Anulare act administrativ . Decizia 307/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 307
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 1 FEBRUARIE 2010
CURTEA DIN:
PRESEDINTE: S -
JUDECĂTOR 1: Severin Daniel
JUDECĂTOR 2: Radu Ionel
GREFIER:
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta - pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI - PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 1770 din data de 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimata - reclamantă BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR PRIN LICHIDATOR JUDICIAR INSOLVENCY SPECIALISTS și intimatul - pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI -
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurenta - pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI - PRIN PRIMAR și intimatul - pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI -, reprezentate prin primar și intimata - reclamantă BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR PRIN LICHIDATOR JUDICIAR INSOLVENCY SPECIALISTS, reprezentată prin consilier juridic, cu delegație la dosar,
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea constată cauza in stare de judecată acordând cuvântul pe recurs.
Recurenta -parată, prin reprezentant, solicită admiterea recursului, in temeiul art. 304 pct. 8 și 9. raportate la dispozițiile art. 312 alin 3 teza 1.
Consideră că hotărârea instanței de fond a fost dată cu greșita aplicare a prevederilor Codului Fiscal, apreciind că acestea au întâietate față de dispozițiile reținute de către instanță, respectiv HG 1553/2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale și stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.
In același sens, atrage atenția și asupra punctului de vedere emis de Ministerul Administrației și Internelor solicitat potrivit atribuțiilor acestuia de sprijinire a autorităților publice locale
Solicită Curții a constata că singura excepție prevăzută de legiuitor cu privire la clădirile asupra cărora nu se aplică cota de impozitare intre 5 % și 10 %, sunt clădirile care au fost amortizate potrivit legii, in cazul cărora cota pentru determinarea impozitului pe clădiri este cea prevăzută al alin 2 al art. 253 din Lg 571/2003.
Pentru motivele expuse, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate in sensul respingerii acțiunii.
Intimata - reclamantă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat, sentința atacată considerând-o legală și temeinică. Arată consilierul că in mod judicios s-a constatat față de împrejurarea că reclamanta este o bancă aflată in procedura falimentului, conform HG 1553/2003 nu era obligată să își reevalueze imobilele și nu trebuia a fi încadrată in categoria societăților obligate să plătească un impozit majorat.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1770/11.05.2009 Tribunalul București a admis în parte acțiunea formulată de BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR PRIN LICHIDATOR JUDICIAR INSOLVENCY SPECIALISTS în contradictoriu cu PRIMĂRIA COMUNEI - PRIN PRIMAR și obligat pârâta să restituie suma de 18.831 lei respingând cererea de anulare hotărârii Consiliului local nr. 21/2007.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că hotărârea Consiliului local nr. 21/2007 stabilește cuantumul impozitelor și taxelor locale pe anul 2008 fără produce în mod direct vătămare reclamantei. Vătămarea pe care pretinde reclamanta decurge din modul de aplicare hotărârii.
În speță, tribunalul reținut că reclamanta este bancă aflată în procedura falimentului astfel încât potrivit HG nr. 1553/2003 nu trebuia să reevalueze imobilele.
În consecință, nici autoritățile publice locale nu puteau calcula impozite majorate așa cum sunt ele stabilite prin Hotărârea nr. 21/2007.
Împotriva sentinței au declarat recurs intimații.
În motivarea recursului se arată că aplicarea impozitului de 10% este justificată față de disp. art. 253 alin. 2 și 6 din Codul fiscal iar în cazul unui conflict între Codul fiscal și alte reglementări se aplică dispozițiile Codului fiscal.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 253 alin. 2 și 6 din Legea nr. 571/2003"(2) Cota de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului B, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului [] (6) În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local/Consiliul General al Municipiului B între 5% și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. excepție clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2)".
Acest articol se întemeiază pe obligația agenților economici de a-și reevalua clădirile instituind un impozit mult majorat (între 5 și 10% față de 0,25-1,50% cât este în mod normal) cu titlu de sancțiune pentru acele societăți care omit să-și reevalueze clădirile.
Pe de altă parte, HG nr. 1553/2003 exonerează societatea reclamantă ca bancă aflată în procedura falimentului de obligația de reevalua imobilele. astfel de exonerare ar fi lipsită de conținut dacă pe de altă parte Statul sau unitățile administrativ-teritoriale ar pute să pretindă de la aceste bănci impozitul majorat așa cum face în cazul tuturor agenților economici. Este evident că atâta timp cât omisiunea de a reevalua clădirile nu are caracter ilicit ci este permisă de legiuitor, calcularea impozitelor trebuie să se facă după regula de bază nu prin aplicarea unui impozit majorat ca în cazul acelor societăți care nu și-au reevaluat clădirile în mod culpabil.
În speță nu este vorba de contradicție între Codul fiscal și alte reglementări ci este vorba de interpretare coroborată a tuturor actelor normative incidente în speță și de înțelegerea rațiunilor pentru care legiuitorul instituit un procent de impozit mult majorat în cazul omisiunii de reevaluare.
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 1770 din data de 11.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimata - reclamantă BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR PRIN LICHIDATOR JUDICIAR INSOLVENCY SPECIALISTS și intimatul - pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI -, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Ghica Alina
S
GREFIER
Red.DS
Tehnored. CB/2 ex.
09.02.2010
Tribunalul București - 9
Judecător fond:
Președinte:Severin DanielJudecători:Severin Daniel, Radu Ionel, Ghica Alina
