Anulare act administrativ . Sentința 3010/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3010
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul SECTORUL 3, prin Primar în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pârâții și, lipsind reclamantul Sectorul 3 și pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care pârâții arată că nu mai au înscrisuri de depus sau alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Pârâții solicită respingerea acțiunii și menținerea Hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 560/10.11.2008.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 2 decembrie 2008, reclamantul SECTORUL 3, prin Primar, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, și, anularea Hotărârii nr. 560/10.11.2008 adoptată de pârâtul CNCD urmare a sesizării adresate acestuia de către pârâții de rândul 2 și 3.
În motivarea plângerii sale, reclamantul a învederat instanței nelegalitatea hotărârii contestate, prin care pârâtul CNCD a reținut caracterul discriminatoriu al criteriului suplimentar privind stabilirea ordinii de prioritate în soluționarea cererilor de repartizare a locuințelor, avut în vedere de HCL sector 3 nr. 39/2002, anume ca solicitantul să nu figureze cu mențiuni în cazierul judiciar.
Astfel, potrivit art. 30 alin. 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 114/1996, autoritățile locale pot impune criterii suplimentare în vederea stabilirii ordinii de prioritate pentru repartizarea locuințelor, iar în lumina acestor prevederi a fost emisă HCL sector 3 nr. 39/2002. Această hotărâre prevede criterii ce au un caracter general nu individual, a primit avizul de legalitate din partea Prefecturii mun. B și nu a fost atacată până în prezent, producându-și efectele.
Potrivit art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000, mai arată reclamantul, sunt discriminatorii "criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare", prevederi în care se încadrează criteriul în discuție, anume lipsa cazierului judiciar.
judiciar, potrivit art. 1 din Legea nr. 290/2004, se organizează "În scopul prevenirii și combaterii faptelor prevăzute și pedepsite de legea penală, ca mijloc de cunoaștere și identificare operativă a persoanelor care au comis infracțiuni contra persoanei și a libertății acesteia, a patrimoniului și, în general, a ordinii de drept".
Reclamantul mai arată că trebuie avut în vedere că orice persoană poate redobândi prin reabilitare toate drepturile de care se bucura înainte de comiterea faptei penale, prin urmare cazierul judiciar are un caracter temporar.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 16 iunie 2009, pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că, pentru a ne afla în domeniul de aplicare al art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să aibă la bază unul din criteriile prevăzute și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una din categoriile prevăzute în textul de lege amintit.
Introducerea criteriului suplimentar la stabilirea priorității de atribuire a unei locuințe ANL, respectiv la prelungirea contractului de închiriere, anume ca solicitantul să nu figureze cu mențiuni în cazierul judiciar este un criteriu aparent neutru, care dezavantajează categoria persoanelor care au cazier judiciar.
În prezenta cauză trebuie dată incidență prevederilor art. 4 din ordonanță, care definesc noțiunea de categorie defavorizată "categorie defavorizată este acea categorie de persoane care fie se află pe o poziție de inegalitate în raport cu majoritatea cetățenilor datorită diferențelor identitare față de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere și marginalizare".
Or, persoanele care figurează cu cazier judiciar constituie categorie defavorizată în accepțiunea legii, iar introducerea acestui criteriu, deși aparent este justificată de un scop legitim, mijloacele de atingere a acestui scop nu sunt adecvate și nici necesare într-o societate care trebuie să sprijine integrarea acestor categorii.
În timp ce criteriul ar putea urmări, arată pârâtul CNCD, un scop legitim în cazul persoanelor care au mențiuni în cazier, dar numai în strânsă legătură cu săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală privind conviețuirea pașnică în spațiul închiriat alocat ori în legătură cu nerespectarea obligațiilor în calitate de chiriaș, legitimitatea unui asemenea criteriu nu poate fi privită analog în celelalte conjuncturi, în legătură cu fărădelegi discordante cu natura bunului accesat și scopul atribuirii acestuia.
Prezenți în fața instanței în ședința publică de astăzi, urmare a introducerii lor în cauză după aplicarea art. 161din Legea nr. 554/2004, ca titulari ai sesizării adresate CNCD, pârâții și au solicitat instanței respingerea plângerii reclamantului, cu consecința menținerii hotărârii CNCD ca temeinică și legală.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
1. Prin Hotărârea nr. 560/10.11.2008 ( 9 dosar tribunal), pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a decis, urmare a unei sesizări în acest sens făcută de pârâții și, că aspectele sesizate de aceștia din urmă au caracter discriminatoriu potrivit disp. art. 2 alin. 3 coroborat cu art. 4 din OG nr. 137/2000, Consiliul recomandând depunerea tuturor diligențelor necesare pentru înlăturarea efectelor discriminatorii.
Sesizarea intimaților persoane fizice viza constatarea discriminării prin introducerea unui criteriu suplimentar la prelungirea contractului de închiriere, respectiv lipsa cazierului judiciar.
În susținerea hotărârii sale, pârâtul CNCD a reținut că introducerea criteriului suplimentar la stabilirea priorității de atribuire a unei locuințe ANL; respectiv la prelungirea contractului de închiriere, anume ca solicitantul să nu figureze cu mențiuni în cazierul judiciar este un criteriu aparent neutru, care dezavantajează categoria persoanelor care au cazier judiciar.
Persoanele care figurează cu cazier judiciar, mai arată Consiliul în argumentarea hotărârii sale, constituie categorie defavorizată în accepțiunea art. 4 al ordonanței, care trebuie să se reintegreze, iar societatea nu trebuie să manifeste un comportament de respingere, ci să ajute la integrarea și nu la excluderea acestei categorii.
2. În fapt, prin HCL sector 3 nr. 39/2002 ( 17-18 dosar tribunal), s-au stabilit, dreptcriterii de stabilire a ordinii de prioritatela atribuirea unei locuințe ANL; respectiv la prelungirea contractului de închiriere, următoarele:
- locul nașterii
- numărul membrilor de familie;
- studii;
- loc de muncă;
- angajat al unității administrativ-teritoriale;
- beneficiar al Legii nr. 42/1990/repatriați;
iar dreptcondiții ce trebuie îndeplinite de beneficiar:
- domiciliu stabil în sectorul 3;
- să nu fi avut, să nu aibă și să nu fi înstrăinat o locuință proprietate personală pe teritoriul României, după 01.01.1990;
- să nu figureze cu mențiuni în cazierul judiciar;
- minim un membru al familiei să fie angajat pe perioadă nedeterminată.
3. O primă precizare care se impune în raport de reținerea părților litigante, și nu doar pentru acuratețe, aspect asupra căruia instanța va reveni, este aceea că lipsa mențiunii în cazierul judiciarnu constituie doar un criteriu de stabilire a ordinii de prioritate, ci chiar o condiție ce trebuie îndeplinită de beneficiarpentru atribuirea locuinței, respectiv prelungirea contractului.
4. Potrivit disp. art. 2 alin. 1 din Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare,apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice", iar potrivit art. 2 alin. 2, "Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe".
Art. 4 al aceleiași ordonanțe defineștecategoria defavorizatăca "acea categorie de persoane care fie se află pe o poziție de inegalitate în raport cu majoritatea cetățenilor datorită diferențelor identitare față de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere și marginalizare".
5. Instanța împărtășește întru totul reținerea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării privind includerea pârâților persoane fizice în sfera unei categorii defavorizate, în definirea din teza a doua a textului susmenționat, anume ca persoane care se confruntă cu un comportament de respingere și marginalizare, în considerarea unei condamnări penale ce figurează înscrisă în cazierul judiciar.
De altminteri, chiar instituirea condiției incriminate în prezenta cauză, de către înseși instituțiile statului de astă dată, iar nu de societate, nu face altceva decât să le "consolideze" acestora "defavorizarea" și să potențeze această respingere și marginalizare.
6. Potrivit art. 2 alin. 3 din ordonanță, "Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare".
Curtea reține ca discriminatorieprevederea, condițiainstituită prin HCL sector 3 nr. 39/2002 pentru atribuirea unei locuințe ANL, respectiv prelungirea contractului de închiriere, care dezavantajează persoanele cu cazier judiciar, în baza apartenenței lor la categoria defavorizată a persoanelor condamnate penal, față de celelalte persoane.
7. Instanța urmează a analiza dacă instituirea acestei condiții este justificată obiectiv de unscop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, după ce a reținut inițial că introducerea acestei condiții, anume ca solicitantul să nu figureze cu cazier judiciar, este justificată de un interes legitim, ulterior circumstanțiază: "un asemenea criteriu de departajare, fără a distinge între caracterul mențiunilor din cazierul judiciar, poate fi asimilat, în anumite condiții, unei sancțiuni complementare aplicabile persoanelor care se află în situația prevăzută de criteriul impus. De vreme ce criteriul ar putea urmări un eventual scop legitim în cazul persoanelor care au mențiuni în cazier dar în strânsă legătură cu săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, privind conviețuirea pașnică în spațiul locativ alocat ori în legătură cu nerespectarea obligațiilor în calitate de chiriaș, legitimitatea nu poate fi privită asemănător în celelalte situații".
Din argumentarea CNCD ar reieși că, în opinia acestuia, un eventual scop legitim pentru instituirea unei astfel de condiții ar putea exista doar în situația în care cazierul judiciar ar consemna condamnări penale pentru fapte ce țin de conviețuirea pașnică în spațiul locativ alocat ori în legătură cu nerespectarea obligațiilor în calitate de chiriaș.
Instanța împărtășește această opinie a CNCD, anume că un eventual scop legitim ar putea exista doar în cazul condamnării pentru fapte penale de genul celor menționate, însă trebuie observat că în HCL incriminată nu apare o atare distincție.
Cu alte cuvinte, pentru orice alte fapte penale decât cele care ar avea legătură cu conviețuirea pașnică în locuință ori în legătură cu nerespectarea altor obligații în calitate de chiriaș, o atare condiționare - de a nu deține cazier judiciar - nu are un scop legitim, astfel că argumentarea în privința justificării obiective a tratamentului diferențiat se oprește aici.
Pentru faptele de natura celor menționate mai sus, putându-se reține un scop legitim, analiza instanței trebuie să continue analiza și să determine dacămetodele de atingere ale scopuluiurmărit de o atare condiționare (de fapt, de interdicția antrenată de această)sunt adecvate și necesare.
Aici se impune mai întâi o revenire asupra unui aspect abordat tangențial în paragraful 3, anume că lipsa de mențiuni în cazierul judiciarnu constituie doar un criteriu de stabilire a ordinii de prioritate, ci chiar o condiție ce trebuie îndeplinită de beneficiarpentru atribuirea locuinței, respectiv prelungirea contractului. Cu alte cuvinte, nefiind îndeplinită cerința de a nu avea condamnări penale menționate în cazierul judiciar, persoana în cauză nu poate avea deloc calitatea de beneficiar, șinu doar că nu ar avea prioritate la atribuirea unei locuințe (chestiunea priorității neavând oricum relevanță în cauză, pârâților din prezenta cauză refuzându-li-se prelungirea unui contract de închiriere preexistent).
Mai întâi, Curtea reține caracterul total inadecvat al acestei metode de atingere a eventualului scop legitim urmărit, mai întâi pentru că nu este suficient de acoperitoare. Cu alte cuvinte, pentru atingerea acestui scop nu este necesar ca persoană în cauză să fi fost sancționată penal, ci e suficient, spre pildă, ca într-un contract de închiriere anterior, indiferent de locator, să fi intervenit reziliere judecătorească a acestuia întemeiată pe disp art. 24 lit. b liniuțele doi și trei, anume "chiriașul a pricinuit însemnate stricăciuni locuinței, clădirii în care este situată aceasta, instalațiilor, precum și oricăror alte bunuri aferente lor, sau dacă înstrăinează fără drept părți ale acestora", respectiv "chiriașul are un comportament care face imposibilă conviețuirea sau împiedică folosirea normală a locuinței", indiferent dacă aceste fapte constituie în același timp și infracțiuni și cu atât mai mult indiferent dacă solicitantul a fost condamnat penal pentru asta.
În al doilea rând, măsura este inadecvată întrucât, cel puțin după cum reiese din modul în care reclamantul a pus în practică HCL în privința pârâților, astfel de fapte ilicite se răsfrâng și asupra celorlalți membri ai familiei celui în cauză.
De asemenea, trecând la cercetarea măsurii pe tărâmul proporționalității, instanța reține de asemenea ca justă concluzia în acest sens a CNCD, anume a disproporționalității față de scopul urmărit, instituind o prezumție a recidivei acestui comportament, consacrând astfel de facto o sancțiune complementară pedepsei penale sau o măsură de siguranță în afara legii.
Dimpotrivă, obligația societății și cu precădere a instituțiilor statului este aceea de a asigura un tratament corect, neostracizant, persoanelor care au suferit condamnări penale și de a sprijini reintegrarea lor socială; or, măsura adoptată nu este de natură a respecta aceste exigențe.
Reținând toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază ca întru totul legală și temeinică Hotărârea CNCD, astfel că - în baza art. 20 alin. 9 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare- va respinge ca vădit nefondată prezenta acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul SECTORUL 3, prin Primar, cu sediul în mun. --4, sector 3, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în mun. B,--3, sector 1, și, ambii. în mun. B,-,. 3,. 32, sector 3.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 6 ex. MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
