Anulare act administrativ . Decizia 297/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 297/
Ședința publică din 2 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de pârâtul Consiliul Local împotriva sentinței civile nr. 398 din 9 februarie 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 mai 2008, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 2 iunie 2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 398 din 9 februarie 2007, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamantul Cabinet Medical Individual "Dr. " în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, reprezentat prin Primarul comunei, prin care l-a obligat să emită o hotărâre prin care să aprobe completarea listei cu spațiile scoase la vânzare potrivit nr.OG 110/2005, cu diferența de 58,13. reprezentând spațiul cu destinație medicală situat la etajul Dispensarului uman din sat Satul, comuna, județul I, folosit de reclamantă în baza contractului de concesiune încheiat la data de 6 august 2005, între pârât și medicul titular al Cabinetului, precum și la plata de daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data pronunțării sentinței și până la data emiterii hotărârii.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data de 6 august 2005, fost perfectat contractul de concesiune pentru parte din Dispensarul uman din sat Satul, comuna, în suprafață totală de 149,13. din care parte este situată la parterul imobilului, iar trei încăperi și două holuri, având o suprafață totală de 68,782, sunt situate la etaj și că, la data de 12.07.2006, reprezentantul reclamantului a solicitat aprobarea cumpărării spațiului deținut în baza contractului de concesiune, în condițiile OUG nr. 110/2005.
S-a mai reținut că, prin nr. 22 din 24.07.2006, Consiliul Local al aprobat lista spațiilor și terenului aferent dispensarului uman din comuna care urmau a fi vândute medicilor de familie, în suprafață de 912, că dr. a contestat suprafața sălilor deținute de cabinetul al cărui titular este, apreciind că suprafața reținută în hotărâre este vădit disproporționată în raport cu suprafața reală și că în mod nejustificat etajul clădirii nu a fost scos la vânzare, că ea a cerut să i se aprobe cumpărarea întregului spațiu și ă, prin actul nr. 262 din 14.11.2006, Primăria a comunicat reclamantei faptul rezilierii de drept a contractului de concesiune, pe motiv că nu ar fi respectat prevederile art. 5.1 din contract, operând modificări în structura construcției.
Prima instanță, raportându-se la dispozițiile OUG nr. 110/2005, a apreciat că cererea reclamantului de a se aproba scoaterea la vânzare și a diferenței de spațiu, reprezentând spațiul cu destinație medicală situat la etajul Dispensarului uman din sat Satul, este justificată, atâta timp cât singura condiție impusă de lege este ca aceste spații să fie afectate desfășurării activității medicale și activităților conexe actului medical, măsura vânzării decurgând din necesitatea finalizării procesului de reformă a asistenței medicale ambulatorii.
Împotriva acestei sentințe a introdus recursul pârâtul Consiliul Local, reprezentat prin Primarul comunei, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că au fost ignorate dispozițiile art. 10 din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că autoritățile administrației publice locale dispune de bunurile proprietate publică sau privată a comunelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale și că nici o dispoziție legală nu-l poate obliga să vândă un bun ce aparține domeniului public în contra voinței sale.
Intimata, prin întâmpinare și precizările făcute în decursul judecății, a invocat excepția netimbrării recursului, excepția nulității mandatului acordat avocatului, solicită respingerea recursului pe motiv că obligația de a vinde spațiile cu destinația de cabinete medicale folosite de către medicii de familie a fost instituită prin OUG nr. 110/2005 și Legea nr. 236/2006.
La termenul din 03.09.2007, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, 8 și 14 din OUG nr. 110/2005, excepție ce a fost respinsă de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 172 din 26 februarie 2008, motivat de faptul că, prin Decizia nr. 871/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 17 octombrie 2007, s-a stabilit că "prin înlăturarea posibilității autorităților publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, e încalcă în mod vădit dreptul unităților administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziției, ca atribut ce ține de esența dreptului de proprietate, aducându-se astfel atingere dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. 1) teza întîi privind garantarea dreptului de proprietate privată".
Având în vedere că la dosarul cauzei s-a depus chitanța - din 28.05.2007, ce atestă plata taxei de timbru judiciar în sumă de 2 lei, precum și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei (fila 9 dosar) și că, prin adresa nr. 694 din 15 mai 2008, semnată de reprezentantul legal al recurentului și pe care s-a aplicat ștampila Consiliului Local, se face cunoscut instanței că recurentul Consiliul Local își menține întocmai "toate aspectele invocate în recurs prin avocat", Curtea consideră excepțiile invocate de intimat ca nefondate, drept pentru care le va respinge.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea pârâtului este întemeiată, sens în care reține următoarele:
Este necontestat faptul că dispensarul uman din comuna, județul I, situat în noua vatră din sat, face parte din patrimoniul comunei.
Conform dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
Ca titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor aflate în patrimoniu, drept ce se exercită prin intermediul Consiliului Local, conform art. 36 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 215/2001, pârâtul-recurent se bucură de toate prerogativele pe care art. 480 cod civil le recunoaște proprietarilor, inclusiv de dreptul de dispoziție, drept ce-i este garantat de art. 44 alin. 1 din Constituția României, revizuită.
Plecând de la prevederile legii fundamentale, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 871 din 9 octombrie 2007, constatat că dispozițiile OUG nr. 110/2005 privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, cu destinația de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 236/2006, sunt neconstituționale, Decizia Curții fiind definitivă și general obligatorie.
Prin declararea ca neconstituțională a OUG nr. 110/2005 și a Legii nr. 236/2006, acte normative pe care reclamanta își fundamentează cererea, acțiunea acesteia a rămas fără suport legal, nimeni și nimic neputând obliga Consiliul Local să scoată la vânzare bunul, în întregul său, sau spații din imobilul afectat Dispensarului uman, fără a aduce atingere dreptului său constituțional de a dispune liber de bunul ce face parte din patrimoniul unității administrativ-teritoriale, neavând nici o relevanță, pentru cauza de față, actele și faptele săvârșite anterior datei pronunțării Deciziei nr. 971/2007 a Curții Constituționale, atâta timp cât primat au prevederile Constituției României și nu dispozițiile normative emise cu încălcarea principiului consacrat de art. 44 și respectiv art. 120 din Constituție.
Ca atare, raportat la noul cadru juridic născut din declararea ca neconstituționale a OUG nr. 110/2005 și Legii nr. 236/2006, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, ca admite recursul promovat de pârât, în sensul că va modifica în tot hotărârea recurată și va respinge acțiunea promovată de reclamantul Cabinetul de Medicină de Familie dr., pentru lipsa suportului legal al cererii de a se obliga pârâtul Consiliul Local să emită o hotărâre prin care să dispună scoaterea la vânzare și a diferenței de 58,31. reprezentând spațiu cu destinație medicală din cadrul dispensarului comunei, deținut în baza contractului de concesiune încheiat la 6 august 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția netimbrării recursului și excepția lipsei mandatului de reprezentare.
Admite recursul introdus de Consiliul Local împotriva sentinței civile nr. 398 din 9 februarie 2007 Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în tot.
În fond, respinge acțiunea introdusă de Cabinet Medical "Dr. " contra pârâtului Consiliul Local al comunei, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - -- -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
06.06.2008
Tribunalul Iași - -
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Violeta
