Anulare act administrativ . Decizia 2999/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2999
ȘEDINȚA DIN DATA -IE 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
GREFIER -- -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul formulat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței nr.2321 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 03 iunie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 17 iunie 2009.
CURTEA
Prin sentința nr. 2321 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Doljs -a respins contestația formulată de reclamantul - SRL C, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OPERAȚIUNI VAMALE D, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, și AUTORITATEA NAȚIONALĂ VAMALĂ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că la data de 13.03.2008 reclamanta a obținut autorizația de utilizator final nr. RO 16-13/13.03.2008 care îi permitea achiziționarea în regim de scutire de la plata accizelor a anumitor produse.
Ulterior s-a procedat la verificarea societății, constatându-se că produsele achiziționate, uleiuri minerale, au fost combinate în diverse proporții, fără a fi supuse unor transformări chimice și ireversibile, în urma cărora să rezulte un produs nou, cu caracteristici tehnice diferite față de produsele intrate în amestec, produsul finit, denumit de către societatea reclamantă "solvent degresant tip PD", fiind tot un ulei mineral cu punct de inflamabilitate sub 85 grade, a cărui producție se poate realiza numai într-un antrepozit fiscal.
S-a constatat că produsul astfel fabricat era comercializat cu încălcarea prevederilor art. 240 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, în fapt societatea funcționând ca antrepozit fiscal pentru producția și comercializarea uleiurilor minerale, fără însă a îndeplini condițiile legale de autorizare. Conform art. 240 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, uleiurile minerale neaccizabile rezultate din prelucrarea țițeiului sau a altor materii prime care au punctul inflamabilitate sub 85 grade, se vor comercializa direct către utilizatori finali care folosesc aceste produse în scop industrial. În caz contrar antrepozitul fiscal autorizat va vira către bugetul de stat accizele aferente calculate la nivelul accizelor datorate pentru benzinele cu plumb. În categoria utilizatorilor finali nu sunt incluși comercianții în sistem en-gross
Urmare a celor constatate a fost emisă decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.33293/27.03.2008 prin care s-au prevăzut în sarcina reclamantei accize în cuantum de 3.115.503 lei și majorări de întârziere în cuantum de 1.189.123 lei.
Totodată, în baza actelor administrativ-fiscale mai sus menționate, prin decizia nr. 7421/31.07.2008 a fost revocată autorizația de utilizator final eliberată la data de 13.03.2008.
S-a constat că această măsură a fost luată în conformitate cu dispozițiile art. 23 din Normele metodologice de aplicare ale art. 201 din Codul Fiscal, potrivit căruia "autorizația de utilizator final se anulează dacă ea a fost emisă pe baza unor date inexacte sau incomplete", fiind evident că autorizația de utilizator final a fost emisă în baza unor date inexacte, atâta timp cât la dosar nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că decizia de impunere nr. 167/27.03.2008 și raportul de inspecție fiscală nr. 33292/27.03.2008 au fost anulate, bucurându-se de prezumția de temeinicie și legalitate până la proba contrară, iar împrejurarea că pârâta a folosit termenul de "revocare" în loc de "anulare" nu poate conduce la concluzia că actul contestat este nelegal, având în vedere că, atât revocarea, cât și nulitate, sunt cauze de ineficacitate ale actului juridic.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs reclamanta - SRL C, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de judecată a reținut o stare de fapt eronată, interpretând greșit probele administrate în cauză.
În acest sens s-a arătat că în mod eronat s-a reținut că măsura revocării Autorizației de utilizator final nr. RO-16-13/13.03.2008 a fost temeinică, întrucât nu s-ar fi făcut dovada anulării actelor administrativ-fiscale reprezentate de Decizia de impunere înregistrată sub nr. 33293/27.03.2008 la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, Activitatea de inspecție fiscală și de Raportul de inspecție fiscală parțială înregistrat sub nr. 33293/27.03.2008 la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, Activitatea de inspecție fiscală, deoarece reclamanta a formulat, în temeiul art. 205 și următoarele din, contestație împotriva actelor administrativ - fiscale menționate, contestație înregistrată la C sub nr. 40035/24.04.2008 și nesoluționată până în prezent.
Mai mult, s-a arătat că în dosarul nr- Curtea de APEL CRAIOVAa dispus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea Deciziei de impunere înregistrată sub nr. 33293/27.03.2008 la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, Activitatea de inspecție fiscală și de Raportul de inspecție fiscală parțială înregistrat sub nr. 33293/27.03.2008 la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, Activitatea de inspecție fiscală, până la soluționarea acțiunii în anularea actelor menționate.
Pe de altă parte, s-a arătat că prin actele administrativ - fiscale menționate, s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată pentru perioada mai 2006-ianuarie 2008, pentru produsul solvent degresant tip PD.
Ori, perioada pentru care s-au stabilit obligații fiscale nu se suprapune cu durata valabilității Autorizației de utilizator final nr. RO-16-13/13.03.2008 aparținând - SRL, emisă la data de 22.03.2008, deci ulterior perioadei care a făcut obiectul controlului fiscal.
În acest sens s-a susținut că revocarea actului administrativ nu poate dispusă decât pentru elemente ce țin de starea de fapt și de drept existentă la momentul emiterii acestuia, nu și pentru aspecte anterioare, care exced autorizației emise, și care, nu au fost cenzurate de instanța de judecată.
S-a invocat și că reclamanta își desfășoară activitatea în conformitate cu dispozițiile legale, deoarece, în vederea comercializării produselor a obținut Autorizația de utilizator final nr. RO-16-13/13.03.2008, a încheiat contracte cu furnizorii, deține licențe de fabricație și certificate de conformitate pentru produsele rezultate din materiile prime menționate în autorizație.
Într-un alt motiv de recurs s-a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că ar fi întrunite condițiile prevăzute de art. 23 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, întrucât, în conținutul deciziei, organul fiscal nu a menționat care ar fi fost elementele inexacte sau incomplete în baza cărora ar fi fost emisă autorizația, și nici nu a motivat măsura dispusă raportat la textul legal menționat.
acestui motiv de recurs s-a susținut că stabilirea caracterului accizabil al unor produse fabricate de - SRL în perioada ianuarie 2006-ianuarie 2008 nu poate fi considerată ca element inexact al datelor prezentate de - SRL pentru produsele pe care le va fabrica în perioada aprilie 2008-aprilie 2009 și pentru care a solicitat eliberarea Autorizației de utilizator final nr. RO-16-13/13.03.2008.
Autorizația de utilizator final nr. RO-16-13/13.03.2008 a fost obținută în baza unor date exacte și complete, iar reclamanta nu are cunoștință despre existența unor elemente inexacte sau incomplete care să determine revocarea autorizației.
De asemenea, în mod eronat instanța de fond și organele fiscale au reținut că ar fi întrunite condițiile prevăzute de art. 185 din Codul Fiscal, deoarece reclamanta nu se încadrează în nici unul din cazurile stabilite limitativ la art. 185 din CF pentru revocarea autorizației.
S-a argumentat și că instanța de fond a reținut în mod eronat și că - SRL ar datora accize pentru activitatea de preparare și comercializare a produsului solvent degresant tip PD în perioada mai 2006 - ianuarie 2008 în baza unei stări de fapt eronată, în sensul că, produsul preparat și comercializat de societate sub denumirea de solvent degresant tip PD este ulei mineral accizabil (produs energetic), având codul tarifar NC-, precum și că ar exista identitate între produsele solvent degresant tip PD și solvent degresant.
Astfel, s-a arătat că în mod eronat, pe baza unor documentații incomplete și fără prelevarea unor mostre din produs, s-a apreciat că produsul comercializat în cursul anului 2004 cu denumirea de solvent degresant este identic cu produsul comercializat ulterior anului 2006 cu denumirea de solvent degresant tip PD, în fapt cele două fiind produse diferite, cu caracteristici diferite.
Astfel, produsul preparat și comercializat de societate în perioada mai 2006 - ianurie 2008 sub denumirea de solvent degresant tip PD este un solvent organic compus, cu codul tarifar -, nefăcând parte din categoria uleiurilor minerale (produselor energetice), așa cum sunt enumerate în dispozițiile art. 175 din Codul Fiscal.
În mod eronat s-a reținut și că uleiurile minerale achiziționate de - SRL au fost combinate în diverse proporții, prin golirea în bazin și fără a fi supuse unor transformări chimice ireversibile în urma cărora să rezulte un produs nou, cu caracteristici tehnice diferite, fată de produsele (materii prime) intrate în amestec, deoarece pe durata controlului fiscal nu a fost efectuată nici o expertiză în specialitatea chimie, și nici nu au fost prelevate mostre ale produselor, care să determine în ce măsură produsul nou obținut ar avea caracteristici tehnice diferite față de materiile prime intrate în amestec.
S-a susținut că produsele achiziționate de - SRL au fost supuse unui proces de producție în sensul art. 240 din CF, și nu de simplu amestec, din proces rezultând un produs nou, în cadrul căruia se regăsesc materiile prime, dar care, urmare a unor transformări chimice ireversibile, are caracteristici diferite față de materiile prime care au intrat în componența sa.
Astfel, potrivit art. 1754(3) din Codul Fiscal, condiția prevăzută la alin. (2) lit. c) pct. 1 s-a arătat că nu se va aplica dacă amestecul este scutit pentru o utilizare specifică, în cazul - SRL, utilizarea specifică constând în utilizarea produsului finit drept diluant pentru scopuri industriale (lacuri, vopsele, prelucrare, industria de mașini unelte) și în activități gospodărești (degresări de motoare diluare vopsele, pregătirea suprafețelor ce urmează a fi vopsite).
Așadar, s-a arătat că în cazul produselor - SRL, amestecul de produse nu constituie producție de produse energetice, independent de plata accizelor asupra componentelor.
De asemenea, s-a reținut în mod eronat că produsele obținute de - SRL ar fi accizabile, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că au fost realizate în scopul de a fi utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor, că au fost puse în vânzare drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor și că au fost utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.
În acest sens s-au invocat înscrisurile contabile ale societății din care rezultă că produsul solvent degresant tip PD a fost realizat în vederea utilizării drept diluant pentru scopuri industriale (lacuri, vopsele, prelucrare, industria de mașini unelte) și în activități gospodărești (degresări de motoare diluare vopsele, pregătirea suprafețelor ce urmează a fi vopsite).
De asemenea, produsul a fost pus în vânzare drept solvent degresant, pe toate facturile fiscale emise de societate fiind inserată mențiunea domeniului de utilizare, precum și interzicerea schimbării acestuia.
De altfel, s-a arătat că produsul finit rezultat solvent degresant tip PD nu este susceptibil de a fi utilizat drept combustibil, astfel încât cei care au achiziționat acest produs nu îl puteau folosi drept combustibil pentru încălzire, astfel că nu ar fi putut opera o schimbare a destinației produselor de către recurentă.
S-a susținut că în mod eronat s-a reținut că societatea a înstrăinat produsul solvent degresant tip PD, către societăți tip fantomă, în condițiile în care, pe de o parte, la data încheierii contractelor de vânzare - cumpărare acestea îndeplineau condițiile legale de funcționare, iar pe de altă parte, organele de control nu se raportează numai la partenerii contractuali ai - SRL, ci și la subdobânditorii produsului.
În condițiile în care produsul solvent degresant tip PD nu este ulei mineral sau produs energetic, și, chiar dacă ar fi, nu a fost realizat în scopul de a fi utilizat drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor, nu a fost pus în vânzare drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor și nu a fost utilizat drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor, societatea nu datora accize, astfel încât nu datora nici TVA aferentă accizelor stabilite.
Ca motiv de nelegalitate s-a invocat că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În acest sens s-a arătat că motivarea instanței de fond este insuficientă și incompletă, aceasta apreciind doar cu privire la identitatea juridică a noțiunilor de revocare și anulare, și la prezumția de legalitate a actelor administrative-fiscale reprezentate de Decizia de impunere înregistrată sub nr. 33293/27.03.2008 la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, Activitatea de inspecție fiscală și de Raportul de inspecție fiscală parțială înregistrat sub nr. 33293/27.03.2008 la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, Activitatea de inspecție fiscală, fără a analiza motivat toate motivele invocate de contestatoare în acțiune.
Tot ca motiv de nalegalitate a sentinței recurate invocat că aceasta este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 43 din, a art. 185 (2), (3) din, art. 23 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, art. 211 din, art. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 175 din Codul Fiscal.
Referitor la dispozițiile art. 43 din, s-a arătat că decizia nr. 7421/31.07.2008 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - Direcția Județeană pentru Operațiuni Vamale D nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au impus măsura revocării Autorizației de utilizator final nr. RO-16-13/13.03.2008.
În condițiile în care prin actul contestat nu se arată în care din cazurile reglementate de art. 185 din CF sau art. 23 din Normele motodologice de aplicare a Codului Fiscal, a fost încadrată - SRL, aceasta nu își poate formula o apărare coerentă și nici nu poate combate susținerile organelor fiscale, fiind prejudiciată în acest mod.
S-a susținut și că instanța de fond a aplicat eronat dispozițiile art. 185 (2), (3) din CF, întrucât acestea reglementează revocarea autorizației pentru un antrepozit fiscal, ori autorizația aparținând - SRL este o autorizație de utilizator final, cele două neconfundându-se, fiind, de altfel, reglementate de dispoziții legale diferite.
În subsidiar, în situația în care se va aprecia că pot fi extinse dispozițiile art. 185 și la autorizațiile de utilizator final, s-a arătat că aceste dispoziții au fost aplicate în mod eronat, întrucât din starea de fapt prezentată nu sunt întrunite condițiile art. 185 (2) lit a, lit b, art. 185 (3) din CF, pentru a se dispune revocarea autorizației.
În plus, s-a susținut că argumentarea reținută de organul fiscal, și însușită de instanța de fond, respectiv aceea că - SRL ar datora accize, nu constituie un motiv de revocare a autorizației, raportat la dispozițiile art. 185 din CF.
De asemenea s-a arătat că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 23 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, deoarece aceste dispoziții legale se reglementează în ceea ce privește autorizația de utilizator final numai măsura anulării acesteia, pentru cazuri limitativ prevăzute, nu și măsura revocării pentru neplata accizelor, măsură specifică autorizațiilor de antrepozit fiscal.
În aceste condiții, în mod eronat instanța de fond a echivalat noțiunea de revocare a actului juridic, cu aceea de nulitate, motivat de împrejurarea că ambele sunt cauze de ineficacitate a actului juridic.
Astfel s-a arătat că aprecierea organelor fiscale însușită de instanța de fond, duce la concluzia că un act juridic poate fi revocat pentru cauze contemporane încheierii actului (presupusele date inexacte prezentate de către - SRL în vederea obținerii autorizației de utilizator final).
Or, spre deosebire de nulitate, revocarea presupune cauze ulterioare încheierii actului și un act juridic valabil încheiat în principiu, astfel încât noțiunea de revocare și de anulare nu se confundă.
În acest sens, măsura dispusă de organele fiscale este inadmisibilă, nefiind reglementată de lege în cazul autorizațiilor de utilizator final, și lipsită de temei juridic.
În subsidiar, s-a arătat că recurenta nu se încadrează în nici unul din cazurile de anulare a autorizației de utilizator final, așa cum sunt reglementate de art. 23 din Norme, autorizația conținând la momentul emiterii, dar și în prezent elemente exacte și complete.
Pe de altă parte s-a susținut că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 1 (6) din Legea nr. 554/2004, atunci când a apreciat că prin măsura revocării actului administrativ nu a fost încălcat principiul irevocabilității actului administrativ, deoarece autorizația de utilizator final a fost comunicată societății, intrând în circuitul civil dar a și produs efecte juridice, în sensul că, în temeiul acestora, recurenta a încheiat contracte cu furnizorii materiilor prime și cu beneficiarii produselor sale.
Or, intrând în circuitul juridic și producând efecte juridice, autorizația de utilizator final nu putea fi revocată de către autoritatea emitentă.
Un alt motiv de nelegalitate privește faptul că Decizia nr. 8721/05.09.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Operațiuni Vamale D nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate susținerile contestatoarei, ci doar o dezvoltare a motivelor avute în vedere de organul fiscal la emiterea Decizei nr. 7421/31.07.2008 a Direcției Județene pentru Operațiuni Vamale
Cu privire la dispozițiile art. 175 din Codul Fiscal, s-a menționat că prin Legea nr. 343/2006, această dispoziție a fost modificată iar enumerarea cuprinsă în acesta este limitativă și nu exemplificativă, astfel încât nu se poate extinde categoria uleiurilor minerale, respectiv a produselor enegetice și pentru produsul solvent degresant tip PD, care are destinația e solvent organic compus. În condițiile în care, din probele administrate în cauză, rezultă că produsul obținut de - SRL nu este ulei mineral, respectiv produs energetic, astfel încât, acesta nu era supus accizelor, nefiind menționat în dispozițiile art. 175 (1) din Codul Fiscal.
În subsidiar, s-a susținut că și dacă s-ar reține că produsul solvent degresant tip PD, ar fi ulei mineral sau produs energetic, cu codul tarifar - sau -, acesta nu se regăsește enumerat în dispozițiile art. 175 (3) din Codul Fiscal, în categoria produselor energetice, respectiv a uleiurilor minerale pentru care se datorează accize.
În această situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 175 (4) din Codul Fiscal, care arată condițiile în care pentru uleiurile minerale sau produsele energetice neaccizabile se datorează accize.
Or, din starea de fapt prezentată s-a arătat că rezultă că societatea a produs solventul degresant tip PD cu destinația de solvent (nu în scopul de a fi utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor), că produsul a fost pus în vânzare drept solvent, (nu drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor) și că a fost utilizat drept solvent, nefiind susceptibil de a fi utilizat drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.
În acest sens s-au invocat Normele Metodologice de Aplicare a Codului Fiscal, 5. (1) arătându-se că potrivit acestora nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 175 (4) din CF, pentru a se calcula accize pentru produsul solvent degresant tip PD, chiar dacă s-ar retine că acesta ar fi ulei mineral sau produs energetic.
Mai mult, față de aceleași dispoziții legale, s-a arătat că recurenta nu a comercializat în vrac produsele, acestea fiind îmbuteliate.
Față de cele menționate, s-a concluzionat că în mod eronat organele de control fiscal au făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 175 din CF, întrucât produsul - SRL nu este ulei mineral sau produs energetic, și chiar dacă ar fi nu sunt întrunite în cauză condițiile art. 175 (4) din CF, pentru a se datora accize aferente comercializării acestuia.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 3041, art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
La data de 25.02.2009 intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C în nume propriu, precum și în numele și pentru Autorității Naționale a Vămilor a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat în cauză.
Argumentând întâmpinarea formulată intimata a susținut că judecătorul fondului a reținut o stare de fapt eronată corectă și anume aceea că, urmare a controlului efectuat de organele vamale s-a constatat că societatea funcționa ca anterpozit fiscal pentru producția și comercializarea uleiurilor minerale, fără însă a îndeplini condițiile legale de autorizare. De asemenea, instanța de fond, în mod corect, a reținut că, prin producția și comercializarea uleiurilor minerale, fără a deține o autorizație în acest sens, C, deci declarând date inexacte cu privire la natura produsului achiziționat și a celui obținut în urma utilizării materiei prime (produsele achiziționat în scutire de accize), societatea a obținut, în mod nelegal, autorizația de utilizator final.
S-a arătat că prin Decizia nr. 7421/31.07.2008, autoritatea vamală - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D - a dispus anularea autorizației de utilizator final RO 16-13/13.03.2008, emisă C, măsura fiind pronunțată în temeiul argumentele de fapt și de drept invocate în cuprinsul acesteia.
Astfel, referitor la motivele de fapt și de drept care au impus măsura revocării autorizației de utilizator final emisă C, acestea sunt, cuprinse pe larg, în conținutul actelor administrative, respectiv în cuprinsul Deciziei nr. 7421/31.07.2008, precum și în cuprinsul Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, concluziile acesteia fiind individualizate în Raportul de Inspecție Fiscală nr.33.293/27.03.2008 (decizie la care se face referire în cuprinsul actului administrativ de revocare a autorizației de utilizator final).
În acest sens, s-a subliniat că măsura luată de autoritatea vamală în baza Deciziei nr. 7421/31.07.2008, a fost dispusă ca urmare a constatării faptului că autorizația de utilizator final a fost obținută de societatea reclamantă pe baza unor date inexacte, incomplete, referitoare la produsul pe care aceasta l-a fabricat utilizând produsele achiziționate în baza acestora.
Așa cum rezultă din aceste actele administrative, motivele care au determinat măsura revocării sunt următoarele:
- SRL Caa chiziționat, în baza autorizațiilor de utilizator final, cantitatea de 1.465,63 tone de benzină de extracție tip SE 30/60, 65/80, 80/115 ȘI 100/150.
Așa cum rezultă din autorizațiile de utilizator final și din facturile de achiziție acestea sunt uleiuri minerale clasificate conform nomenclaturii combinate din tariful vamal al României la poziția -. Conform titlului VII - accize din Codul Fiscal produsele mai sus menționate sunt uleiuri minerale conform prevederilor articolului 175 alin. (1) litera d până la data de 31.12.2006 și ulterior produse energetice conform prevederilor art. 175 (1) alin. (2) litera c din același act normativ.
minerale mai sus menționate au fost achiziționate de - SRL C in regim de scutire la plata accizelor.
Din constările organelor de control ale Gărzii Financiare din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Dar ezultat ca uleiurile minerale achiziționate de - SRL C au fost combinate, în diverse proporții, fără a fi supuse unor transformări chimice ireversibile în urma cărora să rezulte un produs nou, cu caracteristici tehnice diferite, față de produsele (materii prime) intrate în amestec.
finit astfel obținut denumit de societate " solvent degresant tip PD", a fost înregistrat în evidența contabilă în contul 345 - produse finite pe baza Rapoartelor de producție.
Conform constatărilor Gărzii Financiare din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Dar ezultat că, în perioada 01.05.2006 -31.01.2008, societatea a produs 2.199.393 litri de "solvent degresant tip PD" și a comercializat în aceeași perioadă cantitatea de 2.177.745 litri din același solvent.
mai sus menționat a fost comercializat, în vrac, către diverse societăți comerciale sau direct către populație, ambalat în recipiente de 5 litri.
Pentru produsul finit "solvent degresant tip PD", societatea nu a solicitat la Autoritatea Națională a Vămilor B, clasificarea și încadrarea tarifară conform din vamal al României, acesta fiind încadrat, în mod nejustificat, pe răspunderea societății ca solvent cu codul NC -.
Din verificările efectuate și, așa cum rezultă din Nota explicativă dată de administratorul societății, pe perioada 01.05.2006 -31.01.2008, societatea nu a fost autorizată ca antrepozit fiscal pentru producția de uleiuri minerale - așa cum dispun prevederile art. 168 si art. 176 lin Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, iar vânzarea produsului finit nu s-a efectuat către utilizatori finali așa cum prevăd, de asemenea imperativ, dispozițiile art. 240 alin. 1 din Codul fiscal.
Referitor la produsul finit obținut și comercializat de societatea reclamantă, organele de control au constatat că acesta a fost obținut, prin combinarea a două componente, în speță benzina de extracție tip SE 30/60 (în proporție de 80% ) și benzina de extracție tip SE 80/115 sau 65/80 sau 100/150 (în proporție de 20%).
Aceste materii prime sunt uleiuri minerale, a căror încadrare tarifară este cea corespunzătoare codului NC -, fiind supuse accizelor conform prevederilor art. 175 alin. 1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu completările si modificările ulterioare.
Cu adresa nr. 91.493/18.09.2007, s-a solicitat Autorității Naționale a Vămilor B - Direcția Tehnici de și Vamal - ca, pe baza documentației tehnice puse la dispoziție de - SRL C, pentru produsul "solvent degresant tip PD", să se stabilească încadrarea tarifară, corectă, a produsului conform Combinate din Vamal al României.
Cu adresa nr. 54142//17.01.2008, Autoritatea Națională a Vămilor Bac onfirmat faptul ca produsul obținut și comercializat de - SRL C sub denumirea "solvent degresant tip PD" este, de fapt, ulei mineral clasificat în funcție de punctul de inflamabilitate la unul din codurile tarifare - sau -, precum și faptul că produsul nu poate fi clasificat ca solvent organic compus la codul tarifar -, așa cum a procedat societatea verificată.
Urmare verificării efectuate și conform Procesului verbal al Gărzii Financiare M, s-a stabilit că același produs, în speță "solvent degresant tip PD", a fost produs si comercializat de - SRL C și in perioada 01.05.2006 -31.01.2008.
Conform specificației tehnice si a rețetei de fabricație prezentate, produsul "solvent degresant tip PD", obținut si comercializat de societate in perioada verificată, are în componență două uleiuri minerale cu codul NC - fiind în consecință tot un ulei mineral cu codul NC - iar punctul de inflamabilitate este sub 85 grade.
Astfel, atât materiile prime - în speță benzinele de extracție tip SE, cât și produsul finit obținut prin combinarea lor, sunt uleiuri minerale cu punct de inflamabilitate sub 85grade așa cum sunt definite si clasificate la art. 175 alin. 1 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal.
Legislația în domeniul accizelor, respectiv Titlul VII din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, statuează că producția de uleiuri minerale, așa cum sunt definite și clasificate la art. 175, alin. 1 din Codul Fiscal, poate fi realizată numai într-un antrepozit fiscal - în conformitate cu prevederile art. 178 coroborat cu cele ale art. 168 din Codul Fiscal - text de lege care a nu fost respectat de - SRL.
Mai mult, s-a arătat că, prin adresa -/24.03.2006 a Direcției Generale Legislație si Impozite din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, se precizează că "responsabilitatea încadrării produselor potrivit Combinate revine agenților economici producători sau importatori".
Toate produsele de natura uleiurilor minerale prevăzute la art. 175 alin. 1 din Codul Fiscal sunt supuse regimului de antrepozitare fiscală, indiferent dacă pentru aceste produse legea a stabilit sau nu un nivel de accize.
În consecință, întrucât - SRL Caf abricat uleiuri minerale și le-a comercializat, s-a stabilit că, în fapt, societatea a funcționat ca antrepozit fiscal pentru producția si comercializarea uleiurilor minerale, fără, însă, a îndeplini condițiile legale de autorizare.
Mai mult, s-a constatat că, in perioada 01.05.2006-31.01.2008, - SRL Cac omercializat (fără a avea dreptul de a fabrica și comercializa astfel de produse) uleiuri minerale cu punct de inflamabilitate sub 85 grade către persoane juridice și fizice care, așa cum s-a constatat la data controlului, nu au avut calitatea de utilizator final.
Procedând astfel, Caî ncălcat prevederile art. 240 alin. 1 din Codul fiscal.
Urmare a nerespectării acestor prevederi legale, în perioada 01.05.2006-31.01.2008, societatea reclamantă nu a calculat, nu a înregistrat în evidenta contabilă, nu a declarat și nu a virat către bugetul general consolidat accize in valoare totală de 3.115.503 lei.
Mai mult, în cadrul controlului, s-a stabilit că societățile beneficiare ale uleiurilor minerale produse și livrate de către - SRL C nu au putut fi identificate la sediile declarate nu desfășoară activitate la aceste locații și sunt încadrate drept firme fantomă.
În aceste condiții, susținerea recurentei în sensul că organul fiscal nu a motivat măsura dispusă, respectiv măsura revocării autorizației de utilizator final, este eronată, impunându-se înlăturarea acesteia.
S-a învederat și că societate recurentă, prin declararea unor date inexacte cu privire la natura produsului achiziționat și a celui obținut în urma utilizării materiei prime, s-a sustras sistematic, de-a lungul unei perioade foarte mari de timp, de la plata accizelor datorate bugetului de stat pentru acestea, provocând acestuia un prejudiciu foarte grav.
S-a precizat că autorizația de utilizator final, se obține pe baza cererii scrise a beneficiarului care, în același timp, are obligația de a depune actul de constituire din care rezultă că societatea desfășoară o activitate de producție de energie electrică sau producție combinată de energie electrică și termică, precum și fundamentarea cantităților ce urmează a fi achiziționate în regim de scutire de la plata accizelor.
Aceste documente se depun pe propria răspundere a beneficiarului care, astfel, își asumă responsabilitatea pentru realitatea, exactitatea datelor furnizate, dar și pentru autenticitatea documentelor anexate.
S-a invocat și faptul că recurenta a derulat o activitate care nu îi era permisă (fabricarea de produse energetice), pentru o astfel de "acțiune" fiind necesară obținerea unei autorizații de antrepozit fiscal, cu alte cuvinte, nu numai că a încălcat obligațiile asumate prin cererile adresate organului fiscal la momentul solicitării autorizației de antrepozit fiscal și dar a deținut ilegal acest produs energetic (deținerea sa este permisă numai în cadrul antrepozitelor fiscale-conform art. 175 fiscal).
accizabil (uleiuri minerale cu punct de inflamabilitate sub 85 grade) obținut de societatea reclamantă a fost fabricat si comercializat către persoane juridice si fizice care, așa cum s-a constatat la data controlului, nu au avut calitatea de utilizator final și, în acest mod, recurenta a încălcat prevederile art. 240 alin. 1 din Codul fiscal.
În aceste condiții, au existat suficiente date din care să rezulte că nu poate fi pusă la îndoială legalitatea actelor administrative emise, dar și faptul că, în al doilea rând, paguba iminenta despre care se vorbește în art. 2 din Legea nr. 554/2004, amenință autoritatea vamală și deci, bugetul statului, care a fost și, este în continuare, lipsit de sumele pe care societatea reclamantă ar fi trebui să le achite pentru produsele energetice fabricate și comercializate, în mod nelegal.
În concret, s-a constatat că produsele energetice achiziționate de recurentă, nu au fost folosite pentru producerea unuia din produsele individualizate in cuprinsul art. 201 fiscal, produs care, de altfel, a fost indicat în cuprinsul autorizației de utilizator final.
Argumentul irevocabilității actului administrativ s-a arătat că este fără temei legal, deoarece ar fi absurd să se admită că, în cazul în care, ulterior emiterii actului administrativ, se constată că, condițiile cerute de lege (a căror verificare poate fi realizată numai ulterior emiterii), la momentul inițial (al emiterii), nu au fost îndeplinite, să nu se poată aplica sancțiunea legală numai pe motivul că acest act a intrat în circuitul civil și a produs efecte.
Acest fapt, este confirmat, de prevederile pct. 23 din Normele Metodologice pentru aplicarea Codului Fiscal, care stabilesc sancțiunea aplicabilă în cazul în care, ulterior emiterii autorizației, se constată că aceasta a fost obținută în baza unor date inexate și incomplete.
Referitor temeinicia și legalitatea constatărilor autorității vamale în ceea ce privește natura produselor obținute și comercializate de C, respectiv a corectitudinii încadrării tarifare determinate de autoritatea vamală pentru acest produs, s-a învederat că determinarea încadrării tarifare a produsului obținut și comercializat de recurentă s-a realizat de către Laboratorul Vamal Central din cadrul Autorității Naționale a Vămilor B pe baza specificației tehnice și a rețetei de fabricație prezentate de către societatea reclamantă, precum și în baza caracteristicilor fizico-chimice (inclusiv a punctului de inflamabilitate) ale materiilor prime utilizate pentru obținerea produsului "solvent degresant tip PD".
În același timp, s-a precizat faptul că, nu era necesară efectuarea de către autoritatea vamală a unei expertize tehnice (chimică), întrucât competența în această materie aparține Laboratorului Vamal Central din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, instituție căreia, i-a fost înaintată întreaga documentație (pusă la dispoziție chiar de C) necesară pentru realizarea analizelor în vederea determinării încadrării tarifare a produsului obținut și comercializat de C sub denumirea de "solvent degresant tip PD".
În ceea ce privește valoarea probatorie a rezultatelor analizelor de laborator efectuate de autoritatea vamală, întreaga acțiune de expertizare a mărfii aparținând societății reclamante a fost derulată în strictă concordanță cu dispozițiile Ordinului 9250/2006, modificat și completat prin Ordinul 356/2008. Determinarea încadrării tarifare și a naturii produsului obținut și comercializat de reclamantă s-a realizat pe baza documentației complete transmise acesteia de către societatea reclamantă, pe baza caracteristicilor fizico-chimice a materiilor prime utilizate de aceasta (chiar dacă nu a avut loc o prelevare de probe, datele existente în cadrul documentației transmise au fost suficiente pentru determinarea parametrilor fizico- ), astfel că există suficiente probe care să ofere informații despre produsele obținute și comercializate de
Procedura de prelevare a probelor dar și cea a efectuării analizelor de laborator, respectiv competența în această materie a Laboratorului Vamal Central din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, sunt expres reglementate, prin dispozițiile Ordinului nr. 356/11.02.2008, beneficiind de autorizările legale inclusiv în ceea ce privește măsurătorile metrologice.
În același timp, în ceea ce privește susținerea potrivit căreia produsele obținute nu sunt uleiuri minerale supuse plății accizelor, s-a arătat cp în sprijinul acestei apărări se aduc concluziile rezultate din rapoarte de expertiză efectuate în alte cauze, deci probe extrajudiciare astfel că acestea se impun a fi înlăturate.
În concluzie s-a arătat că din simpla lecturare a actelor administrative atacate, rezultă că argumentele în baza cărora organele de control au dispus măsura revocării autorizației de utilizator final eliberată C sunt suficiente, temeinic motivate, atât in fapt, cat și in drept, actele fiind emise în temeiul și pe baza dispozițiilor legale in vigoare, astfel că era exclusă posibilitatea justificării, de către recurentă, a unor îndoieli serioase cu privire la legalitatea acestora.
În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa unui reprezentant al autorității vamale.
S-a depus la dosarul cauzei de către pârâtă documentația care a stat la baza autorizației de utilizator final a cărei revocare se contestă în cauză.
Analizându-se motivele de recurs și apărările formulate în cauză se rețin următoarele:
Prin autorizația de utilizator final nr. RO 16 - 13/13.03.2008 emisă de DGFP D - Serviciul de Autorizări și Supraveghetori Fiscali s-a permis recurentei să achiziționeze în regim de scutire la plata accizelor, în scopul prevăzut de art. 1754alin. 1 pct. 2 lit. a din codul fiscal următoarele produse: SE 30/60 cod NC - - 670 t; SE 65/80 cod NC - - 134,1 t;; SE 80/115 cod NC - - 134,1 t; spirit cod NC - - 771 t; spirit rafinat cod NC - - 300 t; NC - - 950 t; DA NC - - 80
Aceste produse, potrivit documentației depuse de recurentă pentru obținerea autorizației de utilizator final, urmau să fie folosite de aceasta ca materii prime în procesul de producție pentru obținerea produselor finite: NC 3814.00.90, degresant tip PD NC 3814.00.90, degresant tip DA NC 3814.00.90, NC 3814.00.90, ale căror rețete de fabricație și mod de ambalare au fost de asemenea specificate în documentația depusă în vederea obținerii autorizației
Potrivit proceselor tehnologice de preparare a produselor obținute de recurentă, existente între documentele depuse de societate în vederea obținerii autorizației, produsele finite se obțin prin amestecarea materiilor prime în cantitățile și proporțiile stabilite prin rețetele de fabricație.
În baza acestor date, prin raportul nr. 2621/11.03.2008 al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale D, s-a arătat că societatea recurentă îndeplinește condițiile de autorizare ca utilizator final conform art. 1754alin. 1 pct. 2 lit. a din codul fiscal pentru produsele și cantitățile ce ulterior au fost cuprinse în autorizația de utilizator final și care au fost mai sus precizate.
În baza acestui raport prin referatul din 13.03.2008 s-a propus și s-a aprobat emiterea către recurentă a autorizației de utilizator final.
Prin decizia nr. 7421/31.07.2008 Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Dar evocat autorizația de utilizator final emisă recurentei.
Pentru a decide astfel autoritatea administrativă a avut în vedere Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 33.293/07.03.2008, prin care s-au stabilit în sarcina, accize în cuantum de 3.115.503 lei și majorări de întârziere în cuantum de 1.189.123 lei.
Prin decizia nr. 8721/05.09.2008 Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de - SRL, împotriva Deciziei nr. 7421/31.07.2008 de revocare a autorizației de utilizator final.
În această decizie s-a reținut din Raportul de Inspecție fiscală parțială nr. 33293/27.03.2008 se arată că în perioada 01.05.2006-31.01.2008 - SRL a achiziționat în baza autorizațiilor de utilizator final cantitatea de 1465,63 t de benzină de extracție tip SE 30/60, 65/80, 80/115 și 100/150.
Așa cum rezultă din autorizațiile de utilizator final și din facturile de achiziție acestea sunt uleiuri minerale clasificate conform nomenclaturii combinate cu tariful vamal al României la poziția -. Conform titlului VII -accize din Codul Fiscal produsele mai sus menționate sunt uleiuri minerale conform prevederilor articolului 175 alin. (1) lit. d până la data de 31.12.2006 și ulterior produse energetice conform prevederilor art. 175 (1) alin. (2) litera c din același act normativ.
minerale mai sus menționate au fost achiziționate de - SRL în regim de scutire la plata accizelor.
Conform constatărilor Gărzii Financiare și în urma controlului efectuat, a rezultat că uleiurile minerale achiziționate de - SRL. au fost combinate în diverse proporții prin golirea în două bazine aflate la punctul de lucru al societății din comuna, județul D și fără a fi supuse unor transformări chimice ireversibile in urma cărora sa rezulte un produs nou, cu caracteristici tehnice diferite1 față de materiile prime intrate în amestec.
finit astfel obținut denumit de societate "solvent degresant tip PD" a fost înregistrat în evidenta contabilă în contul 345 - produse: finite - pe baza Rapoartelor de producție.
Conform constatărilor Gărzii Financiare și urmare prezentei verificări a rezultat că în perioada 01.05.2006 - 31.01.2008 societatea a produs 2.199.393 l de "solvent degresant tip PD" și a comercializat în aceeași perioadă cantitatea de 2.177.745 litri din același solvent.
mai sus menționat a fost comercializat în vrac către diverse societăți comerciale sau direct către populație, ambalat în recipiente de 5 litri.
Pentru produsul finit "solvent degresant tip PD" societatea nu a solicitat la B clasificarea și încadrarea tarifară, conform din vamal al României, acesta fiind încadrat în mod nejustificat pe răspunderea societății ca solvent cu codul NC -.
În perioada 01.05.2006 -31.01.2008 societatea nu a fost autorizată ca antrepozit fiscal pentru producția de uleiuri minerale potrivit art. 168 și art. 176 din Codul Fiscal, iar vânzarea produsului finit nu s-a realizat către utilizatori finali așa cum prevede art. 240 alin. 1 din Codul fiscal.
Referitor la produsul finit obținut si comercializat de societatea verificată, sub denumirea de "solvent degresant tip PD" s-au constatat următoarele:
Așa cum rezulta din specificația tehnică pusă la dispoziție de societate și din rețeta de fabricație produsul s-a obținut prin combinarea a două componente respectiv: benzină de extracție tip SE 30/60 în proporție de 80% și benzină de extracție tip SE 80/115 sau 65/80 sau 100/150 în proporție de 20%.
Bac onfirm faptul că produsul obținut și comercializat de - SRL sub denumirea "solvent degresant tip PD" este ulei mineral clasificat in funcție de punctul de inflamabilitate la unul din codurile tarifare - sau - precum și faptul că produsul nu poate fi. clasificat ca solvent organic compus la codul tarifar - așa cum a proceda societatea verificată.
Conform specificației tehnice și a rețetei de fabricație prezentate produsul,solvent degresant tip PD" obținut și comercializat de societate în perioada verificată are în componență două uleiuri minerale, fiind, în consecință tot un ulei mineral cu codul NC - iar punctul de inflamabilitate este sub 85 grade.
Legislația în domeniul accizelor, respectiv Titlul VII din Codul Fiscal prevede că producția de uleiuri minerale așa cum sunt definite și clasificate la art. 175 alin. 1 din Codul Fiscal poate fi realizata numai intru-un antrepozit fiscal în conformitate cu prevederile art. 178 coroborat cu cele ale art. 168 din Cod fiscal fapt nu a fost respectat de - SRL. Mai, responsabilitate încadrării produselor potrivit revine agenților economici producători sau importatori.
Produsele de natura uleiurilor minerale prevăzute la art. 175 alin. 1 din Codul Fiscal sunt supuse regimului de antrepozitare fiscală, indiferent dacă pentru aceste produse legea a stabilit sau nu un nivel de accize.
Întrucât - SRL Cap rodus uleiuri minerale și le-a comercializat, rezultă că în fapt societatea a funcționat ca antrepozit fiscal pentru producția si comercializarea uleiurilor minerale în înțelesul Titlului VII Accize din Codul Fiscal fără îndeplinirea condițiilor legale de autorizare.
- A- SRL Cac omercializat uleiuri minerale neaccizabile cu punct de inflamabilitate sub 85 grade către persoane juridice si fizice care așa cum s-a constatat la data controlului nu au calitatea de utilizator final și fără ca societatea producătoare să fie autorizată ca antrepozit fiscal pentru producția de uleiuri minerale.
Procedând astfel societatea verificata nu a respectat prevederile art. 240 alin. 1 din Codul fiscal.
Urmare a nerespectării acestor prevederi legale în perioada 01.05.2006-31.01.2008 societatea verificată nu a calculat, nu a înregistrat în evidența contabilă, nu a declarat și nu a virat către bugetul general consolidat accize in valoare totala de 3.115.503 lei, fapte de se face răspunzător administratorul societății.
S-a precizat și că societățile beneficiare alee uleiurilor minerale produse și livrate de către - SRL nu au putut fi identificate la sediile declarate nu desfășoară activitate în aceste locații si sunt încadrate drept firme fantomă.
În raport de cele mai sus arătate se reține că potrivit art. 51.3alin. (1) din Normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal - art. 1754- operatorii economici care achiziționează produse energetice de natura celor prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul fiscal, în vederea utilizării în scopul prevăzut la art. 1754alin. (1) pct. 2 lit. a) din Codul fiscal (alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire, în cazul reclamantei producția de solvenți și degresanți) trebuie să fie autorizați utilizator final.
Respectând aceste dispoziții legale recurenta a solicitat și obținut autorizația de utilizator final nr. RO 16 - 13/13.03.2008 emisă de DGFP D - Serviciul de Autorizări și Supraveghetori Fiscali.
Potrivit art. 23 din Norme Autorizația de utilizator final se anulează dacă ea a fost emisă pe baza unor date inexacte sau incomplete și dacă solicitantul cunoștea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască caracterul inexact sau incomplet al datelor.
Trecând peste termenul imprecis utilizat în decizia, acela de revocare a autorizației de utilizator final, se reține ca esențial în speță faptul că nu s-a dovedit că recurenta a dobândit autorizația de utilizator final pe baza unor date incomplete sau inexacte sau cunoscând sau trebuind în mod rezonabil să cunoască faptul că datele comunicate sunt inexacte sau incomplete.
Dimpotrivă, din materialul probator administrat rezultă că în vederea obținerii autorizației de utilizator final recurenta a comunicat autorității emitente rețetele de fabricație ale produselor sale, precum și procesul tehnologic de fabricație al acestora, ce au fost respectate pe parcursul procesului de producție, și în baza cărora chiar autoritatea ce a dispus revocarea autorizației a concluzionat prin raportul nr. 2621/11.03.2008 că societatea recurentă îndeplinește condițiile de autorizare ca utilizator final conform art. 1754alin. 1 pct. 2 lit. a din codul fiscal pentru produsele și cantitățile ce ulterior au fost cuprinse în autorizația de utilizator final și care au fost mai sus precizate.
În aceste condiții, rezultă fără putință de tăgadă că, și în situația în care Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Dac oncluzionat ulterior că produsele finale obținute de recurentă nu sunt în fapt degresanți sau solvenți așa cum a considerat recurenta, ci uleiuri minerale cu punct de inflamabilitate sub 85 grade C, aceasta nu a cunoscut și nu putea în mod rezonabil să cunoască această împrejurare.
Astfel, faptul că recurenta ar datora accize pentru produsele realizate nu poate fi decât o consecință a nerespectării scopului pentru care au fost achiziționate uleiurile minerale necesare în procesul de producție recurentei (schimbarea destinației inițiale a produselor așa cum rezultă din art. 240 alin. 1 din Codul fiscal) iar nu o cauză care să conducă la anularea autorizației de utilizator final. Cu alte cuvinte, plata accizelor este consecința nerespectării autorizației de utilizator final, iar nu cauza care să determine anularea acesteia.
În speță însă raportat la probatoriul mai sus prezentat se reține și că recurenta nu a schimbat destinația produselor achiziționate în baza autorizației de utilizator final, acestea fiind folosite pentru fabricarea produselor societății, produse ce erau cunoscute atât de autoritatea emitentă a autorizației de utilizator final cât și de autoritatea care a dispus revocarea acesteia.
Mai mult, lipsa intenției recurentei de a schimba destinația produselor obținute în baza autorizației de utilizator final rezultă și din faptul că pe facturile de livrare ale produselor finite ale societății era menționat expres domeniul de utilizare al produsului (solvent, degresant), precum și interdicția de a schimba domeniul de utilizare al acestuia.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 1 - 4 cod procedură civilă urmează a se admite recursul formulat de reclamantă ți se va modifica în tot sentința recurată în sensul că se va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă, respectiv cu privire la pârâta Direcția Județeană pentru Operațiuni Vamale D, emitentă a deciziei de revocare a autorizației de utilizator final dar și a deciziei privind soluționarea contestației, se vor0 anula decizia nr. 7421/31.07.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Operațiuni Vamale D și Decizia nr. 8721/05.09.2008 emisă de aceeași autoritate.
Potrivit art. 274 cod procedură civilă pârâta Direcția Județeană pentru Operațiuni Vamale D, căzută în pretenții, va fi obligată la cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă reprezentând, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat în primă instanță și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței nr.2321 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Modifică sentința.
Admite acțiunea în parte.
Anulează decizia nr. 7421/31.07.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Operațiuni Vamale D și Decizia nr. 8721/05.09.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Operațiuni Vamale
Obligă pârâta Direcția Județeană pentru Operațiuni Vamale D la 1196,45 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. jud.
2 ex.
23 Iunie 2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Sanda Lungu, Carmen Ilie
