Anulare act administrativ . Sentința 30/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.- -
SENTINȚA NR. 30/CA/2009 -
Ședința publică din data de 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona Judecător
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii de contencios administrativ, primă instanță, privind pe reclamantul din O, str.-.-, nr.18, -.6, jud.B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și B,-, sector 1 și, la sediul SA - B,-, sector 1, având ca obiect suspendare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă consilieri juridici - și în reprezentarea pârâtului Ministerul Transporturilor și în baza delegației comune nr.20/433 din 03.02.2009 și avocat în reprezentarea pârâtului, în baza împuternicirii avocațiale nr.4 din 03.02.2009, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că acțiunea este la al doilea termen de judecată, este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru prin chitanța -/06.01.2009 și 0.3 lei timbre judiciare, reclamantul a depus la dosar cerere de amânare, după care:
Reprezentanta pârâtului lasă la aprecierea instanței cererea de amânare formulată de reclamant, dar arată că acțiunea este la al doilea termen și nu este temeinic motivată de reclamant.
Reprezentantele pârâtului consideră că cererea de amânare nu este motivată temeinic.
Având în vedere că obiectul acestei acțiuni este suspendarea executării unui act administrativ, care are caracter de urgență și având în vedere că este al doilea termen de judecată în cauză, instanța respinge cererea de amânare formulată de reclamant și acordă cuvântul pe excepții.
Reprezentanta pârâtului arată că susține toate excepțiile invocate - excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Oradea, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a inadmisibilității acțiunii față de acesta, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu privire la Ordinul nr.38/2008 și excepția lipsei de interes a reclamantului) pe care le-a invocat, astfel cum au fost formulate în întâmpinare.
Solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul
Reprezentantele pârâtului lasă la aprecierea instanței excepțiile invocate de pârâtul. Solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de pârâtul
Instanța, în baza prevederilor art.137 Cod de procedură civilă, urmează a soluționa cu prioritate excepțiile invocate, astfel:
Respinge excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Oradea, în temeiul dispozițiilor art.10 alin.3 din Legea contenciosului administrativ, dispoziții care prevăd o competență alternativă, respectiv faptul că reclamantul se poate adresa fie instanței de la domiciliul său, cum este cazul în speță, fie instanței de la domiciliul pârâtului.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu privire la cererea de suspendare a executării Ordinului nr.38/2008, întrucât, conform art.1 alin.2 din Legea contenciosului administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său, sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a lui și a inadmisibilității acțiunii față de acesta, deoarece prin Ordinul nr.38/2008 a cărui suspendare se solicită, pârâtul preia atribuțiile funcției de director general și președinte al Consiliului de administrație al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale, ca o consecință a eliberării din această funcție a reclamantului prin Ordinul nr.37/2008, situație în care, având în vedere și dispozițiile art.1 alin.2 din Legea contenciosului administrativ, pentru a-i fi opozabilă și această hotărâre privind soluționarea cererii de suspendare și pentru respectarea principiului contradictorialității se impune ca și acesta să fie parte în proces în calitate de pârât.
Respinge excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei cereri deoarece, conform disp. art.1 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, reclamantul are calitatea de subiect de sezină în prezenta cauză prin care se solicită suspendarea executării ordinului prin care acesta a fost revocat din funcția de director și președinte al Consiliului de administrație al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri și a ordinului prin care pârâtul preia atribuțiile funcției de director general și președinte al Consiliului de administrație.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile deoarece aceasta a fost semnată de o altă persoană, instanța constată că și această excepție este neîntemeiată, în situația în care pârâtul Ministerul Transporturilor și a invocat această excepție prin întâmpinarea înregistrată la data de 02 februarie 2009, după expirarea termenului legal de soluționare a plângerii prealabile prevăzut de Legea contenciosului administrativ, fără să invoce în termenul de soluționare această excepție a lipsei semnăturii reclamantului de pe plângerea prealabilă, termen în care reclamantul putea fi invitat să acopere această lipsă, prin semnarea cererii personal sau prin dovedirea calității de mandatar a persoanei care a semnat plângerea prealabilă, după expirarea termenului de soluționare a plângerii prealabile această excepție nu mai poate fi invocată, culpa pentru nerezolvarea ei aparținând pârâtului Ministerul Transporturilor și, situație în care instanța constată că este îndeplinită procedura plângerii prealabile, prin plângerea înregistrată la acest pârât la data de 05.01.2009 sub nr.00065.
Nefiind alte cereri, excepții sau probleme prealabile, instanța acordă cuvântul asupra cererii de suspendare.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea cererii de suspendare formulată de reclamant în temeiul dispozițiilor art.14 din Legea contenciosului administrativ. Reclamantul nu a făcut dovada condițiilor de admisibilitate a unei asemenea cereri de suspendare. Cererea de suspendare este accesorie unei cereri de fond, care de fapt nu există. Prejudiciul nu este dovedit. Contractul de mandat la care reclamantul face referire este un act accesoriu Ordinului de numire. Ordinul de numire în funcția de director general al companiei este un act unilateral. Prin simetrie și eliberarea din funcție se face tot printr-un act unilateral de revocare. Revocarea este prevăzută la art.12 din contractul de mandat. Numirea în funcție s-a făcut printr-un ordin, eliberarea din funcție s-a făcut tot printr-un ordin, care sunt acte administrative unilaterale, care nu pot fi supuse controlului administrativ. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantele pârâtului solicită respingerea cererii de suspendare. Nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea contenciosului administrativ. Procedura prealabilă a fost depusă la minister la data de 05.01.2009, când au fost constatate viciile de procedură ale plângerii prealabile. Întâmpinarea a fost formulată la data de 28.01.2009, când nu expirase termenul de soluționare a procedurii prealabile. Art.7 din lege condiționează introducerea acțiunii de îndeplinirea procedurii prealabile.
Asupra cererii de suspendare, față de prevederile art.2 lit.d din Legea contenciosului administrativ, cazul bine justificat nu a fost dovedit de reclamant. Numirea, respectiv revocarea din funcția de director general se fac pe baza principiilor generale ale contractului de mandat, în temeiul art.1532 și urm. cod civil și art.374 Cod comercial. Mandatarul poate revoca atunci când dorește mandatul, fără să fie necesară o fundamentare în drept. Reclamantul și-a asumat mandatul pe care l-a semnat. Nu au fost dovedite prejudiciile. Nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea contenciosului administrativ. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța pune în vedere reprezentantelor pârâtului să depună la dosar până azi la ora 1400dovada cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin cererea de suspendare a executării Ordinelor nr.37/2008 și nr.38/2008 emise de Ministerul Transporturilor și, înregistrată la instanță la data de 06.01.2009, reclamantul uas olicitat să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 37 din 24.12.2008 emis de intimatul Ministerul Transporturilor și, prin care în mod nelegal s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de director general si președinte al consiliului de administrație al Companiei Naționale de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România și suspendarea executării Ordinului nr.38 din 24.12.2008 emis de același pârât Ministerul Transporturilor și, prin care în mod nelegal s-a dispus numirea domnului în funcția de director general și președinte al consiliului de administrație al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România
Arată că solicitat Ministerului Transporturilor și să revoce Ordinele nr. 37/24.12.2008 și nr.28/24.12.2008, acestea fiind emise în mod abuziv și vădit nelegal, nemotivate în fapt și în drept.
Astfel, Ordinul nr. 37/24.12.2008 nu prevede care dintre criteriile de performanță prevăzute în Anexa nr. 1 la Contractul de mandat nu au fost respectate. Ca urmare, ordinul este lipsit de cauză.
În aceste condiții, ordinele atacate fiind nule absolut, asupra legalității actelor administrative contestate exista o puternică îndoială.
Pe de altă parte, între reclamant și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale există încheiat un contract de mandat pe o perioada de 4 ani, care expiră în 31.08.2012.
Acest contract de mandat nu a fost desființat de către o instanță de judecată, aceasta în condițiile în care contractul de mandat nu are inserat printre clauze vreun pact comisoriu de gradul 4. Așadar, asupra legalității actului administrativ contestat există o puternică îndoială.
Ca urmare, prima condiție de admisibilitate cererii de suspendare a executării ordinului este pe deplin îndeplinită în raport de prev. art. 14 alin. 1 din Legea nr.554/ 2004, fiind în prezența unui caz justificat.
În ce privește cea de-a doua condiție, aceea a prevenirii unei pagube iminente, suspendarea ordinelor atacate este utilă, având în vedere că eliberarea reclamantului din funcție, fără nici un motiv, în mod vădit abuziv, este o măsură extremă, cu consecințe grave, imediate asupra reclamantului, a familiei sale, în condițiile în care rămâne fără de muncă. Ordinul atacat îi ngrădește în mod ilegal drepturile care îi revin potrivit contractului de mandat care își produce în continuare efectele.
De asemenea, ordinele atacate îl împiedică să își execute obligațiile asumate prin același contract de mandat.
Ordinele atacate prejudiciază în mod grav interesul legitim al reclamantului, în condițiile în care măsura a fost dispusă ca urmare a unor interese strict politice, fără legătură cu performanțele reclamantului.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul, acesta arată că în ceea ce privește "dreptul vătămat", sfera de aplicare a drepturilor aparate de Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, cuprinde doar drepturile cuprinse în Constituție, legi sau alte acte normative, cărora li se aduce o atingere printr-un act administrativ.
Însăși legiuitorul a considerat oportună "limitarea" categoriilor de drepturi care pot fi apărate, în caz de atingere, pe calea contenciosului administrativ.
Nu intră în sfera de aplicare a dispozițiilor Legii nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, drepturi care se din raporturi juridice private.
În cererea sa de chemare în judecată, reclamantul nu face referire la dreptul cuprins de Constituție, legi sau alte acte normative, căruia i s-a adus o atingere prin actele administrative atacate.
Astfel cum sunt definiți termenii de "interes legitim public" și "interes legitim privat" de către dispozițiile Legii nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, "interesul legitim", indiferent că este privat sau public, are în vedere punerea în executare a acelor drepturi care intră în sfera de aplicare a Legii contenciosului administrativ, pe cale de consecință, numai acelor drepturi recunoscute de Constituție, lege sau alte acte normative, cărora Ii se aduce atingere prin actele administrative.
Deoarece reclamantul nu face referire care dintre aceste drepturi i-a fost încălcat, nici nu poate opune autorității emitente existența interesului legitim, indiferent de forma de manifestare, privat sau public.
Reclamantul nu precizează în concret nici care sunt împrejurările de fapt și de drept care să creeze asupra legalității actului administrativ o puternică îndoială.
Reclamantul nu invocă existența unor cazuri bine justificate cu privire la Ordinul nr.38/24.12.2008, situație în care instanța trebuie să respingă cererea de suspendare ca nemotivată cu privire la acest act administrativ.
Cu privire la Ordinul nr.37/24.12.2008, singurul asupra legalității căruia, în opinia reclamantului, planează "o puternică îndoială", învederează instanței următoarele aspecte: actul administrativ este definit de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, în cadrul art. 2 alin. (1) lit.c; dispozițiile art. 13 alin. (4) și (5) din nr.HG367/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor, cu modificările și completările ulterioare, specifică modul în care se, modifică și sting raporturile juridice între conducătorii unităților aflate sub autoritatea Ministerului Transporturilor și autoritatea publică; aplicând principiul simetriei actelor juridice, reclamantul a fost numit în funcția de director general și mandatat să conducă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în vederea executării art. 13 alin. (4) din nr.HG367/2007, prin ordin emis de Ministerul Transporturilor și al art. 14 alin. (5) lit. r) din Statutul aprobat prin nr.OUG84/2003 pentru înființarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin reorganizarea Regiei Autonome "Administrația Națională a Drumurilor din România", aprobată prin Legea nr.47/2004, ca atare raportul juridic între această autoritate și reclamant s-a născut în baza ordinului de numire emis în aprilie 2008; Ordinul nr. 37/24.12.2008 este un act administrativ emis de Ministerul Transporturilor și, având aceeași valoare juridica ca și Ordinul de numire, în vederea executării dispozițiilor art. 13 alin. (4) din nr.HG 367/2007, cu modificările si completările ulterioare, care stinge raporturile juridice dintre minister și reclamant; Ordinul nr.37/2008 este un act administrativ cu executare imediată, situație în care măsura suspendării nu poate opera.
În ceea ce privește "paguba iminentă", solicită instanței să constate că nici această condiție nu este îndeplinită, motivele invocate de reclamant fiind superficiale și nedovedite.
Solicită instanței să constate faptul că noțiunea de "pagubă iminentă" poate fi analizată numai în coroborare cu celelalte dispoziții ale Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, determinarea unei "pagube iminente" nu poate opera decât în măsura în care reclamantul poate face dovada încălcării unui drept care intră sub incidențele Legii contenciosului administrativ sau a unui interes legitim public, paguba fiind în realitate materializarea daunelor suportate ca urmare a unei astfel de încălcări.
Cum o astfel de încălcare nu a putut fi determinată în nici un fel de către reclamant, nici nu poate pretinde crearea unei "pagube iminente".
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Transporturilor și se arată că la art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004, se prevede că prin cazuri bine justificate se înțeleg acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului.
Criticile de nelegalitate pe care reclamantul le aduce celor două ordine se referă la faptul că acestea nu sunt motivate în fapt și în drept.
Sub aspectul motivării în drept învederează faptul că, așa cum reiese din preambulul celor două ordine, acestea au ca temei juridic: dispozițiile art.16 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.84/2003 pentru înființarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora în perioada în care statul este acționar majoritar, consiliul de administrație și președintele acestuia sunt numiți prin ordin al ministrului transporturilor, președintele consiliului de administrație fiind și directorul general al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România; dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, cu modificările și completările ulterioare; dispozițiile art.46 alin.3 din Legea nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României potrivit cărora, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, ministrul emite ordine, în condițiile legii.
Sub aspectul motivării în fapt învederează că actul revocării, ca și cel al mandatării, se producead nutum.
În speță, reclamantul a deținut funcția de director general al potrivit Ordinului ministrului transporturilor nr.500/18.04.2008 emis în conformitate cu dispozițiile art.16 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.84/2003 și ale art. 13 alin.4 din Hotărârea Guvernului nr.367/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor.
Între reclamant și minister, prin efectul nr.500/2008, s-au născut raporturi de drept societar, respectiv de mandat, care, odată cu intrarea în vigoare a G nr.79/2008, au generat încheierea contractului de mandat între reclamant și
Prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr.37/2008, reclamantului i-a fost revocat mandatul acordat prin Ordinul ministrului transporturilor nr.500/2008, cu respectarea condițiilor stipulate de Codul civil și de cel comercial privitoare la mandat, care prevăd faptul că mandantul poate, când voiește, revoca mandatul, dar și a celor impuse de Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale.
Astfel, aplicând principiul simetriei actelor juridice, în exercitarea atribuțiilor conferite de art.16 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.84/2003 și de art. 14 alin.4 teza a doua din Statutul, ministrul transporturilor și infrastructurii a dispus prin art.1 din nr.37/2008 eliberarea din funcție a reclamantului iar, în virtutea atribuțiilor conferite de alin.2 și 4 ale art. 18 din Statutul, anexă la.OUG nr.84/2003, ministrul transporturilor și infrastructurii, prin art.2 al nr.37/2008, a mandatat membrii consiliului de administrație să înceteze, prin revocare, contractul de mandat încheiat cu reclamantul.
Sub aspectul fundamentării de facto a Ordinului ministrului transporturilor și infrastructurii nr.37/2008 prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de director general al reiterează faptul că, în conformitate cu dispozițiile ce au reprezentat fundamentul juridic al emiterii acestui act, ordinul de eliberare din
funcție nu trebuia, sub sancțiunea nulității, astfel cum în mod greșit susține reclamantul, motivat în fapt.
În ce privește paguba iminentă, art.2 alin.1 lit.ș din Legea nr.554/2004 definește paguba iminentă ca fiind un prejudiciu material viitor și previzibil, sau după caz, perturbarea previzibilă a funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public.
instituția suspendării actului administrativ, legiuitorul a dorit să-l apere pe cel care se consideră vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim, împotriva unei pagube care cu greu ar putea fi acoperită, chiar și în condițiile în care actul administrativ atacat ar fi anulat.
Argumentele invocate de către reclamant în susținerea cererii nu sunt de natură a crea convingerea că, chiar și în situația în care s-ar anula nr.37/2008, ar fi foarte dificil sau chiar imposibil de reparat paguba cauzată.
Reclamantul justifică acest prejudiciu prin prisma imposibilității ducerii la îndeplinire a obligațiilor stabilite în contractul de mandat precum și prin faptul că nu va avea un loc de muncă.
Contractul de mandat și-a încetat efectele la data de 24.12.2008, motiv pentru care drepturile și obligațiile statuate în cuprinsul acestuia nu mai subzistă.
În situația în care ordinul ar fi anulat de către instanțele judecătorești, părțile ar fi repuse în situația anterioară, cu plata remunerației cuvenite reclamantului, ceea ce duce la concluzia că nu se poate vorbi despre o pagubă iminentă în sensul dispozițiilor legale.
Mai mult decât atât reclamantul, prin semnarea contractului de mandat a fost de acord cu încetarea acestuia în cazul revocării mandatului, motiv pentru care nu poate justifica paguba iminentă nici prin prisma faptului că nu va avea un loc de muncă.
În ceea ce privește Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr.38/2008, reclamantul nu indică în nici un fel cazul bine justificat și paguba iminentă care să determine suspendarea acestui act.
Examinând actele dosarului, instanța constată că cererea de suspendare a executării Ordinului nr.37/24.12.2008 și a Ordinului nr.38/24.12.2008 emise de pârâtul Ministerul Transporturilor și este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform disp. art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, persoana vătămată,odată cu sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul, poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Prin urmare, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite, cumulativ, două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Aceste două condiții prevăzute în mod imperativ de textul legal impun un caracter de excepție măsurii suspendării executării actului administrativ și necesitatea dovedirii efective a unor împrejurări care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminenței producerii pagubei.
În speță, prin motivele invocate în cererea de suspendare, reclamantul nu a făcut dovada producerii unei pagube iminente ca urmare a executării celor două acte administrative.
producerii pagubei trebuie să fie dovedită în concret și nu doar afirmată. Simpla executare a actului administrativ nu demonstrează iminența producerii unei pagube care ar trebui să constea într-o consecință a executării, altfel s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării. Reclamantul nu a făcut dovada consecințelor grave și imediate și nici a faptului că nu are alt loc de muncă, aspecte afirmate doar în cererea de suspendare.
În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, instanța constată că criticile de nelegalitate cu privire la cele două ordine, trebuie să ofere prin raportare la probe, suficiente indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a ase analiza pe fond conținutul actului.
În speță, criticile de nelegalitate pe care le invocă reclamantul, respectiv faptul că ordinele emise de pârât sunt nemotivate în fapt și în drept, sunt aspecte care vizează analizarea pe fond a celor două acte administrative. Mai mult, la o cercetare sumară a legalității celor două ordine se poate constata că acestea sunt emise în baza legii, respectiv a actelor normative indicate în mod expres în cuprinsul acestora, iar faptul dacă aceste ordine trebuie sau nu să fie motivate în fapt va putea fi verificat doar de instanța care va judeca fondul litigiului, prin prisma actelor normative aplicabile în materie.
Pentru aceste considerente instanța constată că cererea de suspendare formulată de reclamantul este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către pârâtul Ministerul Transporturilor și va fi respinsă, nefiind dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamantul, domiciliat în O,-, - .6, jud.B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și B,-, sector 1 și, citat la sediul Ministerului Transporturilor și.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâtul Ministerul Transporturilor și.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.hot.; 24.02.2009
Tehnored.; 27.02.2009; 5 ex.;
- trei exemplare comunicate cu:
- reclamantul din O, str.-.-, nr.18, -.6, jud.
- pârâții:
- Ministerul Transporturilor și B,-, sector 1 și
-, la sediul SA - B,-, sector 1
la expediție 02.03.2009
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona
