Anulare act administrativ . Decizia 301/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 301/CA
Ședința publică de la 28 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - - SRL, cu sediul în T,-, -.B,.1, județ T, împotriva sentinței civile nr. 39/4.01.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât - CONSILIUL LOCAL, cu sediul în T,- și intimatul intervenient -, domiciliat în T,-, -.A,.10, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta reclamantă av. G în baza împuternicirii avocațiale nr. 40/2008 depusă la dosar, pentru intimatul pârât a răspuns av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 41/2008 depusă la dosar, pentru intimatul intervenient a răspuns av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 04723/2008 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de reclamantă este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei conform chitanței nr. CT -/8.05.2008 depusă la dosar și timbru judiciar de 0,30 lei.
Pentru recurenta reclamantă av. G depune la dosar planșe fotografice cuprinzând și explicații cu privire la amplasarea în spațiu a imobilului, a comunicat și intimaților câte un exemplar.
Nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Pentru intimați apărătorii aleși arată că nu au cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.
Având cuvântul pentru recurenta reclamantă av. G susține motivele de recurs arătând în esență că a criticat hotărârea instanței pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, la termenul de judecată din 7 decembrie 2007, cu încălcarea legii, a fost constituită dintr-un singur judecător, deși la acel termen s-au purtat discuții legate de fondul cauzei - nefiind vorba de o simplă amânare, instanța a fost compusă dintr-un singur judecător, așa cum rezultă din încheierea de ședință. Cum la aceste dezbateri instanța nu a fost constituită potrivit dispozițiilor legale, consideră că se impune casarea hotărârii atacate în temeiul dispozițiilor art. 312 pct.3 Cod procedură civilă.
În mod greșit instanța de fond a respins cererea de suspendare a cauzei formulată în temeiul dispozițiilor art. 183 Cod procedură civilă și de trimitere a cauzei la parchet pentru a se face cercetări cu privire la infracțiunea de fals și uz de fals. A înțeles reclamanta a formula o astfel de cerere având în vedere că documentația prezentată conține ștersături, modificări și adăugiri. Deși până în anul 2005 societatea Iad eținut teren numai în cotă indiviză, documentația prezentată de pârâtă și furnizată de intervenient, documentație pretins a fi executată însă din 1993-1994 are mențiuni contrafăcute privind o suprafață exclusivă a societății încă de atunci. Deși modificările privind suprafața exclusivă sunt grosolan executate, instanța respinge cererea cu motivarea că aceste aspecte sunt deja cercetate de parchet, în condițiile în care nu există nici un act la dosar care să sprijine această afirmație. Această soluție de respingere a cererii a avut repercursiuni asupra fondului cauzei, expertul a avut în vedere la efectuarea lucrării documentația prezentată în această formă.
O altă critică vizează soluția de respingere dată excepției de nelegalitate invocată de reclamantă referitor la contractul de concesiune și actul adițional încheiat intervenientului. Arată că a invocat excepția de nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004. Din punctul de vedere al reclamantei este un act administrativ nelegal chiar dacă este bilateral, reclamanta este vătămată în drepturile sale. La baza încheierii contractului de concesiune trebuia să existe o hotărârea a Consiliului Local, act unilateral administrativ, fiind îndriduită reclamanta a-l contesta. Acest contract are la bază actul unilateral - hotărârea pârâtului Consiliul Local T de a dispune concesionarea unei suprafețe de teren intervenientului.
Mai arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că respectivul contract de concesiune încheiat intervenientului nu avea cum să-i vatăme un drept sau un interes legitim al reclamantei. Din cuprinsul cererii de intervenție rezultă că acesta l-a notificat să-și ridice construcția de pe terenul concesionat. . de o concesionare a unui teren ce nu-i este aferent construcției sale recunoaște în cererea de intervenție că l-a notificat pentru a-și ridica de pe terenul respectiv propria construcție, ridicată cu toate autorizațiile necesare. Mai mult, a fost nevoită reclamanta să inițieze procedura administrativă și apoi cea din fața instanței de judecată numai după ce s-a pus în vedere de către pârâtă vă va fi demolată și chiar s-a încercat a se trece la executarea acestei măsuri abuzive.
De asemenea, mai arată că în mod greșit instanța de fond a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, argumentându-și soluția pe concluziile unei lucrări departe de a fi de specialitate. Deșii s-a cerut expertului identificarea și măsurarea terenului de sub clădire, expertul a considerat, potrivit propriilor afirmații, că nu este necesar să efectueze alte măsurători la teren, mulțumindu-se cu aceeași documentație pe care a reclamat-o ca fiind falsă. Expertul nu a lămurit dacă construcția reclamantei se află la parter sau nu. Noțiunea de sub scară nu poate aparține unui specialist căruia i se cere să indice amplasamentul proprietăților din clădire, parter, etajul 1.
Pe fondul cauzei, cererea este întemeiată, probatoriul administrat în cauză, în marea majoritate, demonstrând susținerile reclamantei. Construcția proprietatea societății aflată la parterul 5 de pe strada B din municipiu este o construcție definitivă și a fost ridicată în conformitate cu autorizația de construire eliberată de Primăria Municipiului Suprafața de 17,35 mp a cărei concesionare a solicită este teren aferent construcției - spațiu comercial proprietatea reclamantei. Pentru această suprafață îndreptățită la concesionare este reclamanta, care folosește acest teren.
Față de motivele expuse pe larg în cererea de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare sau reținerea și modificarea hotărârii atacate iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pentru intimatul pârât av. solicită respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Arată că temeiul de drept invocat de reclamantă îl reprezintă dispozițiile art. 3 din Legea nr. 219/1998, actualmente abrogate prin OUG nr. 34/2006 intrat în vigoare la 30 iunie 2006. Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 219/1998, procedura de concesionare se inițiază de concedent în speță autoritatea administrativă locală sau investitorul interesat. Cererea a fost făcută e reclamantă prin administrator, situație în care nu mai subzistă această obligație. Refuzul pârâtei de a da curs favorabil solicitării reclamantei s-a fundamentat pe faptul că pentru terenul în litigiu s-a încheiat contratul de concesiune cu intervenientul înregistrat sub nr. 3913/19.07.2005 cât și actul adițional la acesta pentru suprafața totală de 524,48 mp din care 38,30 mp în cota indiviză de 15,18 mp în cotă exclusivă.
În mod eronat se susține de către recurentă că hotărârea în ceea ce privește soluționarea cererii de concesionare a suprafeței de 17,35 mp formulată de societate a fost luată unilateral de către conducerea Consiliului Local cu încălcarea prevederilor art. 39 din legea nr. 215/2001, în realitate această solicitare a fost discutată în ședința Consiliului Local al Municipiului T din data de 31.05.2006. Spațiul este concesionat în cotă exclusivă numitului prin actul adițional la contractul de concesiune nr. 3913/2005, nemaiputând face obiectul unei alte concesiuni.
Atât din expertiza cât și din documentațiile depuse la dosar rezultă că această construcție se află pe terenul aparținând domeniului public, sediul CEC aflându-se la parterul de locuințe, la fel și sediul fostului, terenul de sub construcție fiind în cote indivize cu cel al locatarilor, în acest fel consemnându-se în contractul de concesiune dar și în certificatul de atestare a dreptului de proprietate a CEC.
Solicită respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Depune note scrise.
Având cuvântul pentru intimatul intervenient av. solicită respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Arată că în mod eronat se susține că hotărârea, în ceea ce privește soluționarea cererii de concesionare a suprafeței de 17,35 mp formulată de societate a fost luată unilateral de către conducerea Consiliului Local, cu încălcarea prevederilor art. 39 și următoarele din Legea nr. 215/2001, această solicitare a fost discutată în ședința Consiliului Local al Municipiului T din data de 31.05.2006 la ordinea 48, sens în care s-a depus o copie a ordinii de zi a acestei ședințe. Mai mult acest spațiu este concesionat în cotă exclusivă intimatului prin actul adițional la contractul de concesiune nr. 3913/19.07.2005 și nu mai poate face obiectul unei alte concesiuni. În ce privește excepția de nelegalitate arată că acest contract este un act bilateral, astfel că în mod corect instanța de fond a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantă.
Solicită respingerea recursului.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 30.06.2006 și înregistrată sub nr.3105/2006 la Tribunalul Tulcea, reclamanta - SRL Tas olicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local T anularea Deciziei nr. G/3498/1 iunie 2006 emisă de pârâtă, decizie prin care i s-a respins propunerea de concesiune pentru suprafața de 17,35 mp teren aferent construcției proprietatea sa situată în T, str. B, -. 5, parter și a fost obligat să elibereze terenul respectiv.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să primească propunerea sa de concesionare și să organizeze licitația de concesionare conform legii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în anul 1992, în imobilul din T, str. B -. 5 ființa sediul, ocupând parterul, etajul I și II al clădirii. Terenul aferent era în administrarea, iar prin contractul nr.3226/19.04.1992 Taî nchiriat societății reclamante o parte din acest teren, necesar edificării unui spațiu comercial.
În baza autorizației de construire nr.3781/11 iunie 1992, reclamanta a ridicat la parterul 5, sub scara de acces dinspre partea de nord a clădirii, o construcție având destinația de spațiu comercial. Pentru că nu a obținut titlul de proprietate pe terenul aferent clădirii în temeiul nr.HG834/1991, în prezent terenul aparține Consiliului Local
Reclamanta a solicitat să i se concesioneze suprafața de 17,35. motivând că este terenul aferent unei construcții definitive, cu fundație proprie și stâlpi metalici de susținere a tavanului.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a contractului de concesiune încheiat cu o altă persoană pentru terenul aferent construcției proprietatea sa. A precizat reclamanta că, contractul de concesiune și actul adițional încheiat cu sunt lovite de nulitate absolută întrucât s-au încălcat dispozițiile Legii nr.219/1998 modificată și completată care reglementează regimul concesiunii. Totodată a solicitat, pentru soluționarea excepției de nelegalitate,introducerea în cauză a numitului.
Prin sentința civilă nr.39/2008 Tribunalul Tulceaa respins ca nefondate atât cererea principală cât și cererea de intervenție formulată de. De asemenea, a respins ca nefondată excepția de nelegalitate invocată de reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a invocat ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art.3 din Legea nr.219/1998, actualmente abrogată prin nr.OUG34/2006, intrată în vigoare la 30 iunie 2006, chiar data cererii de chemare în judecată.
S-a reținut, însă, că potrivit dispozițiilor art.298 din acest act normativ, procedurile începute sub legea veche se vor continua sub imperiul acelei legi, respectiv Legea nr.219/1998, iar potrivit dispozițiilor art.6 din Legea nr.219/1998, procedura de concesionare se inițiază de concedent, în cazul în speță autoritatea administrativă locală, sau de investitorul interesat.
Numai în situația în care era inițiată de pârâtă, atunci exista obligația acesteia ca în termen de 30 de zile să emită studiul de oportunitate.
În cazul în speță, cererea a fost făcută de reclamantă prin administrator, situație în care nu mai subzistă această obligativitate.
Ori dispozițiile art.3 din Legea nr.219/1998 prevăd că autoritatea administrativă locală poate, printre altele, și concesiona un bun, cum este în situația dată terenul pe care-l are în administrare ca bun făcând parte din domeniul privat al localității. Aceasta înseamnă că este la latitudinea autorității în cauză de a soluționa favorabil sau nu cererea făcută de reclamantă și nu o obligație.
Refuzul pârâtei de a da curs favorabil solicitării reclamantei s-a fundamentat pe faptul că pentru terenul în litigiu s-a încheiat contractul de concesiune cu intervenientul înregistrat sub nr. 3913/19.07.2005, cât și actul adițional la acesta pentru suprafața totală de 523,48. din care 38,30. în cotă indiviză și 15,18. cotă exclusivă. În timpul ființării acestui contract, mai exact la 16.05.2006, deci după mai bine de 1 an, reclamanta a solicitat concesionarea acelei suprafețe astfel încât acel contract, fiind anterior, nu avea cum să-i vatăme un drept al său sau un interes legitim.
Cu privire la excepția de nelegalitate invocată de reclamantă, instanța a reținut că motivul invocat, respectiv frauda la lege, nu a fost dovedit întrucât din documentația depusă de către pârâtă și care a stat la baza încheierii contractului de concesionare, nu rezultă că a fost încălcată vreo normă legală, concedentul având în vedere atât suprafața - cotă indiviză - cât și suprafața - cotă exclusivă a intervenientului.
Aceasta din urmă a devenit proprietar al construcției - sediu T prin cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1288/28 iunie 2005 având ca obiect un magazin de prezentare și suprafața utilă de 120.03.
În acest contract s-a menționat că imobilul a fost dobândit prin cumpărare de soții de la I, fiind întabulat la Cartea funciară la nr.12033/ la CP.I T, iar pentru terenul aferent de 38,30. s-a încheiat cu pârâta contractul de concesiune nr.3596/15 iunie 2005, iar prin act adițional s-a concesionat și suprafața de 15,30. în cotă exclusivă pentru intervenient.
Deși reclamanta pretinde că suprafața de teren concesionată lui în cotă exclusivă de 15,30. ar fi cea care reprezintă terenul aferent construcției ridicate de către acesta, totuși expertiza efectuată în cauză a concluzionat că această suprafață este cea de sub construcția aparținând intervenientului pe care se află construcția reclamantei.
Pe fond, prima instanță a apreciat că refuzul pârâtei de a atribui reclamantei în concesiune suprafața de teren în litigiu este justificat deoarece contractul de închiriere încheiat cu T în anul 1992, pentru o suprafață de doar 5. nu este încheiat legal, valabilitatea acestuia fiind contestată de actuala conducere. Fiind domeniu public, terenul aferent construcției nu poate fi decât concesionat, închiriat, etc. iar cel care are abilitarea legală de aof ace este concedentul, astfel explicându-se și rațiunea pentru care cererile în cauză au fost adresate acestuia.
S-a mai reținut că, oricum, în cadrul procedurii contenciosului administrativ, care este o procedură specială în materia atacării actelor administrative emise de o autoritate publică, nu se poate constata nici dreptul de proprietate și nici nu se pot compara titlurile opuse de părți pentru că astfel ne-am situa într-o veritabilă acțiune în realizarea dreptului cum este revendicarea. De aceea, cercetându-se numai sub aspectul legalității refuzul de a iniția procedura concesionării, cât și a contractului de concesiune încheiat în favoarea unui terț, instanța a constatat că acesta este legal, iar răspunsul nefavorabil comunicat reclamantei este justificat.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală, invocând disp. art.304 pct.1 și 9 Cod de procedură civilă.
Prezentând situația de fapt, recurenta a arătat, în esență, că deține în mod legal, încă din anul 1992, o construcție - spațiu comercial - situată în T, Strada B, la parterul 5, construcție edificată în temeiul autorizației de construire nr.3781/11.06.1992 pe teren deținut în baza contractului de închiriere nr.3226/19.04.1992 modificat prin contractul nr.808/1.02.1996 încheiat cu CEC.
Cu privire la hotărârea primei instanțe, recurenta a invocat următoarele critici:
1. la termenul de judecată din 7.12.2007 instanța nu a fost constituită potrivit dispozițiilor legale, în sensul că, deși s-au purtat discuții legate de fondul cauzei, nefiind o simplă amânare, instanța a fost compusă dintr-un singur judecător.
2. în mod greșit instanța a respins cererea de suspendare a cauzei în temeiul art.183 Cod de procedură civilă și de trimitere a cauzei la parchet pentru a se face cercetări cu privire la infracțiunea de fals și uz de fals. Documentația depusă de pârâtă cu privire la terenul deținut de-a lungul timpului de - SA cuprinde ștersături, adăugiri și modificări și este în totală contradicție cu documentația reclamantei.
3. soluția de respingere a excepției de nelegalitate invocată de reclamantă cu privire la contractul de concesiune și actul adițional încheiat de pârâtă cu intervenientul este greșită deoarece soluția instanței de fond se întemeiază pe documentația depusă de pârâtă, defăimată ca falsă de reclamantă. Mai mult, terenul concesionat intervenientului este aferent construcției proprietatea reclamantei, astfel că, fiind somată să-și demoleze construcția, reclamanta este vătămată în drepturile sale prin contractul de concesiune menționat.
4. în mod greșit prima instanță a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză dispus în cauză, obiecțiuni ce vizau faptul că expertul nu a verificat întinderea drepturilor tuturor proprietarilor asupra terenului aferent, nu a efectuat măsurători la teren și nu are specialitatea în construcții civile, astfel cum s-a solicitat.
5. pe fond, cererea reclamantei este întemeiată deoarece suprafața de 17,35 mp a cărei concesionare a solicitat-o este teren aferent construcției - spațiu comercial - proprietatea sa, construcția este definitivă și a fost edificată cu respectarea autorizației de construire, a certificatului de urbanism și a proiectului întocmit de - Proiect SA.
În dovedirea susținerilor sale, recurenta a depus la dosarul cauzei, în copie: plan de amplasare în zonă, releveu spațiu comercial, fișa corpului de proprietate și plan de situație, adresa nr.86/14.01.2008 eliberată de Direcția pt. Agricultură și Dezvoltare Rurală T, adresa nr.7637/9.01.2008 eliberată de OCPI, contractul de schimb autentificat sub nr.446/2007 încheiat între intervenientul și CEC SA T, adresa nr.4420/29.04.2008 emisă de CEC, referatul din 20.12.2007 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, planșe fotografice.
Intimatul - pârât Consiliul Local T, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că reclamanta a solicitat concesionarea unei suprafețe de teren de 17,35 mp, deși contractul de închiriere încheiat cu CEC avea ca obiect doar suprafața de 5 mp. Mai mult, valabilitatea contractului de închiriere este contestată de actuala conducere a CEC, iar spațiul în litigiu este concesionat în cotă exclusivă numitului, nemaiputând face obiectul unei alte concesiuni. A ami susținut intimatul că nu există identitate între cele două suprafețe de teren în discuție, deoarece din procesul verbal încheiat la data de 29.07.1993 pentru delimitarea incintei cu denumirea de Reprezentanță T reiese că spațiul a cărui concesionare o solicită reclamanta aparține și nu CEC.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește compunerea instanței de la termenul de judecată din 7.12.2007, din verificarea încheierii de ședință rezultă că dosarul a fost luat de un singur judecător, cauza fiind amânată pentru data de 20.12.2007 la cererea avocatului care a invocat imposibilitatea de prezentare în instanță, pentru studiul raportului de expertiză depus în cauză și pentru ca pârâtul să depună la dosar procesul verbal încheiat cu intervenientul. Se reține că potrivit art.126 Cod de procedură civilă, părțile pot cere instanței, la începutul ședinței, amânarea pricinilor care nu sunt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoacă dezbateri. Această amânare se poate face și de un singur judecător. Ori, în cauză, s-a dispus amânarea fără a se lua alte măsuri și fără ca instanța să intre în dezbateri, situație ce se încadrează în disp. art.126.
Referitor la cererea de suspendare întemeiată pe art.183 Cod de procedură civilă și de trimitere a cauzei la parchet pentru cercetarea infracțiunilor de fals și uz de fals, însăși recurenta a afirmat existența unei astfel de plângeri aflată în curs de cercetare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, dovadă fiind referatul acestei instituții din data de 20.12.2007. În orice caz, suspendarea judecății reprezintă o facultate și nu o obligație pentru judecător care poate aprecia, funcție de importanța probatorie a înscrisurilor defăimate ca false, dacă se impune sau nu suspendarea cauzei.
Cu privire la expertiza tehnică dispusă în cauză, Curtea reține că, față de obiectivele propuse de reclamantă, calificarea expertului este cea corespunzătoare. Astfel, în principal, reclamanta a solicitat identificarea și măsurarea terenului de sub spațiul comercial și stabilirea regimului juridic al acestui teren, precum și identificarea terenului concesionat intervenientului prin contract și actul adițional, aspecte ce țin de măsurătorile topografice și nu de construcțiile civile. Celelalte obiective referitoare la legalitatea construcției reclamantei și la poziționarea construcției intervenientului nu necesită neapărat studii de altă specialitate, dat fiind faptul că expertul nu a făcut decât o comparare a planurilor existente, iar interpretarea lor este atributul exclusiv al instanței de judecată.
Curtea apreciază, de asemenea, că toate celelalte critici invocate de recurentă sunt nefondate având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și calea procedurală aleasă.
Reclamanta a solicitat, pe calea contenciosului administrativ, anularea Deciziei nr.G/3498/1.06.2006 emisă de Consiliul Local T prin care i s-a respins propunerea de concesiune pentru suprafața de 17,35 mp teren aferent construcției sale din T, strada B, bloc5, parter și a fost obligată să elibereze terenul. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei să primească propunerea de concesionare și să organizeze licitația de concesionare conform legii.
Se reține că adresa contestată de reclamantă nu reprezintă un act juridic administrativ deoarece nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice de drept administrativ, ci doar o înștiințează pe reclamantă în legătură cu respingerea cererii sale privind concesionarea terenului în litigiu. În realitate, acțiunea reclamantei vizează refuzul explicit al pârâtului, ca autoritate publică locală, de a proceda la concesionarea către reclamantă a suprafeței de 17,35 mp aferentă construcției acesteia, refuz ce nu poate fi apreciat ca nejustificat dat fiind faptul că terenul face deja obiectul unui alt contract de concesiune.
Este adevărat că reclamanta deține în mod legal construcția - spațiu comercial - situată în T, strada B, Bloc 5, parter, edificată cu acordul autorității locale în baza autorizației de construire nr.3781/11.06.1992, însă eliberarea autorizației a avut la bază contractul de închiriere nr.3226/19.04.1992 încheiat cu CEC, ulterior stabilindu-se că CEC nu era proprietar al terenului și că acesta aparține unității administrativ teritoriale. Într-o atare situație, reclamanta poate apela la mijloacele de protecție juridică puse de lege la dispoziția de bună-credință. Curtea consideră că nu există o obligație impusă prin lege în sarcina pârâtului de a proceda la concesionarea terenului în litigiu către reclamantă, astfel că refuzul său de a declanșa procedura de concesionare nu ar putea fi cenzurat de către instanța de judecată.
Mai mult, se reține că obiectul contractului de concesiune încheiat între autoritatea locală și intervenientul constă în suprafața de 38,30 mp în indiviziune și 15,30 mp în cotă exclusivă, ultima suprafață de teren fiind situată sub scara de acces către construcția intervenientului. Din înscrisurile depuse în cauză, respectiv contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr.584/2004 și 1288/2005, rezultă că această scară este cuprinsă în suprafața construită de 120,02 mp, fiind dobândită de către intervenient prin cumpărare. Într-o atare situație, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu se poate constata nulitatea contractului de concesiune încheiat în favoarea intervenientului, neputându-se reține fraudarea legii.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
Văzând și disp. art.274 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă - - SRL, cu sediul în T,-, -.B,.1, județ T, împotriva sentinței civile nr. 39/4.01.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât - CONSILIUL LOCAL, cu sediul în T,- și intimatul intervenient -, domiciliat în T,-, -.A,.10.
Obligă recurenta la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul Consiliul Local al Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 28 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond - (red.)
Red.dec. jud.
2 ex./
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Elena Carina Gheorma, Adriana Gherasim
