Anulare act administrativ . Sentința 288/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 288
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea
GREFIER -- -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 23 octombrie 2008, privind pe reclamantul și pe pârâții Dr.Tr. S, Administrația Națională a Penitenciarelor B, având ca obiect anulare act administrativ.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 23 octombrie 2008, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 30 octombrie 2008.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
La data de 5.03.20076 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții PRMS Tr. S și Administrația Națională a Penitenciarelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 19/26.01.2006 emisă ANP și revenirea în postul deținut anterior acela de director adjunct cu siguranța deținerii de la PRMS Tr. S, suspendarea actului administrativ vătămător până la soluționarea pe fond a acțiunii, obligarea pârâtelor la plata daunelor morale în cuantum de 50.000 lei și la plata diferențelor salariale dintre funcția deținută anterior și cea ocupată în prezent.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 20.01.2007 din PRMS Tr. S au încercat să evadeze un nr. de 4 deținuți prin secționarea barelor de la sistemul de siguranță al ferestrei de la grupul sanitar, profitând de lăsarea întunericului.
Tentativa de evadare a acestora a fost anihilată de agenții aflați în posturile de pază într-un timp scurt, fără alte incidente și evenimente care să fie de natură a perturba, în vreun fel, activitatea în cadrul PRMS.
Față de această situație în mod injust s-a ajuns la concluzia că vinovatul principal de producerea acestui eveniment este inspectorul șef - locțiitor comandant penitenciar I, dispunându-se față de acesta sancțiunea retrogradării din funcția de conducere.
De această sancțiune reclamantul nu a luat la cunoștință decât verbal, întrucât nu i s-a comunicat nici un exemplar de pe această decizie. Singurul document comunicat a fost nota de constatare a ANP nr. -/26.01.2007, prin care a fost anunțat că în data de 14.02.2007, orele 14 să se prezinte la Comisia de disciplină din cadrul ANP.
Pârâta ANP în acest mod a procedat la aplicarea sancțiunii prev. de art. 58.1 alin. 1 lit. și art. 62 lit. e din Legea nr. 293/2004, înainte de efectuarea cercetării prealabile a faptei, așa cum prevăd în mod imperativ dispoz. art. 63 alin. 2 din Legea nr. 293/2004.
Aspectele reținute în nota de constatare nr. 2o3342/26.01.2007 la pct. 4 sunt într-o totală contradicție cu activitatea desfășurată de reclamant, în sensul că permanent acesta s-a implicat în coordonarea, îndrumarea și controlul subordonaților, în executarea atribuțiilor de serviciu.
Pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul d e Maximă Siguranță Tr. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată, nefondată și nelegală.
De asemenea au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță Tr.
Întrucât Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Tr. S nu are calitate de titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic a solicitat respingerea acțiunii față de instituția acestora, întrucât este formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, cu motivarea că se face vinovat prin lipsă de profesionalism, responsabilitate și nerespectarea atribuțiilor din partea agenților care au executat serviciul de supraveghere; organizarea necorespunzătoare a principalelor activități din programul zilnic de către șefii de tură; lipsa de implicare în cunoașterea stării de spirit în rândul efectivelor de deținuți; insuficientă implicare în activitatea de coordonare, îndrumare și control al subordonaților, precum și în cea de cunoaștere și stăpânire a stării de spirit în rândul deținuților și în luarea tuturor măsurilor necesare; superficialitate în desfășurarea activității specifice din partea Comisiei de analiză locurilor și momentelor vulnerabile.
De asemenea, a formulat întâmpinare și ANP, prin care a invocat excepția netimbrării cererii potrivit art. 17 din Legea nr. 554/2004 și pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
La data de 7.05.2007 ANP a formulat precizări, referitor la cel de al doilea capăt de cerere al reclamantului, susținând că nu sunt îndeplinite dispoz. art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ stabilește că " în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizare, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".
Dimpotrivă, ca o confirmare a motivelor avute în vedere la revocarea sa din funcția de conducere, la 10.03.2007 la orele 17 în timp ce conducea autoturismul personal sub influența băuturilor alcoolice, a produs din vina sa un accident rutier în care a fost implicat au alt participant la trafic care circula regulamentar.
Pe rolul Poliției Rutiere -IPJ se află dosarul nr.1111/P/2007 în care este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 87 alin. 5 și 89 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată.
Reclamantul a formulat cerere pentru suspendarea actului administrativ vătămător, privind decizia nr. 19/2007 până la soluționarea pe fond a acțiunii de către instanță.
Curtea de Apel Craiova, prin încheierea din 18.06.2007 a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul. A suspendat decizia nr. 19/2000 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Prin sentința nr.227/02.07.2007 s-a admis acțiunea, s-a dispus anularea deciziei nr.19/26.01.2007 și reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior. S-a dispus respingerea cererii privind acordarea daunelor morale.S-au obligat pârâții la plata diferențelor salariale de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că:
Reclamantul a fost sancționat prin decizia contestată cu nr. 19/26.01.2007 cu revocarea din funcție fiind numit de funcția ofițer instructor principal la Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Tg.
Decizia contestată nu s-a comunicat reclamantului, aceasta fiind depusă la solicitarea instanței împreună cu documentația care a stat la baza emiterii acesteia.
Se reține că pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a dispus aplicarea acestei sancțiuni prev. de art. 5811alin. 1 lit. b și art. 62 lit. b din Legea nr. 283/2004 anterior efectuării cercetării prealabile, încălcându-se astfel dispoz. art. 63 alin. 2 din Legea nr. 293/2004, privind statutul funcționarilor publici din cadrul ANP.
În conformitate cu prevederile legale menționate sancțiunea disciplinară poate fi aplicată numai după efectuarea cercetării prealabile a faptei ce constituie abateri disciplinară săvârșită de funcționarul public în cauză și audierea acestuia de către comisiile prevăzute la art. 67.
În conformitate cu alin. 3 al aceluiași articol audierea funcționarului public se consemnează în scris sub sancțiunea nulității.
Potrivit art. 67 alin. 1 comisiile de disciplină se constituie în ANP și în fiecare unitate din subordinea acesteia și au competența de a efectua cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere disciplinară și de a propune sancțiunea disciplinară ce urmează să fie aplicată.
În speță, decizia contestată a fost emisă ca urmare a aspectelor din activitatea reclamantului reținute în nota de constatare nr. - din 26.01.2007, decizia de sancționare emisă de ANP fiind emisă în aceeași zi 26.01.2007, fără respectarea prevederilor legale menționate mai sus, respectiv art. 63 alin. 2 și 3.
Mai mult, decât atât au fost încălcate de către pârâta ANP și prev. art. 66 alin. 1 din Legea nr. 293/2004 conform căreia sancțiunea disciplinară se aplică prin decizia scrisă, care se comunică funcționarului public sancționat în termen de 5 zile de la data emiterii deciziei.
În alin. 2 al aceluiași articol se prevede că funcționarul public se poate adresa instanței de judecată potrivit legii, ceea ce reclamantul a și făcut.
Prin întâmpinările formulate de către pârâții și Penitenciarul d e Maximă Siguranță Dr. Tr. S s-au invocat tardivitatea acțiunii care a fost depusă peste termenul de 30 de zile, fiind invocată și excepția lipsei calității procesuale pasive a Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță Dr. Tr.
Ambele excepții sunt nefondate, deoarece reclamantul se afla la momentul aplicării sancțiunii în raport cu acest penitenciar, având funcția de conducere de director adjunct cu siguranța deținerii, iar în ceea ce privește excepția introducerii tardive a acțiunii, aceasta nu este susținută de înscrisurile depuse la dosar, deoarece decizia contestată nu a fost comunicată reclamantului, fiind emisă așa cum s-a arătat mai sus, cu încălcarea dispoz. legale privind efectuarea cercetării prealabile a faptei și audierea funcționarului public conform art. 63 alin. 2 și art. 67 din legea aplicabilă în speță.
Necomunicarea deciziei de aplicarea sancțiunii rezultă și din faptul că aceasta este emisă în aceeași zi în care s-a emis și nota de constatare de către ANP
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii invocate de pârâta ANP aceasta este de asemenea neîntemeiată, întrucât în speță nu sunt aplicabile prev. art. 7 din Legea nr. 554/2004, ci prev. art. 63 alin. 2 și 3 și art. 65 din Legea nr. 293/2004 potrivit cărora sancțiunile disciplinare se aplică la propunerea comisiei de disciplină, iar în conformitate cu art. 66 alin. 1 sancțiunea disciplinară se aplică prin decizie scrisă care se comunică funcționarului public sancționare în termen de 5 zile de la data emiterii deciziei.
Din actele dosarului nu rezultă că decizia de sancționare a fost comunicată reclamantului în termen lega, prin adresa emisă de ANP cu nr. - din 12.02.2007 făcându-i-se cunoscut acestuia că este citat în fața comisiei de disciplină din cadrul ANP pentru data de 143.02.2007, aflată la fila 70 din dosar.
La fila 71 se află și sesizarea comisiei de disciplină datată 26.01.2007, dată la care și fusese emisă decizia de sancționare, în lipsa cercetării prealabile obligatorii.
Reclamantul a făcut dovada că a contestat mai întâi decizia la ANP către directorul general, contestație ce se află,m depusă în copie la filele 31 și următoarele din dosarul cauzei, aceasta fiind pe larg motivată în fapt și în drept, fiind atașate fișa postului, fișa de evaluare în copie, din c are rezultă performanțele bune în activitate, acte de studii, din care rezultă că acesta este dublu licențiat, deși Curtea a solicitat ANP înaintarea documentației ce a stat la baza emiterii deciziei contestate, cât și concluziile comisiei de disciplină, existând mai multe reveniri pentru a fi comunicate, cu adresa nr. - din 26.06.2007 pârâta ANP a transmis instanței nota de raport și face cunoscut că prin referatul comisiei de disciplină s-a dispus clasarea sesizării privind pe reclamantul, fără o altă motivare.
În ceea ce privește excepția netimbrării cererii invocată prin întâmpinarea formulată de pârâta ANP și întemeiată pe prev. Art. 17 din Legea nr. 554/2004 aceasta este nefondată, deoarece nu sunt aplicabile în speță prevederile legale invocate, actul normativ fiind Legea nr. 293/2004, c are nu prevede timbrarea cererilor adresate în justiție de către funcționarii publici nemulțumiți de sancțiunile disciplinare aplicate.
Referitor la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de aceeași pârâtă și întemeiată pe art. 7 din Legea nr. 55 4/2004 este de asemenea nefondată.
În speță, se aplică prev. art. 66 alin. 2 din Legea nr. 293/2004 conform căruia funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de judecată, potrivit legii.
În raport de considerentele expuse de prevederile legale menționate mai sus Curtea constată că decizia contestată este nelegală și abuzivă.
Împotriva acestei hotărâri pârâtele au formulat recursuri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr.705/22.02.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, la aceeași instanță, reținând următoarele:
Pornind de la premisa greșită că revocarea din funția de conducere reprezintă sancțiunea disciplinară prevăzută de art.62 lit.e, instanța de fond a concluzionat în sensul nelegalității sale pentru nerespectarea procedurii prescrise de art.63(efectuarea cercetării prelabile a faptei și audierea funcționarului de către comisiile prevăzute la art.67). Or, câtă vreme temeiul măsurii dispuse a fost indicat în chiar actul atacat, respectiv art.58 ind.1 alin.1 lit.b din Legea nr.293/2004- revocarea din funcție ca măsură administrativă și nu ca sancțiune disciplinară-, nu există niciun argument pentru a-l eluda, examinându-i legalitatea prin prisma altor texte de lege, inaplicabile.
Constatând că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, hotărârea a fost casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.
Primind cauza pentru rejudecare, Curtea a încuviințat, la cererea reclamantului, proba cu martori și interogatoriu, prin încheierea de ședință din data de 25 septembrie 2008.
La termenul din data de 30 septembrie 2008 instanța a audiat cei doi martori propuși de către reclamant, luând act totodată că reclamantul renunță la proba cu interogatoriu.
Analizând acțiunea prin prisma susținerilor părților și a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 19/26.01.2007 emisă de ANP în temeiul dispozițiilor art.58 ind.1, alin.1 lit.b din Legea nr.293/2004 s-a dispus revocarea din funcție a reclamantului.
Conform rt.58 ind.1, alin (1 )lit.b revocarea din funcția de conducere se poate dispune în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinile manageriale.
În continuare, la alin.2-5 ale aceluiași articol, legiuitorul a menționat expres care sunt criteriile în funcție de care se verifică îndeplinirea celor patru aspecte în raport de care se evaluează modul de exercitare a aptitudinilor manageriale ale funcționarului care ocupă o funcție de conducere.
Măsura revocării din funcție se dispune potrivit art.20 din lege, prin analogie cu eliberarea din funcție, prin decizie a directorului general sau a directorilor unităților subordonate, potrivit competențelor legale.
Ca urmare, aptitudinea aprecierii îndeplinirii atribuțiilor manageriale și în consecință, impunerea măsurii revocării din funcție aparține directorului general al ANP.
Totodată, se mai reține că legea nu reglementează necesitatea realizării unei cercetări prelabile anterior impunerii măsurii administrative a revocării din funcție, cercetare în cadrul căreia reclamantul să-și poată exprima punctul de vedere și să-și formuleze apărări.
Din această perspectivă, deși produc aceleași efecte, se face distincție între revocarea din funcție ca măsură administrativă, pe de o parte și ca sancțiune disciplinară, pe de altă parte, fapt care conduce la concluzia că aprecierea oportunității impunerii măsurii revocării este atributul exclusiv al directorului general al ANP.
În acest context, Curtea apreciază că simpla notificare a revocării din funcția de conducere se circumscrie unei prerogative discreționare a directorului general în ceea ce privește cariera funcționarului public cu statut special, cum este reclamantul, așa încât, pentru a se da relevanță dreptului la un proces echitabil astfel cum este reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța de judecată este datoare să cenzureze legalitatea și necesitatea instituirii măsurii revocării din funcție, în baza probelor administrate.
În cauză, în cuprinsul deciziei de revocare nu se menționează temeiul de fapt al revocării din funcția de conducere a reclamantului, însă din apărările pârâtei ANP rezultă că la luarea acestei măsuri au fost avute în vedere constatările din nota raport nr. -/22.01.2007 întocmită ofițerul desemnat să cerceteze împrejurările în care la data de 20.01.2007 a avut loc o tentativă de evadare de la Penitenciarul cu regim de maximă siguranță Dr. Tr.
Conform constatărilor consemnate în nota internă, una dintre cauzele care au condus la producerea evenimentului a constat în insuficienta implicare în activitatea de coordonare, îndrumare și control a subordonaților precum și în cea de cunoaștere și stăpânire a stării de spirit în rândul deținuților și în luarea tuturor măsurilor necesare în vederea prevenirii evenimentelor negative din partea directorului adjunct pentru siguranță și regim insp. șef. Drept urmare, s-a propus revocarea din funcția de conducere pentru exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale a directorului adjunct pentru siguranță și regim, insp. pr..
Din conținutul notei interne nu rezultă dacă și ce probe s-au administrat pe parcursul cercetării pentru a se ajunge la concluziile consemnate în actul de control.
Aceste aprecieri proprii ale ofițerului desemnat cu cercetarea modului de producere a evenimentului au fost însușite, fără a fi cenzurate, de directorul ANP care a dispus emiterea deciziei de revocare din funcție a reclamantului.
Probele administrate pe parcursul judecării cauzei în primă instanță relevă însă aspecte contrare celor reținute de pârâtă în sensul că reclamantul, în calitatea sa de director adjunct pentru siguranță și regim, și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu respectiv pe cele vizând activitatea de coordonare, îndrumare și control a subordonaților, incidentul produs la data de 20.01.2007 constând în tentativa de evadare a patru deținuți fiind consecința unor disfuncționalități în munca de execuție și nu în aceea de coordonare și control de care era responsabil reclamantul.
Mai mult, chiar faptul că intenția de evadare a deținuților a rămas în stadiul de tentativă, aceasta neconcretizându-se în rezultatul final urmărit de către deținuți, conduce la concluzia că atribuțiile reclamantului au fost exercitate în mod corespunzător, tentativa de evadare fiind anihilată fără a se produce perturbări în cadrul penitenciarului.
Curtea mai arată că oportunitatea măsurii revocării din funcția de conducere trebuie analizată și prin prisma principiului proporționalității, sens în care se apreciază că în raport de gravitatea efectelor produse de tentativa de evadare nu se impune revocarea din funcția de director adjunct cu siguranța deținerii și regim penitenciar a reclamantului.
Față de aceste considerente, Curtea constată că decizia nr. 19/26.01.2007 emisă de directorul ANP este nelegală și va fi anulată. În consecință, va fi obligată ANP la plata diferențelor salariale ce se cuvin reclamantului pe perioada 26.01.2007-18.06.2007, dat fiind faptul că prin Decizia nr. 722/25.06.2007 emisă de ANP s-a dispus ca începând cu data de 18 iunie 2007, să fie suspendată executarea Deciziei nr. 19/26.01.2007 a directorului ANP.
Cererea de acordare a daunelor morale este neîntemeiată și va fi respinsă, reclamantul nefăcând dovada producerii unui prejudiciu moral prin actul administrativ contestat.
Față de pârâtul PRMS Dr.Tr.S acțiunea va fi respinsă, constatând fondată excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât acesta nu are calitatea de emitent al actului contestat, pe de o parte și, pe de altă parte, fiind ordonatorul terțar de credite nu poate fi obligat direct la plata drepturilor salariale restante ale reclamantului.
În raport și de disp. art. 274 pârâta ANP va fi obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Dr. Tr. S,-, -.2,.1,.8, jud. M, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor
Anulează Decizia nr. 19/26.01.2007 emisă de directorul ANP și obligă pârâta ANP la plata către reclamant a diferențelor salariale pe perioada 26.01.2007 - 18.06.2007.
Respinge cererea de acordare a daunelor morale.
Respinge acțiunea față de pârâtul PRMS Dr. Tr.
Obligă pârâta ANP la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2008.
Președinte, |
Grefier, |
Red.
17.11.2008
31 Octombrie 2008
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea
