 5%, pentru tranșa de vechime 3 - 5 ani,începând cu 01.01.2009, iar vechimea sa în muncă este conform Legii 303/2007 și vechime recunoscută în magistratură.
Argumentele aduse în sprijinul susținerilor sale că pentru o vechime în magistratură de 3 ani, judecătorul stagiar are dreptul la coeficientul 13,500 se bazează pe împrejurarea că procurorilor stagiari, Ministerul Public le-a stabilit indemnizația brută de încadrare pe coeficientul 13,500, conform aceleiași legi și în considerarea aceleiași calități de magistrat, iar Curtea de APEL BUCUREȘTI (instanța care are competența exclusivă în soluționarea irevocabilă a acestor cauze) și a format deja o practică în sensul admiterii acțiunii judecătorilor stagiari în situația arătată și a obligat pârâtul să acorde acest coeficient.
Cu privire la acest aspect, reclamantul a învederat instanței că s-a încercat, la nivelul Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție promovarea unui recurs în interesul legii pentru unificarea practicii, însă, demersul nu a fost finalizat favorabil pe motiv că este vorba despre o practică neunitară la nivelul unei singure instanțe din țară și nu despre o practică neunitară la nivelul mai multor instanțe.
Invocă, în apărare, și cauza Beian împotriva României, soluționată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în sensul condamnării statului român, iar situația reclamantului Beian este identică cu situația din acest proces.
În sensul că, instanța europeană a constatat că nu este vorba despre o simplă practică neunitară inerentă unui sistem de drept, ci de o încălcare a principiului siguranței publice, având în vedere că generatorul instabilității juridice a fost care ar fi trebuit să stabilească o practică unitară.
De asemenea, reclamantul susține că instanța europeană a apreciat din faptul că altor persoane, aflate într-o situație identică cu aceea a lui Beian, le fusese recunoscut dreptul solicitat, reclamantul avea o speranță legitimă în sensul art.1 din protocolul 1 la Convenție și a condamnat statul român pentru încălcarea art.14 din Convenție, care interzic discriminarea.
Argumentele în temeiul legii susținute de reclamant în privința dreptului judecătorilor stagiari cu vechime în magistratură de 3 ani la coeficientul de multiplicare 13,500 prev. de lit.A pct.28 din Anexa la OUG 27/2006 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, privesc împrejurarea că disp. OUG 27/2006 nu prevăd că pentru această categorie de judecători nu se poate acorda coeficientul 13,500.
Susține că, pct.3 din Nota la Anexa OUG 27/2006 care prevede că " după validarea examenului de capacitate, inclusiv în perioada prev. la art.31 alin. (5) din Legea nr.303/2004, republicată, judecătorilor și procurorilor li se aplică coeficientul prev. la lit.A, pct.28. Același coeficient se aplică și judecătorilor și procurorilor definitivi la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu o vechime mai mică d 3 ani", nu interzice aplicarea coeficientului 13,500 pentru judecătorii și procurorii stagiari cu vechime de 3 ani,iar aceasta rezultă din interpretarea, logică, topografică, sistematică a întregii OUG 27/2006 și a scopului adoptării acesteia.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. OUG 27/2006,Legea 554/2004, art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, combinat cu art.1 din Protocolul 1 la Convenție, art.6 (1) și 15 din Convenție, Hotărârea CEDO cauza Beian împotriva României, Legea nr.303/2004.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisurile despre care a făcut vorbire în acțiune și hotărâri judecătorești irevocabile din practica judecătorească a Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată (fila 87).
Analizând actele și lucrările din dosar în raport de susținerile părților și prevederile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.658/ 03.07.2008 reclamantul fost numit în funcția de judecător stagiar începând cu data de 01.08.2008.
Prin Ordinul nr.894/C/2009 al Ministrului Justiției s- stabilit că judecătorii stagiari prevăzuți în anexa la ordin vor beneficia de indemnizație de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 9,000 pentru o vechime în magistratură între 2- 3 ani, respectiv coeficientului 8,000 pentru vechime în magistratură între 1-2 ani, la datele menționate în dreptul fiecăruia.
Conform acestei anexe, reclamanta beneficiază de coeficientul de multiplicare 9,000 (pct.1 din anexa la ordin).
Nemulțumit de acest coeficient reclamantul formulat contestație în temeiul art.36 alin.1 din OUG nr.27/2006, contestație care fost respinsă față de dispozițiile cuprinse în Nota la Anexa din OUG nr.27/2006, respectiv dispozițiile de la pct.3 al notei (adresa nr.32583/03.04.2009 - fila 61).
Curtea apreciază că aplicarea coeficientului de multiplicare 9,000 pentru stabilirea indemnizației de încadrare brută lunară reclamantului este corectă, fiind respectate dispozițiile legale privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Astfel, potrivit dispozițiilor de la pct.3 al Notei la Anexa OUG nr.27/2006, după validarea examenului de capacitate, inclusiv în perioada prevăzută la art.31alin.5 din Legea nr.303/2004 judecătorilor și procurorilor li se aplică coeficientul prevăzut la lit.A pct.28.
Acest coeficient este de 13.500, acordarea lui fiind condiționată de promovarea examenului de capacitate, din formularea textului de lege sus menționat rezultând că pot beneficia de coeficientul respectiv judecătorii și procurorii definitivi.
Curtea reține că într-adevăr, vechimea în magistratură a reclamantului la data numirii în funcția de judecător stagiar, vechimea calculată conform art.86 din Legea nr.303/2004, era de 3 ani.
Acesteia îi corespunde coeficientul de multiplicare de 13,500 care este însă aplicabil doar judecătorilor și procurorilor definitivi, nu și celor stagiari care, după promovarea examenului de capacitate primesc salariul corespunzător funcției imediat superioare celei de judecător sau procuror stagiar, astfel cum prevăd disp. art.31 alin.5 din Legea nr.303/2004.
Aceste dispoziții fac distincție între salariul judecătorului sau procurorului stagiar și salariul corespunzător funcției imediat superioare celei de judecător sau procuror stagiar, respectiv funcția de judecător sau procuror definitiv.
Conform OUG nr.27/2006 indemnizația magistraților stagiari se calculează având în vedere un coeficient de multiplicare de 7,000, 8,000 sau 9,000 în funcție de vechimea în magistratură, în timp ce pentru calcularea indemnizației magistraților definitivi se aplică un coeficient de 13,500.
Deși în acest act normativ nu au fost folosiți în mod expres termenii de judecător sau procuror stagiar, respectiv definitiv, distincția existentă între cele două categorii, din punct de vedere al indemnizației brute lunare cuvenită, rezultă din interpretarea dispozițiilor pct.3 al Notei la anexa ordonanței.
Referirea pe care reclamantul o face la modul în care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție interpretează dispozițiile OUG 27/2006, nefăcând distincție între procurorii stagiari și cei definitivi în ce privește modalitatea de stabilire a drepturilor salariale nu constituie un argument în favoarea admiterii plângerii atâta timp cât această distincție rezultă din interpretarea prevederilor OUG 27/2006 și ale Lg.303/2004, neputând fi obligat pârâtul să adopte același mod de interpretare a legii ca și Procurorul General cu ignorarea distincției menționate.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că Ordinul Ministrului Justiției nr.8943/C/13.03.2009 prin care s- stabilit indemnizația de încadrare brută lunară judecătorilor stagiari prevăzuți în anexă fost emis, în ceea ce privește pe reclamantă, cu respectarea disp. OUG nr.27/2006, coeficientul de multiplicare de care beneficiază fiind 9,000 și nu 13,500 așa cum susținut reclamantul, în contestația formulată împotriva Ordinului, precum și prezenta plângere.
Cu privire la adresa nr- (fila 53 dosar) se constată că aceasta nu poate fi apreciată ca fiind o hotărâre pronunțată de pârât în temeiul art.36 din OUG 27/2006.
Această calificare poate fi dată adresei nr.32583/03.04.2009 prin care s-a precizat expres respingerea contestației reclamantului împotriva Ordinului 894/C/2009 (fila 61 dosar)
Ca atare adresa nr.14073/19.03.2009 este un refuz apreciat de reclamant ca fiind nejustificat și pe care a înțeles să-l conteste în baza art.1 din Legea nr.554/2004, invocând vătămarea dreptului său de a beneficia de coeficientul 13,500 conform OUG 27/2006, pct.28 lit.A din anexă și legitimă în sensul art.1 din Protocolul la Convenția Europeană a drepturilor omului.
Întrucât considerentele reținute cu ocazia analizării legalității Ordinului contestat, Curtea constată că reclamantul nu are dreptul la coeficientul 13,500 până la validarea examenului de capacitate și încadrare ca judecător definitiv,apreciază că în cauză nu este vorba despre un refuz nejustificat și despre un refuz justificat și legal, va respinge ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.
Având în vedere că acțiunea a fost întemeiată atât pe disp. OUG 27/2006, cât și pe prev. Legii 554/2004, apreciază că prezenta cauză beneficiază de disp. mai favorabile ale art.20 alin.1 din Legea nr.554/2004 și nu de disp. art.36 alin.2 din OUG -, prezenta hotărâre beneficiind de cale de atac.
În consecință, plângerea reclamantului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulate de reclamantul, cu domiciliul ales la Judecătoria Moinești, cu sediul în localitatea M,-, județul B, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B-, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 02.07.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
Gh./4 ex.
03.07.2009
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria
