Anulare act administrativ . Decizia 304/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 304
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 1 FEBRUARIE 2010
CURTEA DIN:
PRESEDINTE: S -
JUDECĂTOR 1: Severin Daniel
JUDECĂTOR 2: Radu Ionel
GREFIER:
*********
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul - pârât MUNICIPIUL - PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 1642 din data de 29.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimatele - reclamante SC FOOD SRL și SC SRL.
La apelul nominal făcut in ședință publică au răspuns recurentul - pârât MUNICIPIUL - PRIN PRIMARUL GENERAL, prin consilier juridic, cu delegație și intimatele - reclamante SC FOOD SRL și SC SRL, prin avocat cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se depun note scrise din partea
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea constată cauza in stare de judecată acordând cuvântul pe recurs.
Recurentul - parat, prin consilier juridic, solicită sa admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate si pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibila, iar in subsidiar ca neîntemeiata.
Intimatele - reclamante, prin avocat, solicită respingerea ca nefondat a recursului promovat. In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii reiterată de către recurentul - parat, apreciază că aceasta a fost respinsă in mod corect de către instanța de fond, constatându-se că actul atacat constituie un veritabil act administrativ atat prin forma pe care o îmbracă, cat și prin efectele produse, neavând relevanță denumirea acestuia.
In ceea ce privește fondul recursului, solicită a se constata că temeiul de drept invocat, art. 33 din Legea nr. 50/1991 nu are relevanță in cauză. Totodată, arată că desființarea construcțiilor pe cale administrativă ar fi posibilă numai in situația existenței unui proces verbal de constatare, a unei dispoziții a primarului. Arată că autorizația de construire este in vigoare nefiind anulată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1642 din 29.04.2009, Tribunalul Bucureștia respins excepția inadmisibilității acțiunii și admis acțiunea formulată de SC FOOD SRL și SC SRL în contradictoriu cu Municipiul prin Primarul General și anulat înștiințarea nr. 02 din 10.12.2008 obligând pârâta la cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că înștiințarea atacată prin care s- pus în vedere reclamantelor să desființeze construcție în termen de 72 de ore este un act susceptibil de produce efecte juridice prevăzând obligații și termene pentru demolarea construcției.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că actul atacat s- întemeiat pe disp. art. 33 din Legea nr. 50/1991 însă, potrivit acestui articol de lege s-ar fi impus sancționarea contravențională înaintea demolării construcției.
De asemenea, se afirmă în sentință că fiind vorba de o construcție provizorie s-ar fi putut dispune ridicarea acesteia doar în cazul în care s-ar fi schimbat regimul urbanistic al zonei.
Împotriva sentinței a declarat recurs Municipiul prin Primar.
În motivarea recursului se arată că înștiințarea atacată nu este un act administrativ așa cum rezultă și din adresa nr. 18/87 Direcției Inspecții și Control General. De asemenea, se arată în recurs că, edificarea construcției s- făcut în baza unei autorizații de construire provizorie și ridicarea se putea dispune la solicitarea Primăriei Municipiului De asemenea, se arată că actul nu s- întemeiat doar pe disp. art. 33 din Legea nr. 50/1991 ci și pe disp. art. 61 alin. 2 și art. 68 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, pe nr. 92/2004, nr. 160/2000 și prevederile Planului urbanistic general.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect că deși înscrisul atacat poartă numele de înștiințare el reprezintă un act de putere prin care autoritate publică decide desființarea unei construcții provizorii. În baza acestei manifestări de voință autorității se drepturi și obligații pentru autoritate și pentru destinatarii actului.
În aceste condiții, nu se poate susține că înștiințarea atacată nu are valoarea unui act administrativ.
Nu are nicio relevanță dacă emitentul îi recunoaște sau nu această calificare ci important este faptul că actul este susceptibil să dea naștere, să modifice sau să raporturi juridice.
În ceea ce privește temeiul de drept al actului, tribunalul a reținut în mod corect că art. 33 din Legea nr. 50/1991 nu poate constitui un temei suficient pentru actul atacat întrucât acest articol impunea, în prealabil, sancționarea contravențională a celor vinovați de construirea nelegală clădirii. Or, în speță, nu s- întocmit nici un act de sancționare contravențională (construcția fiind edificată în baza unei autorizații de construire provizorie). Celelalte temeiuri de drept menționate în cuprinsul hotărârii conțin reglementări generale și nu puteau prin ele însele să justifice luarea unei asemenea măsuri.
Este adevărat, pe de altă parte, că potrivit autorizației de construire provizorie, beneficiarul avea obligația de a desființa construcția în termenul de 72 de ore la solicitarea fără pretinde despăgubiri.
Pentru acest lucru ar fi trebuit să existe însă un act emis de persoana împuternicită să ia decizii în această materie, respectiv de primar întrucât directorul executiv al Direcției de Inspecție și Control General nu are atribuții să decidă ce construcții provizorii se desființează și ce construcții provizorii rămân nedesființate. De asemenea, actul ar fi trebuit să conțină motivare în acest sens (nu o motivare care să facă trimitere la art. 33 din Legea nr. 50/1991) și să se arate rațiunile pentru care s-a decis desființarea construcției întrucât puterea discreționară a autorități care decide desființarea unei construcții nu se poate confunda cu arbitrariu în luarea deciziilor. Primarul Municipiului are libertatea de a aprecia când se impune desființarea unei construcții provizorii, însă decizia lui trebuie să fie argumentată astfel încât să nu apară ca o decizie arbitrară.
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul - pârât MUNICIPIUL - PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 1642 din data de 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimatele - reclamante SC FOOD SRL și SC SRL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Ghica Alina
S
GREFIER
Red.DS
Tehnored. CB/ 2ex.
03.03.2010
Tribunalul București - 9
Judecător fond:
Președinte:Severin Daniel
Judecători:Severin Daniel, Radu Ionel, Ghica Alina
