Anulare act administrativ . Sentința 29/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ NR.29/2008

Ședința publică din 22 ianuarie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Liviu Ungur

GREFIER: - -

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect anulare act administrativ decizie de acordare despăgubiri.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea intereselor reclamanților, lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 18 decembrie pârâta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, iar la data prezentului termen s-a depus la dosar o cerere de suspendare a judecării cauzei formulată de reclamanți.

Reprezentantul reclamanților susține cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea plângerii prealabile adresate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, precizând temeiul de drept al acestei cereri - art. 244 pct. 1.pr.civ. Totodată, acesta arată că menține cererea privind efectuarea unei expertize în vederea stabilirii valorii de circulație a imobilului.

Curtea pune în discuție excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, cea a lipsei procedurii prealabile, din perspectiva art. 7 din Legea nr. 247/2004.

Reprezentantul reclamanților arată că într-adevăr, procedura prealabilă nu a fost efectuată, instanța urmând să aprecieze în ce măsură aceasta era necesară. Din textele de lege pe care este întemeiată cererea de chemare în judecată rezultă că nu este necesară procedura prealabilă, fiind vorba despre cuantificarea unui drept care există deja.

Prin urmare, solicită respingerea excepției invocate de pârâtă, iar pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în baza probelor existente la dosar.

Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de suspendare formulată de reclamanți, apreciind că aceasta nu se încadrează în prevederile art. 244 pct. 1.pr.civ. și nici ale unui alt text legal și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 22 octombrie 2008, reclamanții și au solicitat instanței anularea Deciziei nr. 2630/20.02.2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca nelegala și stabilirea unei despăgubiri conform dispozițiilor legale, a raportului de evaluare și a expertizei în cauză. În motivare se arată că, prin Dispozitia nr. 1915 emisa de catre Primaria Municipiului Z s-a stabilit că valoarea echivalenta a imobilului teren situat în Z, str. - înscris în CF nr. 422 Z este de 117.195,697 lei reprezentand 3551,60 USD la un curs mediu de 32.998 leu/USD. După apariția Legii nr. 247/2005 reclamanții au depus la Secretariatul Comisiei Centrale documentatia necesara pentru convertirea titlurilor de valoare nominala emise de Ministerul Finantelor Publice în titlu de despagubire în urma depunerii documentatiei și a cererii nr. - din 25.01.2008, s-a aprobat și emis Decizia nr. 2630 din 20.02.2008, prin care s-a stabilit suma de 14.322,43 RON reprezentand valoarea actualizata, potrivit indicelui de inflatie a titlului de valoare nominala din 2004. Astfel, arată reclamanții că, în speță în primul rand nu s-a efectuat un nou raport de evaluare a imobilului pentru estimarea valorii de piata a terenului iar pe de altă parte nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor Legii 247/2005 și a Normelor Metodologice de aplicare ale acesteia privind stabilirea valorii de piață a imobilului și emiterea unei Dispoziții cuprinzând această valoare.

Prin întâmpinarea depusă la data de 18.11.2008, ( fila 17) pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la contestația formulată. În susținerea excepției se arată că potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare"înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă acesta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte,acestuia."

Astfel, se arată că potrivit Legii nr. 554/2004, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr.262/2007, dreptul la acțiunea (în sens material) în contencios administrativ se naște după ce s-a pronunțat autoritatea administrativă asupra reclamației (recursul grațios sau, după caz, ierarhic), adică de la comunicarea soluției acesteia asupra reclamației administrative (sau de la expirarea termenului în care aceasta era obligată să rezolve reclamația). Acest drept se poate exercita în termen de 30 de zile.

Pe cale de consecință, pentru a putea declanșa acțiunea în contencios, reclamanții trebuiau să facă dovada că au îndeplinit cerința legii (cerința impusă de art. 7 din Legea nr.554/2004) și a respectat procedura prealabilă, adică s-a adresat mai întâi autorității emitente și abia după refuzul acesteia, respectiv menținerea actului, se poate adresa instanței de judecată.

În acest sens sunt și prevederile conținute de art.1O9 alin.2 Teza a -1 - a din Codul d e precedură Civilă, potrivit cărora în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după Îndeplinirea procedurii prealabile, în condițiile stabilite de acea lege.

Pe fondul cauzei se arată că, potrivit dispozițiilor pct.34.3 alin.3, din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.l0/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 498/2003, titularul deciziei/dispoziției motivate, prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea titlurilor de valoare nominală, trebuia să depună dispoziția menționată la Biroul pentru restituiri prin titluri. Iar cererile reclamanților privind convertire a titlurilor de valoare nominală în titluri de despăgubire au fost conexate la dosarul transmis de către Primăria Municipiului Z, entitatea care a emis dispoziția nr. 1915/08.06.2004 prin care au fost acordate despăgubiri prin echivalent în cuantum de 117.195.697 ROL în favoarea reclamanților.

Se mai arată că, susținerile reclamanților potrivit cărora, în speță, trebuia urmată procedura prevăzută de art. 16, alin. 1-7 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și de normele metodologice de aplicare a acesteia, respectiv preluarea dosarului, centralizarea și transmiterea către societatea de evaluatori, întocmirea raportului de evaluare la valoarea de piață a imobilului și emiterea unei decizii în conformitate cu această valoare sunt nereale ntrucât valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit a fost stabilită prin dispoziția nr. 1915/08.06.2004 emisă de Primăria Municipiului Z, în cuantum de 117.195.697 ROL lei, sumă pentru care au fost emise titluri de valoare nominală, iar procedura de convertire titlurilor de valoare nominală în titluri de despăgubire este distinctă de acea care include evaluarea imobilelor, procedură reglementată în Capitolul V, Titlul VII din Legea nr.247/2005, nefiind incidentă în speță deoarece măsurile reparatorii prin echivalent au fost acordate sub forma titlurilor de valoare nominală, iar procedura de convertire a acestora în titluri de despăgubire este reglementată de art. 29 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere că valoarea despăgubiri lor cuvenite reclamanților a fost stabilită prin Dispoziția nr. 1915/08.06.2004 emisă de Primăria Municipiului.

Curtea analizând cererea formulată în raport de înscrisurile existente la dosar, reține următoarele:

În temeiul art. 137 alin. 1.pr.civ. se va soluționa mai întâi excepția lipsei procedurii administrative prealabile invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Obiectul litigiului de față este constituit dintr-o contestație împotriva unei decizii emisă de pârâtă în aplicarea dispozițiilor Titlului VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 din această lege,deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile <LLNK 12004 554 10 201 0 47>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Plângerea suspendă exercițiul dreptului de opțiune asupra titlului de despăgubire al titularului.

Curtea observă că legea specială trimite pentru sesizarea instanței judecătorești competente să soluționeze contestația la condițiile de exercițiu a acțiunii de contencios administrativ prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Ca atare, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prealabil sesizării instanței de contencios administrativ reclamantul trebuie să facă dovada parcurgerii procedurii prealabile în forma și cu procedura prevăzută de textul de lege precitat.

Curtea constată că recursul administrativ prealabil sesizării instanței este obligatoriu de parcurs pentru reclamant iar acest demers trebuie să facă obiectul unei examinări atente și să conducă la o decizie din partea autorității administrative competente iar din perspectiva manierei de examinare a actului administrativ de către autoritatea emitentă se poate aprecia că recursul administrativ prealabil se localizează ca o dimensiune a bunei administrații.

Dreptul la o bună administrație este recunoscut ca principiu de Legea nr. 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii și care la art. 4 lit. e) dispune, între altele, că principiul bunei administrări presupune ca autoritățile publice, instituțiile publice din cadrul administrației publice centrale, administrației publice locale, aparatului Parlamentului, aparatului de lucru al Administrației Prezidențiale, aparatului de lucru al Guvernului, autorităților administrative autonome, instituțiilor publice de cultură, educație, sănătate și asistență socială, companiilor naționale, regiilor autonome de interes național și local, precum și societăților naționale cu capital de stat sunt datoare să își desfășoare activitatea în realizarea interesului general, cu un grad ridicat de profesionalism, în condiții de eficiență, eficacitate și economicitate a folosirii resurselor. Trebuie amintit în context și faptul că dreptul la o bună administrare este recunoscut ca drept fundamental în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene semnată la la data de 07.12.2000 ca anexă la Tratatul d l Nisa din anul 2000. De asemenea, asupra dreptului la o bună administrație s-a adoptat și la nivelul Consiliului Europei.(2007)7 Comitetului de Miniștri ai statelor membre privitoare la buna administrație, adoptată la data de 20 iunie 2007 la a cea de a 999 reuniune a.

Pe de altă parte, în cuprinsul dispozițiilor art. 19 alin. 2 și 3 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 se precizează expres faptul căalorificarea titlurilor de despăgubire se face numai după finalizarea procedurii administrative prealabile sau, după caz, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care plângerea formulată în temeiul alin. (1) a fost respinsă, în cazul în care procedura administrativă a fost urmată de o procedură judecătorească. Pe de altă parte, legea dispune că, În cazul în care, după parcurgerea procedurii administrative prealabile sau, după caz, după parcurgerea procedurii în fața instanței judecătorești, a fost acordată o sumă mai mare decât cea stabilită în titlul de despăgubire inițial emis, decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent diferenței cuvenite se emite de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. După emiterea respectivei decizii, reprezentând titlul de despăgubire emis în completare, se urmează procedura prevăzută la capitolul V^1.

Față de cele ce preced, Curtea urmează să constate că sesizarea instanței nu se poate face decât după îndeplinirea procedurii prealabile în condițiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ, dovada urmând a fi atașată la cererea de chemare în judecată.

În lipsa parcurgerii acestei procedurii și a dovezii aferente, cererea urmează a se respinge ca inadmisibilă incidente fiind astfel dispozițiile art. 109 alin. 2.pr.civ. corelat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 19 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge contestația formulată de reclamanții și ambii domiciliați în localitatea Z-, județul S împotriva Deciziei nr. 2630 din 20 februarie 2008 emisă de COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red./

5ex./09.02.2009

Președinte:Liviu Ungur
Judecători:Liviu Ungur

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 29/2009. Curtea de Apel Cluj