Anulare act administrativ . Sentința 3091/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3091
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 06.10.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Horațiu Pătrașcu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, având ca obiect "anulare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul prin mandatar Sandul cu procură la dosar, lipsă fiind pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, Curtea constată că prin întâmpinare pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive acordând cuvântul pe această excepție și pe fond.
Mandatarul reclamantului solicită respingerea excepției iar pe fond solicită admiterea acțiunii pentru motivele detaliate pe larg în notele scrise pe care le depune la dosar,
Curtea reține cauza pentru soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și pe fond.
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față, constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 4 B sub numărul - reclamantul, nume anterior, a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR solicitând să se constate că Decretul nr.160 din data de 05.03.1962 privind aprobarea renunțării la cetățenia Populare Române a unui număr de 521 de persoane, prin care a pierdut cetățenia română, nu produce nici un efect în privința sa, pe cale de consecință, să se constate că nu a pierdut cetățenia română, că în prezent este cetățean român și, pe cale de consecință, și copiii acestuia sunt cetățeni români în conformitate cu prevederile Legii nr.24/1971, deoarece sunt născuți din părinte cetățean român și obligarea pârâtului la plata de cheltuieli de judecată.
În motivarea, în fapt, acțiunii reclamantul arată că s-a născut la data de 04.08.1947 în localitatea T, județul G, din părinți cetățeni români, și, la momentul nașterii era, ulterior schimbându-și numele pe cale administrativă la momentul sosirii și înregistrării în Israel,.
La data de 17.07.1961, fiind prigonit de autoritățile acelor timpuri, reclamantul a emigrat împreună cu familia sa în Israel, în acel context politic părinții reclamantului fiind obligați să depună cereri de renunțare la cetățenia română la sediul organelor de poliție teritoriale, ulterior fiind emis Decretul nr.160/1962 care constată și aprobă solicitările persoanelor menționate de acest decret de renunțare la cetățenia română.
Reclamantul susține că a formulat cerere de clarificare a statutului de cetățean român la Direcția Generală de Pașapoarte, care, prin adresa nr.- din 25.09.2008 și prin adresa nr.- din 30.10.2008 i-a comunicat că figurează în evidențele instituției cu numele, la 04.08.1947 în T, fiul lui și și a pierdut cetățenia română prin Decretul nr.160 din 05.03.1962.
Reclamantul consideră că nu a pierdut niciodată cetățenia română, întrucât Decretul nr.- nu produce efecte față de acesta, la data aprobării acestuia, împlinise vârsta de 14 ani fiind necesar consimțământul prealabil al acestuia, conform art.5 din Decretul nr.33/24.01.1952, iar exprimarea acestui consimțământ nu era posibilă, întrucât la momentul publicării decretului era plecat în Israel, neavând în apropiere un consulat sau ambasadă pentru exercitarea dreptului de renunțare la cetățenia română.
De asemenea, se mai susține că este un fapt de notorietate publică că în perioada guvernării comuniste, dar și mai devreme din perioada regimului fascist antonescian, evreii din România au fost prigoniți și nedreptățiți, fiind obligați să-și părăsească casele și averile și să emigreze din nou în nou formatul stat Israel, Securitatea impunând acestora să renunțe la cetățenia română.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.111 și art.112 din Codul d e procedură civilă, art. 5, 7 și 9 din Decretul nr.33/1952 și art.7 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.474/1952.
În susținerea cererii reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, pârâtul depunând la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția calității procesuale pasive, arătând că în raport cu prevederile OUG nr.97/14.07.2005 evidența cetățenilor români și a persoanelor care au pierdut cetățenia română aod eține Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor și Direcția Generală de Pașapoarte, potrivit capitolelor 3 și 6 din Legea nr.21/1991, având numai atribuția de a soluționa cererile având ca obiect acordarea, redobândirea, renunțarea și retragerea cetățeniei române.
Prin sentința civilă nr.2180/30.03.2009 pronunțată în dosarul nr.- al Judecătoriei Sectorului 4 Baf ost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, față de dispozițiile art.101și art.11-18 din Legea nr.21/1991.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția A VIII-A Contencios Administrativ și Fiscal la data de 29.04.2009, iar prin Concluziile scrise depuse la data de 06.10.2009 reclamantul a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
La termenul de judecată din data de 06.10.2009, în raport cu prevederile art.137 din Codul d e procedură civilă, Curtea a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea, apreciază excepția ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul, prin mandatar, s-a adresat Direcției Generale de Pașapoarte, prin petiția înregistrată cu nr.-/18.09.2008, cu cerere privind clarificare a statutului de cetățean român, așa după cum și acesta arată în cererea de chemare în judecată,iar prin adresele nr.- din 25.09.2008 și nr.- din 30.10.2008 DGP i-a comunicat că figurează în evidențele instituției cu numele, la 04.08.1947 în T, fiul lui și și a pierdut cetățenia română prin Decretul nr.160 din 05.03.1962. Părinții mandantului a deținut cetățenia română și au solicitat prin declarații scrise și autentificate renunțarea la cetățenia română, cereri aprobate prin acest decret.
De asemenea, prin adresa nr.- din 30.10.2008 reclamantului îi sunt indicate condițiile necesare pentru redobândirea sau pentru dobândirea cetățeniei române și procedura de urmat.
Reclamantul, prin mandatar, nu a formulat vreo cerere la Ministerul Justiției și Libertăților, pentru redobândirea sau acordarea cetățeniei române, adresându-se instanței de judecată, respectiv Judecătoriei Sectorului 4 B, cu o acțiune în constatare, întemeiată pe dispozițiile art.111 din Codul d e procedură civilă prin care a solicitat să se constate în raport cu, că Decretul nr.160 din data de 05.03.1962 privind aprobarea renunțării la cetățenia Populare Române a unui număr de 521 de persoane, prin care a pierdut cetățenia română, nu produce nici un efect în privința sa, pe cale de consecință, să se constate că nu a pierdut cetățenia română, că în prezent este cetățean român și, pe cale de consecință, și copiii acestuia sunt cetățeni români în conformitate cu prevederile Legii nr.24/1971, deoarece sunt născuți din părinte cetățean român.
În cuprinsul acțiunii și în Notele scrise depuse ulterior, reclamantul este nemulțumit de răspunsul primit de le DGP, arătând că nu a pierdut niciodată cetățenia română, întrucât Decretul nr.- nu produce efecte față de acesta, la data aprobării acestuia, împlinise vârsta de 14 ani fiind necesar consimțământul prealabil al acestuia, conform art.5 din Decretul nr.33/24.01.1952, iar exprimarea acestui consimțământ nu era posibilă, întrucât la momentul publicării decretului era plecat în Israel, neavând în apropiere un consulat sau ambasadă pentru exercitarea dreptului de renunțare la cetățenia română.
De asemenea, mai susține că este un fapt de notorietate publică că în perioada guvernării comuniste, dar și mai devreme din perioada regimului fascist antonescian, evreii din România au fost prigoniți și nedreptățiți, fiind obligați să-și părăsească casele și averile și să emigreze din nou în nou formatul stat Israel, Securitatea impunând acestora să renunțe la cetățenia română.
Potrivit art.35 din Legea nr.248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cetățeanului român care are domiciliul în străinătate și solicită autorităților competente române eliberarea documentelor de identitate, de călătorie sau de stare civilă, dar nu poate face dovada cetățeniei române, i se eliberează documentele respective, în condițiile legii, numai după ce se atestă de către Direcția Generală de Pașapoarte, la cererea acestor autorități, faptul că solicitantul este cetățean român.
De asemenea, potrivit art.29 alin. (3) în cazul în care persoana care se prezintă în punctul de trecere a frontierei pentru a intra pe teritoriul României declară că este cetățean român, dar nu posedă documente eliberate de autoritățile române, valabile sau expirate, care să ateste identitatea acesteia, organele poliției de frontieră efectuează în cel mai scurt timp posibil verificările necesare pentru stabilirea identității și cetățeniei persoanei respective.
(4) În situația în care persoana prevăzută la alin. (3) este titulară a unui document de călătorie eliberat de un alt stat și îndeplinește condițiile de intrare pe teritoriul României, potrivit legii, organele poliției de frontieră permit intrarea acesteia în țară, în calitate de străin, și o îndrumă totodată să se adreseze Direcției Generale de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, pentru clarificarea situației privind cetățenia română.
Conform art.23 din HG nr.94/2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, n vederea îndeplinirii obligației prevăzute la art. 29 alin. (4) din Lege, Direcția Generală de Pașapoarte poate furniza, la cerere, cu achitarea taxelor prevăzute de lege, date privind cetățenia română cuprinse în Registrul Național de Evidență a Pașapoartelor Simple. (2) În comunicările prevăzute la alin. (1) se înscriu numai datele deținute în evidențele Direcției Generale de Pașapoarte, referitoare la solicitant.
Reclamantul nu acceptă faptul că a pierdut cetățenia română și că trebuie să i se acorde acest statut sau să-l redobândească, ci susține că nu a pierdut niciodată cetățenia română, întrucât Decretul nr.160/1962 nu produce efecte față de acesta, la data aprobării acestuia, împlinise vârsta de 14 ani fiind necesar consimțământul prealabil al acestuia, conform art.5 din Decretul nr.33/24.01.1952, iar exprimarea acestui consimțământ nu era posibilă, întrucât la momentul publicării decretului era plecat în Israel, neavând în apropiere un consulat sau ambasadă pentru exercitarea dreptului de renunțare la cetățenia română.
Prin urmare, nu sunt incidente prevederile art.8-10 și 101și102din Legea nr.21/1991, care se referă la persoanele care au dobândit cetățenia română prin naștere sau prin adopțieși care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor,precum și descendenții acestora până la gradul III, care, la cerere, pot redobândi sau li se poate acorda cetățenia română, cu posibilitatea păstrării cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b), c) și e).
Aceste personae, care au domiciliul sau reședința în România pot depune cererea de redobândire ori acordare a cetățeniei române la Direcția cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților, după obținerea dreptului de ședere, potrivit legii.
Or, reclamantul tocmai asta susține că nu a pierdut niciodată cetățenia română, astfel încât nu se află în situațiile prevăzute de Legea nr.21/1991, pentru a se adresa Ministerului Justiției și Libertăților.
În contextul în care autoritatea publică competentă a soluționat pe fond cererea de lămurire a statutului, de cetățean român, a reclamantului, comunicând că figurează în evidențele instituției cu numele, la 04.08.1947 în T, fiul lui și și a pierdut cetățenia română prin Decretul nr.160 din 05.03.1962, părinții mandantului deținând cetățenia română și solicitând prin declarații scrise și autentificate renunțarea la cetățenia română, cereri aprobate prin acest decret, recomandând reclamantului să se adreseze cu o cerere privind redobândirea cetățeniei române sau acordarea cetățeniei române, iar reclamantul se adresează justiției, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate statutul acestuia de cetățean român, cererea se soluționează în contradictoriu cu autoritatea publică competentă să stabilească acest statut, respectiv Direcția Generală de Pașapoarte, care de altfel s-a pronunțat pe fondul cererii formulate de reclamant în acest sens.
Astfel, suntem într-un raport juridic de drept administrativ, prin acțiunea în contencios administrativ de față, reclamantul prin mandatar solicitând să se constate refuzul nejustificat al autorității de a constata că nu a pierdut cetățenia română, în sensul art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, or autoritatea emitentă al refuzului nu este Ministerul Justiției și Libertăților, autoritatea în fața căreia reclamantul, prin mandatar, nu a formulat nici o petiție, ci Direcția Generală de Pașapoarte, așa cum rezultă din adresele nr.- din 25.09.2008 și nr.- din 30.10.2008.
Față de aceste considerente, reținând că titularul raportului juridic sub aspect pasiv nu este pârâtul, Ministerul Justiției și Libertăților, reclamantul nefăcând nici o cerere modificatoare sau precizatoare a acțiunii, insistând să se judece în contradictoriu cu acest pârât, Curtea urmează să admită excepția lipsei calității procesuale pasive și să respingă acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, cetățean al statului Israel, cu domiciliul în Israel, orașul,-, prin mandatar, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură " " cu sediul în B,-, Bl.21,.17, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B, str. - nr. 17, sector 5, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi 06.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
judecător HP/4 EX.
Președinte:Horațiu PătrașcuJudecători:Horațiu Pătrașcu
