Anulare act administrativ . Sentința 286/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--09.10.2007
SENTINȚA CIVILĂ NR.286
Ședința publică din 29.10.2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, după casare cu trimitere spre rejudecare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Consiliul Local în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România, Romano- Biled, Episcopia Romano- T și intervenienta Comuna având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului și intervenientei și avocat în reprezentarea pârâtelor Romano- Biled și Episcopia Romano- T, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul intervenientei depune copie a facturii emise pentru suma de 3000 lei reprezentând onorariu avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului și intervenientei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea în parte a deciziei emise de Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România, și obligarea pârâtei Episcopia Romano- T la plata contravalorii adăugirilor efectuate, cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise formulate de intervenientă.
Reprezentanta pârâtelor Romano- Biled și Episcopia Romano- T solicită respingerea în tot a cererii reclamantului și intervenientei, fără cheltuieli de judecată. Arată că imobilele în litigiu au fost proprietatea cultului romano catolic din și chiar dacă s-au făcut reparații și modernizări la școală, acestea reprezintă lucrări de întreținere, iar aria desfășurată a noilor construcții nu depășește 50% din întregul imobil.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 10222/CA/12.09.2005, reclamantul Consiliul Local a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România, Romano- Biled și Episcopia Romano- T, solicitând să se anuleze ca nelegală decizia nr.559/08.08.2005 emisă de pârâtul I pe seama pârâtelor II și III, în temeiul art.2 alin.6 din nr.OUG94/2000 modificată.
În motivare, reclamantul a arătat că prin decizia atacată a fost restituit în natură imobilul situat în comuna, înscris în CF nr.1106 nr.top 597 - 598/1 constând din teren, cu cămin cultural nr.647 și Școala generală clasele I-VIII cu nr.646, fără a se verifica situația reală a imobilului.
Reclamantul a susținut că în baza unei expertize tehnice, s-ar putea stabili că imobilele de mai sus au suferit o serie de modificări și adăugiri care depășesc 50% din întregul imobil, astfel că, din punct de vedere al art.1 al.2 penultima teză din ordonanță, acesta nu se va retroceda. De asemenea, în comuna locuiesc persoane care pot confirma că aceste imobile au fost mărite și modificate substanțial în perioada de după deposedarea abuzivă.
În esență, reclamantul mai susține că nu este împotriva conceptului de retrocedare a imobilelor, ci contestă modalitatea în care s-a dispus restituirea, în sensul că nu s-a făcut prin echivalent.
Prin întâmpinare pârâtul Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase din România a cerut respingerea acțiunii pentru lipsa de calitate procesuală activă a reclamantului în raport cu prevederile art.1 al.1 din legea nr.554/2004 care prevede că numai o persoană fizică sau juridică poate formula o acțiune în contencios administrativ și totodată art.41 al.1 Cod procedură civilă impune că numai persoana care are folosința drepturilor civile poate sta în judecată ca parte, ori reclamantul nu îndeplinește aceste cerințe, conform art.19 al.1 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale și art.5 al.1 din Ordonanța Guvernului nr.53/2002 privind Statutul cadru al unității administrativ - teritoriale, aprobată cu modificări prin legea nr.96/2003, comunele, orașele și municipiile sunt persoane juridice de drept public, au patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină.
Potrivit art.121 din Constituția revizuită și art.3 al.2 și art.21 din legea 215/2001 a administrației publice locale, autoritățile administrative ale colectivităților teritoriale locale autonome de la nivel de bază (comune, orașe, municipii) sunt consiliile locale, ca autorități deliberative, și primarul, ca autoritate executivă.
Nici consiliul local, nici primarul nu sunt persoane juridice. Ele sunt numai organele persoanei juridice, adică ale colectivității teritoriale locale (unități administrativ - teritoriale), care sete comuna, orașul sau municipiul.
Pe cale de consecință, capacitate procesuală are colectivitatea teritorială locală, care este persoană juridică și care este reprezentată în justiție printr-unul din organele sale (primarul, ori după caz, consiliul local), iar nu acestea din urmă, care sunt doar organele colectivitățile locale, dar care nu au personalitate juridică.
Ca excepție, având în vedere, atât prevederile art.1al.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, mai sus evocate, cât și Decizia Curții Constituționale nr.97 din 30 aprilie 1997, în contenciosul administrativ are capacitate procesuală pasivă orice autoritate publică. Prin urmare, atât primarul, cât și consiliul local, în calitatea lor de autorități publice, au capacitate procesuală proprie, dar numai pe latura pasivă.
Dimpotrivă, sub aspectul laturii active, nefiind persoane fizice sau juridice, primarul și consiliul local nu au capacitate procesuală activă în contenciosul administrativ, susține pârâtul.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea ca netemeinică a acțiunii cu motivarea că decizia atacată s-a emis cu respectarea prevederilor OUG nr.94/2000 modificată.
Prin sentința civilă nr.326/PI din 7 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr.10222/CA/2005, Curtea de Apel Timișoaraa respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul local în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase din România, Episcopia Romano - T și Romano - Biled, pentru lipsă de calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Examinând acțiunea pe excepția invocată, privind lipsa de calitate procesuală activă a reclamantului, în condițiile art.19 din Legea nr.215/2001, se va respinge pe excepție pentru că:
Obiectul acțiunii îl constituie cererea reclamantului Consiliul local de a se anula decizie nr.559/8.08.2005 emisă de pârâtul Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase din România prin care s-a restituit imobilul înscris în CF nr.1106 cu nr. top 597 - 591/1, din comuna, în favoarea pârâtelor Episcopia Romano - T și Romano - din Biled, în condițiile art.1 al.6 și art.2 al.5 din OUG nr.94/2000 modificată.
La punctul 4 din motivele care au stat la baza emiterii deciziei se menționează că, la data soluționării cererii de retrocedare, imobilul a făcut parte din domeniul public al comunei, cu afectațiune de interes public, de Școală Generală clasele I - VIII și cămin cultural.
Potrivit acestei mențiuni imobilul în litigiu a făcut parte din patrimoniul comunei, la data emiterii deciziei atacate.
Art.18 alin.1 din Legea nr.215/2001 modificată, privind administrația publică locală prevede că orașele, comunele și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale și potrivit art.21 din lege, consiliile locale sunt autoritățile deliberative ale administrației publice locale.
De asemenea, art.19 din Legea nr.215/2001 modificată prevede că orașele, comunele și județele sunt persoane juridice de drept public și acestea au patrimonii proprii și capacitate juridică deplină.
Cum imobilul în litigiu este proprietatea comunei, și titularul prezentei acțiuni este comuna, conform art.19 din Legea nr.215/2001 modificată și nu reclamantul Consiliul Local, care este numai o autoritate deliberativă, acțiunea a fost respinsă pentru lipsă de calitate procesuală activă a reclamantului.
Concluzia s-a impus și pe considerentul că acțiunea a fost introdusă în baza art.2 alin.6 din OUG nr.24/2000 modificată, împotriva unei decizii prin care s-a retrocedat proprietatea unui imobil pârâtei Episcopia Romano- T, deci ceea ce face obiectul acțiunii, în condițiile Legii nr.554/2004, este constatarea vătămării dreptului de proprietate al reclamantului asupra respectivului imobil și nu dreptul de administrare al acestuia, atâta timp cât comuna a avut drept de proprietate publică asupra bunului litigios în condițiile Legii nr.213/1998.
Este irelevantă în soluționarea acțiunii pe excepție și împrejurarea că asupra imobilelor din cauză s-au realizat modificări sau extinderi, ce profită pârâtelor beneficiare ale deciziei atacate, cum se susține prin acțiune pentru că valorificarea acestor drepturi civile o poate realiza în instanță tot persoana juridică titulară a dreptului de proprietate asupra imobilelor, până la data emiterii respectivei decizii.
Calitatea procesuală activă a reclamantului nu îi este conferită nici de prevederile art.38 alin.2 lit.f din legea nr.215/2001 modificată, care dispun că un consiliu local administrează domeniul public sau privat al comunei sau orașului, pentru că decizia administrativă atacată în cauză dispune cu privire la transmiterea unui drept de proprietate de la un proprietar la altul, astfel că în proces trebuia să stea titularul acestui drept și nu administratorul acestuia.
Raportat la aceste considerente acțiunea a fost respinsă pe excepție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Comunei, solicitând casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Timișoara. Recursul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 17.02.2006, sub nr-.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat, în esență, următoarele:
Privitor la excepția lipsei calității procesuale, precizează că dintr-o greșeală de tehnoredactare apare în cererea de chemare în judecată Consiliului Local al Comunei în loc de Comuna reprezentată prin primar, intenția fiind de fapt aceea ca subiectul titular al calității procesuale active să fie Comuna. Consideră că prin admiterea acestei excepții vor fi împiedicați să se apere pe fond, în interesul comunei.
Din punct de vedere al aspectelor de fond, arată că, la data de 11.08.2005 le-a fost comunicată Decizia nr.559 a Comisiei, emisă la data de 08.08.2005, prin care se dispunea restituirea în natură a imobilului situat în comuna identificat prin CF nr.1106 nr.topografic 597-598/1 care constă în "teren cu cămin cultural nr.647 și Școala Generală clasele I-VIII cu nr.646".
Din conținutul deciziei rezultă că aceasta s-a emis fără a se dispune o verificare amănunțită în fapt, deoarece în realitate, situația de fapt este cu totul deosebită față de situația de drept reflectată în cartea funciară cu numărul mai sus menționat.
În acest sens, în baza unei expertize judiciare tehnice s-ar putea determina că imobilele de mai sus au suferit o serie de modificări și adăugiri care depășesc 50% din întregul imobil, astfel că, din punct de vedere al art.1 alin.2 penultima teză din OUG nr.94/2000 privind retrocedarea imobilelor aparținând cultelor religioase din România, acesta nu se va retroceda. De asemenea, în comună locuiesc persoane care pot confirma că aceste imobile au fost mărite și modificate substanțial în perioada de după deposedarea abuzivă.
Concret, construcția Școlii Generale a fost mărită prin construirea unui corp alăturat împreună cu care vechea construcție formează împreună cu corpul nou un "L", căminul a fost extins prin construirea unor corpuri noi, respectiv bucătării, club I, club II, terasă (platformă) betonată.
Mai mult decât atât, pe terenul aferent acestor imobile este construit puțul de alimentare cu apă a comunei precum și remiza de pompieri, bunuri de utilitate publică, pe care recurenta le consideră ca fiind de importanță majoră pentru interesul local. Este vorba, în acest caz, despre întregul teren situat între cele două clădiri, teren care va servi folosirea bunurilor de utilitate publică conform destinației acestora.
Consideră că, având în vedere destinația actuală a imobilelor precum și modificarea substanțială a acestora, se impunea, în cazul de față, restituirea prin echivalent și nu restituirea în natură, deoarece prin aceasta s-a creat o situație profund disproporționată între deținătorii actuali și foștii proprietari, primii dintre aceștia fiind nevoiți să efectueze cheltuieli suplimentare pentru modificarea destinației unor imobile sau folosința acestora.
În final, arată că nu este împotriva conceptului de retrocedare a imobilelor foștilor proprietari care au fost deposedați abuziv, ci contestă modalitatea în care aceasta s-a dispus (restituirea în natură și nu prin echivalent), deoarece prin trecerea timpului, aceste imobile au suferit o serie de modificări și extinderi, de care vor beneficia acum, în mod nejustificat, foștii proprietari.
Prin decizia civilă nr.2298, pronunțată la data de 3 mai 2007 în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în fond cererea de intervenție formulată de Comuna prin Primar. A admis recursul declarat de Consiliul Local al Comunei împotriva sentinței civile nr.326/PI din 7 noiembrie 2005 Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ. A casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În cauză s-a reținut incidența art.312(5) teza I din Codul d e procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii de chemare în judecată a vizat anularea deciziei nr.559/08.08.2005 emisă de Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România, prin care s-a dispus restituirea în natură către Romano- din Biled a imobilului compus din construcție (Școala Generală clasele I-VIII și cămin cultural) și terenul aferent situat în comuna, județul T, înscris în CF nr.1106, nr.top 597-598/1.
Acțiunea a fost formulată de "Consiliul Local al Comunei, reprezentat prin primar" și semnată de primarul.
Observând că titularul acțiunii nu este și titularul dreptului de proprietate pretind vătămat, în mod firesc, prin întâmpinarea pârâtelor Romano- Biled și Episcopia Romano- T s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local - autoritate deliberativă - conform Legii nr.215/2001.
În mod corect Curtea de Apel Timișoaraa reținut că art.19 din Legea administrației publice locale, modificată, prevede că orașele, comunele și județele sunt persoane juridice de drept public și că acestea au patrimonii proprii și capacitate juridică, precum și că imobilul în discuție este proprietatea comunei.
Constatând ca fiind fără substanță juridică argumentele recurentului, precum și ale intervenientului comuna, privind existența unei greșeli de tehnoredactare și imposibilitatea îndreptării acesteia în fața instanței de fond, Înalta Curtea reținut însă că prima instanță nu a dat eficiență dispozițiilor art.129(4) și (5) din Codul d e procedură civilă nemanifestând rol activ pentru aflarea adevărului și aplicarea corectă a legii.
În lipsa unui răspuns scris la excepția ce i-a fost opusă reclamantului și având în vedere lipsa reprezentantului legal al acestuia la termenul de judecată la care s-a pus în discuție această excepție, instanța era datoare a cere o precizare a acțiunii în condițiile în care, deși acțiunea este promovată de Consiliul local, este semnată de primarul comunei.
Potrivit art.21(2) din Legea nr.215/2001, republicată, privind administrația publică locală "în justiție, unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
În speță, în mod evident, semnătura primarului aplicată pe cererea de chemare în judecată angajează unitatea administrativ teritorială care este proprietară a imobilului în litigiu, respectiv comuna, fapt necontestat de niciuna din părți și reținut, de altfel, în considerentele sentinței recurate.
Pentru cele expuse, a fost admisă în fond cererea de intervenție formulată de comuna în interesul recurentului și în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul a fost admis.
Reținând că în proces are calitate procesuală activă comuna (și nu Consiliul local), Înalta Curtea casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ, care urmează a verifica legalitatea deciziei contestate în raport de nr.OUG94/2000, modificată și completată.
În urma casării cu trimitere spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat din nou la Curtea de Apel Timișoara, sub nr-.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
1. Obiectul litigiului. Conținutul deciziei nr. 559/8.08.2004 a Comisiei Speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase:
Obiectul prezentului litigiu îl constituie legalitatea deciziei nr. 559/8.08.2004 a Comisiei Speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase, decizie prin care s-a dispus retrocedarea către pârâta Romano Biled a imobilului compus din construcție și terenul aferent, situat în localitatea, județ T, înscris în nr. 1106 al localității, cu nr. topografic 597-598/1.
De asemenea, prin decizia respectivă s-a dispus că pentru partea din imobil având afectațiunea de interes public de Școală Generală cu clasele V-VIII, titularului dreptului de proprietate (respectiv Parohiei Romano Biled) îi revine obligația de a menține această afectațiune pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii deciziei, urmând ca suprafața construită și suprafața de teren aferentă acesteia să fier stabilită prin contractul de închiriere ce urmează să fie încheiat între beneficiarul retrocedării și deținătorul imobilului.
2. Cererile reclamantei Comuna:
Comuna a criticat legalitatea acestei decizii pe considerentul că, potrivit art. art. 1 alin. 3 și 4 din Ordonanța de urgență nr. 94/2000, nu se putea dispune retrocedarea imobilului respectiv, deoarece pe terenul respectiv s-au făcut adăugiri la construcțiile preluate de Statul Român, adăugiri care depășesc 50% din aria desfășurată actuală, caz în care nu se dispune retrocedarea, ci plata unor despăgubiri către persoana care solicită retrocedarea.
De asemenea, conform modificării de acțiune depusă la termenul din 7.11.2008 (atașată la fila 9 din dosarul Curții de Apel Timișoara după casare), reclamanta Comuna a solicitat, în subsidiar, anularea deciziei nr. 559/8.08.2004, urmând ca noua decizie să cuprindă valoarea adăugirilor care au fost efectuate de Statul Român la imobilul retrocedat, în măsura în care s-a reținut că suprafața acestor adăugiri nu depășește 50% din aria desfășurată actuală.
3. Dispozițiile legale aplicabile în cauză:
În privința reglementărilor privind condițiile restituirii imobilelor aparținând cultelor religioase către foștii proprietari, instanța constată că, potrivit art. 1 alin. 1 din Ordonanța de urgență nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România,"imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."
Conform art. 1 alin. 3 și 4 din același act normativ, "sunt imobile, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi. aduse construcțiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparații curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării inițiale, îmbunătățiri funcționale și altele asemenea.
(4) În cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. În cazul în care terenul este ocupat în totalitate, pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. De asemenea, se retrocedează în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile."
4. Starea de fapt reținută de instanță:
Conform raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză, anexat la filele 50-53 dosar, la care se adaugă răspunsul expertului la obiecțiuni (atașat la fila 140 dosar), instanța reține că suprafața construită înainte de anul 1948 pe terenul preluat de Statul Român este de 1119,94 mp, (62,86 % din suprafață total construită pe teren), iar suprafața construită după anul 1948 pe terenul respectiv este de 661,89 mp (37,14 % din suprafață total construită pe teren).
În raport cu această stare de fapt, instanța reține că pe terenul retrocedat Parohiei Romano Biled s-au făcut adăugiri la construcțiile preluate de Statul Român, adăugiri care nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală.
5. Examinarea cererilor reclamantei Comuna:
Instanța a reținut, conform expertizei, că pe terenul retrocedat Parohiei Romano Biled s-au făcut adăugiri la construcțiile preluate de Statul Român, adăugiri care nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală.
Instanța reamintește că, potrivit art. 1 alin. 3 din Ordonanța de urgență nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, "adăugirile aduse construcțiilorse preiau cu plată, numai dacă acestea nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparații curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării inițiale, îmbunătățiri funcționale și altele asemenea".
În speță, adăugirile la construcțiile efectuate de Statul Român după preluarea imobilului în anul 1948 nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală, astfel încât - conform textului. 1 alin. 3 din Ordonanța de urgență nr. 94/2000 - aceste adăugiri se preiau cu plată de către beneficiarul retrocedării.
În consecință, instanța reține că retrocedarea imobilului către Romano Biled s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Cu privire la cererea subsidiară a Comunei, care a solicitat anularea deciziei nr. 559/8.08.2004, urmând ca noua decizie să cuprindă valoarea adăugirilor care au fost efectuate de Statul Român la imobilul retrocedat, (în măsura în care s-a reținut că suprafața acestor adăugiri nu depășește 50% din aria desfășurată actuală), instanța subliniază, în primul rând, că reclamanta Comuna nu a solicitat obligarea Parohiei Romano Biled la plata despăgubirilor respective și stabilirea valorii acestor despăgubiri de către instanță.
Reclamanta a criticat însă decizia de retrocedare, prin cererea subsidiară, pe considerentul că se impune menționarea cuantumului despăgubirilor prin decizia de retrocedare.
Instanța constată că procedura stabilirii cuantumului despăgubirilor este reglementată prin Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, precum și pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea și funcționarea Comisiei speciale de retrocedare, norme aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1164 din 17 octombrie 2002.
Potrivit punctului 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 94/2000, "în cazul imobilelor-construcții la care s-au efectuat adăugiri ulterior preluării abuzive, dar care nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală, beneficiarul retrocedării va redobândi dreptul de proprietate asupra întregului imobil, cu obligația de a plăti fostului proprietar contravaloarea acestora. Astfel,prin decizia Comisieispeciale de retrocedare sau a unității deținătoare prevăzute la art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată,fostul deținător va deveni titularul unui drept de creanțăîn ceea ce privește contravaloarea adăugirilor.Valoarea adăugirilor se stabilește printr-o expertiză extrajudiciară efectuată de beneficiarul retrocedării, la care va participa și fostul deținător. Litigiile se vor soluționa potrivit dreptului comun".
În conformitate cu acest text legal, prin decizia Comisiei speciale fostul deținător va deveni titularul unui drept de creanță iar valoarea adăugirilor se stabilește printr-o expertiză extrajudiciară, litigiile cu privire la această valoare urmând a se soluționa potrivit dreptului comun.
În consecință, Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România nu are obligația de a stabili prin decizia de retrocedare valoarea eventualelor despăgubiri care trebuie plătite deținătorului imobilului ca urmare a retrocedării.
În consecință, nu se poate reține - ca motiv de nelegalitate a acestei decizii - omisiunea inserării în cuprinsul său a cuantumului despăgubirilor ce trebuie plătite de Romano Biled reclamantei Comuna.
Orice litigiu privind cuantumul acestor despăgubiri se soluționează potrivit dreptului comun, astfel cum dispune punctul 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 94/2000, legalitatea deciziei contestate neputând fi afectată de existența unui astfel de litigiu.
În concluzie, instanța reține legalitatea deciziei nr. 559/8.08.2004 a Comisiei Speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase.
Drept urmare, cererea de anulare a acestei decizii este nefondată, motiv pentru care instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanta Comuna în contradictoriu cu pârâții Guvernul României-Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România, Romano Biled și Episcopia Romano
Instanța va lua, totodată, act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Comuna în contradictoriu cu pârâții Guvernul României-Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România, Romano Biled și Episcopia Romano.
Ia act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2008.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./27.11.2008
Tehnored./28.11.2008
Ex.2
Emis 5 comunicări
.Consiliul Local - jud.
. Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România - B, nr.202 sector 1
. Romano- Biled - Biled jud.
.Episcopia Romano- T - Str.- nr.4
Intervenienta Comuna - jud.
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
