Anulare act administrativ . Decizia 290/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 290
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 1 FEBRUARIE 2010
CURTEA DIN:
PRESEDINTE: S -
JUDECĂTOR 1: Severin Daniel
JUDECĂTOR 2: Radu Ionel
GREFIER:
*********
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 2053 din data de 02.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimata - pârâtă DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurentul - reclamant, personal, lipsind intimata - pârâtă DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se depune din partea recurentului - reclamant dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 2 lei și o cerere adresată Direcției de Venituri Buget Local
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea constată cauza in stare de judecată acordând cuvântul pe recurs.
Recurentul - reclamant solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii. Solicită Curții ca din analiza materialului probator să constate că in mod greșit a fost obligat la plata impozitului pentru o autoutilitară care nu este înmatriculată in Romania și pentru care nu datorează plata nici unei taxe.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că prin sentința civilă nr.2053 din 2.06.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul a formulat acțiunea pentru clarificarea situației sale referitoare la debitele pe care le are la bugetul local, pârâta comunicând reclamantului pe categorii de lună restanțele, accesoriile și obligațiile de plată în anul curent.
S-a arătat că reclamantul nu a motivat, solicitat sau administrat probe, în ceea ce privește calculul greșit al sumelor datorate, iar aspectele privind scutirea de la impozitul pe mijlocul auto nu pot determina nelegalitatea impozitării, întrucât taxa auto se datorează potrivit art.262 alin.1 din Codul fiscal, de către persoanele fizice care dețin autoturisme, indiferent dacă circulă sau nu pe drumurile publice, dacă sunt sau nu înmatriculate în circulația rutieră.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și arătând că în mod greșit a reținut prima instanță că taxa auto se datorează potrivit cu art. 261 alin.1 din Codul fiscal, de către persoanele fizice care dețin autoturisme, întrucât aceste dispoziții legale impun obligativitatea înmatriculării unui mijloc de transport pentru plata taxei.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
În dovedire, recurentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.261 alin.1 și 2 din Codul fiscal Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România datorează o taxă anuală pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel.
Taxa prevăzută la alin. (1), denumită în continuare taxa asupra mijloacelor de transport, se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde persoana își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.
Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese că singura condiție impusă de legiuitor în ceea ce privește taxa auto este aceea a existenței unui drept de proprietate asupra unui vehicul susceptibil de înmatriculare în România, nu și efectiva înmatriculare a acestuia.
În consecință, prima instanță a reținut în mod corect că, întrucât reclamantul-recurent figurează ca proprietar al autoutilitarei TV 35 și nu a prezentat nicio dovadă din care să reiasă înstrăinarea acestui vehicul sau casarea acestuia, datorează taxa prevăzută de dispozițiile legale anterior menționate.
Faptul că acest autovehicul nu a fost înmatriculat și nu mai este înmatriculat pe numele reclamantului-recurent, nu echivalează cu existența unui drept de proprietate asupra acestuia, recurentul însuși arătând că această autoutilitară nu a mai fost folosită încă din anul 2000.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 2053 din data de 02.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimata - pârâtă DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR S
GREFIER
Red.
Tehnored./2 ex.
10.03.2010
Președinte:Severin DanielJudecători:Severin Daniel, Radu Ionel, Ghica Alina
